albușul sălbăticit ca o iederă
îmbrățișează ochiul
tulburând granița firească dintre lucruri
bunicul își coboară ochelarii
netezind cu podul palmei urzeala scămoșată a culorilor
înghite apoi
am dezertat într-o noapte de mai
sub un cer afgan;
întunericul scârțâind sub pașii mei
era un deșert tânăr, fără
remușcări sau dileme.
războiul nu fusese niciodată cu totul al meu,
poate doar
castanele dormeau.
de nicăieri cântecul privighetorii
sfâșie terebentina nopții
făcând tinerele să suspine în camerele lor
toate la fel roz-palid fără vise
era atât de cald nimeni nu putea să
Trupul tău e un templu
iar al ei un hypermarket
prin care se plimbă
bărbați împingând
căruțuri metalice goale.
Niciunul dintre noi nu se uită
la ceilalți
deși mergem atât de aproape
că simțim
Spațiu-timpul e un dormitor de cazarmă,
cu șiruri nesfârșite de paturi suprapuse,
alcătuite după inima lui Procust,
în care răcanii frământă în somn
mereu aceleași femei cu trupuri
Fiecare din noi ajunge cândva
o valiză părăsită
la capătul unui peron. Uneori plouă,
pentru că niciun necaz nu vine singur.
Dacă ai noroc o femeie sau un bărbat
în uniformă
te ridică și te
Bătrânicios înainte de vreme
îmi oploșesc rănile putrede cu bandaje
din care a pierit de mult mirosul de spirt.
Albatroși
cu penele mânjite de petrol
se năpustesc hulpavi asupra stârvului
Mai întâi un punct infinit de strălucitor,
apoi un con de lumină
din miezul căruia nu vor răzbate niciodată
nici surâsul
nici pielea
nici tăciunele ochilor carbonizați de extaz,
și prin
Recunoști locurile unde au rămas peste noapte:
copaci lipsiți de ramuri până spre vârf
iarba istovită de cutele adânci
ale șchiopătatului lor.
Armata amputaților nu lasă nimic în urma ei,
se
În ultima sâmbătă a fericirii noastre
Sufletul meu era o coală de hârtie
O plasă de fluturi,
Un pește-balon.
Te văd întinzând mâna spre obrazul meu
Frame-by-frame,
Secunde rătăcite,
În spatele blocului umbre feline
Alunecă peste asfaltul încins ca o melasă
În care se afundă
Roțile mașinilor
Și tocurile cui,
Lăsând cratere adânci în urmă.
Din penumbra celulei mele de
(“femeie răspândită în mine ca o mireasmă într-o padure”)
Lumina șerpuiește liniștită,
Adunându-și solzii leneși dintre ferestre
Și ostenind asupra pielii tale.
Îți cercetez trupul pe
Ochiul drept al îngerului
E foc și pară.
Din orbita goală a ochiului stâng
Curge laptele întunericului
Pe obraz, peste pieptarul alb ca fulgerul,
Pe mantia de zăpadă.
Tălpile aproape
Corida s-a săvârșit teatral,
Toreadorul zace în nisip și vulturi dau târcoale
Simțind că-i rost de stârv.
Oamenii zbiară fără noimă,
Câteva femei au leșinat
Și taurul a fost târât, însângerat,
Cei care vin aici au toți pielea albă
Și tatuaje negre. E mai mult decât un moft.
Ei cred că șerpuirea acului
Pe piele, sub piele, înseamnă ceva
Și că ecoul se aude peste tot.
Desenele noi
Mai întâi și-au luat zborul spre lumină cei doi corbi,
Urmați îndeaproape de haitele de lupi și hiene.
Bătrânii au ieșit ultimii, primind
Lumina lăptoasă deșirată prin nisipul cataractei
Ca o apă
Cocktailuri Molotov, gay pride, război digital:
Istoria năvălește prin geamurile de sticlă
Ale blocului turn în care te-ai refugiat
E imaginea ta reflectată
În oglinda
Lumina proiectoarelor mușcă necruțător
Din carnea obosită a tencuielilor,
Înfigând umbre sinistre
În fiecare cicatrice de beton
Pe unde s-au aciuat drogații și câinii maidanezi.
Orașul e un
De la o vreme am pielea mai groasă noaptea
Ca să nu îmi picure visele în somn
Și să nu aud cum se framântă în stradă
Câinii, paraziți alungați de pustă în agonie.
De asta cuvintele tale sunt
În ochii tăi mijea lumina laptelui
Care încă nu se prefirase din iarbă,
În plus se cunoștea și reflexia jinduirii mele după infinit
Iar pe pietrele din jur (Stonehenge care nu se închegase încă
Poemul de dragoste înflorește din lumina ochilor tăi,
Din estetica urâtului,
Din dialectica angelică,
Din nimic.
Înscrie-mi numele eteric pe care doar buzele tale il rostesc
În templul cu
Ochii tăi galbeni de lupoaică mă pândesc în somn
Lună plină, lună plină ;
Scrâșnetul dinților tăi și mirosul de sânge uscat
Îmi amintesc de ultimele bacante.
În pădurea viselor tale
Sunt
Malul de dincolo de mal,
Umbra oceanului răsfrânt
La răspântia limbilor. Glosolanie involuntară
Sau preferi tăcerea apăsatoare a tulpinilor ?
Vorbele mi se coagulau
Grai bețiv , cuvinte gonind