Marea teorie unificată a relativității

am gasit aici un text bun.gasesc rar. discursul cu puncte de stralucire,distantat chiar, deloc fortat. incerc sa ma informez indata si ce e cu teoria unficata a relativitatii, eu stiam numai de cea a campului.
(singura obiectie o am la [eterul sufletului]

te voi mai citi.
V.V.

multumesc pt aprecieri.
asa cum inteleg eu, ca nefizician, principalul scop al fizicii moderne e sa unifice mecanica cuantica si teoria relativitatii, amandoua fiind validate de experienta dar explicand fenomene de la poli opusi (micro vs macrocosm).

Referitor la text, mi se pare un pic forțat, unii termeni sunt folosiți mai mult de impact decât în scop poetic: \"infinit de strălucitor\", \"con de lumină\", \"tăciunele ochilor\", \"multipli homunculuși\", \"eterul sufletului\", \"incongruența formelor\", \"miracolul stolului\". Apoi, titlul putea fi doar \"Teoria Unificării\" sau orice altceva ... nu putem amesteca relativitatea cu mecanica cuantică.

Știți dvs ceva dar nu sigur. Ideea marii teorii a unificării este aceea de a stăpâni toate forțele, câmpurile (forțele nucleare tari și slabe, electromagnetismul și gravitația). Până acum primele trei sunt controlabile însă gravitația nu, chiar dacă se fac anumite simulări, experimente în ceea ce privește gravitația.
Această problemă, a teoriei unificării este mult mai complexă decât se aude pe la TV, documentare, etc.

Eu merg pe ideea că ar trebui să avem un pic grijă când folosim astfel de termeni în texte, mai ales dacă nu știm despre ce e vorba. Am zis-o de foarte multe ori pe site, în subsolul diverselor texte că nu are rost să expui o problemă care nu e bine stăpânită.

Sper să nu deranjeze comentariul meu, dar uneori e bine să fim mai atenți.

Nici nu am avut pretentia sa scriu un text stiintific, am si recunoscut in comentariul de mai sus ca problema e mult mai complexa si ca, nefiind fizician, nu am cum sa o inteleg in totalitate. totusi implicatiile ei filozofice mi se par interesante si, chiar si fara a intelege pe deplin problema (ceea ce sunt convins ca nici macar fizicienii nu pot pretinde), a aparut un moment de inspiratie si afinitate intre cele doua idei - fizica teoretica si problema iubirii si asa s-a nascut poezia. Daca la partea de stil accept cu bucurie comentariile, pe partea adevarului stiintific nu consider ca are rost sa ne disputam pt ca poezia nu isi propune in niciun fel sa fie \"scientifically accurate\".
punctul infinit de stralucitor - big bangul, e simplista metafora dar toate reprezentarile noastre despre resp moment sunt simpliste... conul de lumina chiar e o notiune din fizica, nu stiu care e termenul in engleza dar in romaneste asa e folosit.conul de lumina e un con de lumina si atat:)

multumesc pt lectura si comentariu

cu ajutorul sugestiilor voastre, iata si forma finala a poeziei!