Poezii

albușul sălbăticit ca o iederă îmbrățișează ochiul tulburând granița firească dintre lucruri bunicul își coboară ochelarii netezind cu podul palmei urzeala scămoșată a culorilor înghite apoi

am dezertat într-o noapte de mai sub un cer afgan; întunericul scârțâind sub pașii mei era un deșert tânăr, fără remușcări sau dileme. războiul nu fusese niciodată cu totul al meu, poate doar

castanele dormeau. de nicăieri cântecul privighetorii sfâșie terebentina nopții făcând tinerele să suspine în camerele lor toate la fel roz-palid fără vise era atât de cald nimeni nu putea să

Trupul tău e un templu iar al ei un hypermarket prin care se plimbă bărbați împingând căruțuri metalice goale. Niciunul dintre noi nu se uită la ceilalți deși mergem atât de aproape că simțim

Spațiu-timpul e un dormitor de cazarmă, cu șiruri nesfârșite de paturi suprapuse, alcătuite după inima lui Procust, în care răcanii frământă în somn mereu aceleași femei cu trupuri

Fiecare din noi ajunge cândva o valiză părăsită la capătul unui peron. Uneori plouă, pentru că niciun necaz nu vine singur. Dacă ai noroc o femeie sau un bărbat în uniformă te ridică și te

Bătrânicios înainte de vreme îmi oploșesc rănile putrede cu bandaje din care a pierit de mult mirosul de spirt. Albatroși cu penele mânjite de petrol se năpustesc hulpavi asupra stârvului

Mai întâi un punct infinit de strălucitor, apoi un con de lumină din miezul căruia nu vor răzbate niciodată nici surâsul nici pielea nici tăciunele ochilor carbonizați de extaz, și prin

Recunoști locurile unde au rămas peste noapte: copaci lipsiți de ramuri până spre vârf iarba istovită de cutele adânci ale șchiopătatului lor. Armata amputaților nu lasă nimic în urma ei, se

În ultima sâmbătă a fericirii noastre Sufletul meu era o coală de hârtie O plasă de fluturi, Un pește-balon. Te văd întinzând mâna spre obrazul meu Frame-by-frame, Secunde rătăcite,

În spatele blocului umbre feline Alunecă peste asfaltul încins ca o melasă În care se afundă Roțile mașinilor Și tocurile cui, Lăsând cratere adânci în urmă. Din penumbra celulei mele de

(“femeie răspândită în mine ca o mireasmă într-o padure”) Lumina șerpuiește liniștită, Adunându-și solzii leneși dintre ferestre Și ostenind asupra pielii tale. Îți cercetez trupul pe

Ochiul drept al îngerului E foc și pară. Din orbita goală a ochiului stâng Curge laptele întunericului Pe obraz, peste pieptarul alb ca fulgerul, Pe mantia de zăpadă. Tălpile aproape

Corida s-a săvârșit teatral, Toreadorul zace în nisip și vulturi dau târcoale Simțind că-i rost de stârv. Oamenii zbiară fără noimă, Câteva femei au leșinat Și taurul a fost târât, însângerat,

Cei care vin aici au toți pielea albă Și tatuaje negre. E mai mult decât un moft. Ei cred că șerpuirea acului Pe piele, sub piele, înseamnă ceva Și că ecoul se aude peste tot. Desenele noi

Mai întâi și-au luat zborul spre lumină cei doi corbi, Urmați îndeaproape de haitele de lupi și hiene. Bătrânii au ieșit ultimii, primind Lumina lăptoasă deșirată prin nisipul cataractei Ca o apă

Cocktailuri Molotov, gay pride, război digital: Istoria năvălește prin geamurile de sticlă Ale blocului turn în care te-ai refugiat E imaginea ta reflectată În oglinda

Lumina proiectoarelor mușcă necruțător Din carnea obosită a tencuielilor, Înfigând umbre sinistre În fiecare cicatrice de beton Pe unde s-au aciuat drogații și câinii maidanezi. Orașul e un

De la o vreme am pielea mai groasă noaptea Ca să nu îmi picure visele în somn Și să nu aud cum se framântă în stradă Câinii, paraziți alungați de pustă în agonie. De asta cuvintele tale sunt

În ochii tăi mijea lumina laptelui Care încă nu se prefirase din iarbă, În plus se cunoștea și reflexia jinduirii mele după infinit Iar pe pietrele din jur (Stonehenge care nu se închegase încă

Poemul de dragoste înflorește din lumina ochilor tăi, Din estetica urâtului, Din dialectica angelică, Din nimic. Înscrie-mi numele eteric pe care doar buzele tale il rostesc În templul cu

Ochii tăi galbeni de lupoaică mă pândesc în somn Lună plină, lună plină ; Scrâșnetul dinților tăi și mirosul de sânge uscat Îmi amintesc de ultimele bacante. În pădurea viselor tale Sunt

Malul de dincolo de mal, Umbra oceanului răsfrânt La răspântia limbilor. Glosolanie involuntară Sau preferi tăcerea apăsatoare a tulpinilor ? Vorbele mi se coagulau Grai bețiv , cuvinte gonind