Poezie
copiii din flori atomice, adiere prin falduri la cernobîl
emilian pal&victor pelivanov
4 min lectură·
Mediu
ca în mijlocul unui accident aviatic
și nu vrei să fii tras de acolo
apoi ca după prăbușire
așa cum se vede lumina în drum spre plutonul de execuție
și nu mai am voce nici gînduri nici sex
așa cum se simte adierea pe eșafod vaporoasă
și-n capul meu o cutiuță muzicală
o muzică de amorțit molii
un cîntec de leagăn pentru amnezici
ca într-un vis de cirotic îmbibat de morfină
prea mult timp lipit de pereți
prea mult timp înăuntru
loredana sunt un cîine
pe care au uitat să îl înece la naștere
uită-te în ochii mei uită-te bine
este o zi bună pentru a-ți vopsi unghiile cu negru
pentru a recita în oglindă
how to dissapear completely
este o zi atît de bună pentru a muri
este o zi atît de bună pentru a muri
este o zi atît de bună pentru a muri
*
(criminolog de serviciu)
o dimineață cu parodontax
după potopul de-aseară orașul miroase a alune prăjite
pe asfalt frunze stîlcite
ca niște blănuri roase de molii
pe scena unui teatru pustiu
doamna lilica îmi numără datoriile de pe caiet
e ca și cum mi-ar întoarce pe dos căptușeala coastelor
doar-doar o mai găsi vreun bănuț
e ca și cum un criminolog
mi-ar număra zilele de detenție
băi vico de la o vreme m-am tîmpit de tot
nu mai suport să visez registre de internare
nu mai rețin nici un nume dar dimineața
întotdeauna știu diagnosticul
pînă și cerul mi se pare un panou publicitar uriaș
unul în formă de cub
așezat la intrarea în oraș
și de pe fiecare latură îmi rînjește
cîte un candidat la președenție
ioana îmi spune că a uitat numărul lighioanei
fericiți cei ce uită căci a lor este împărăția materialelor de construcții
eu mi-am pierdut dreptul ăsta cînd am fugit prima oară de-acasă
poate s-ar fi rezolvat simplu dacă m-aș fi întors
mamă am păcătuit în fața ta și cerului
poate n-ar fi tăiat vițelul cel gras nu mi-ar fi dat inelul cel scump
mi-ar fi dat un paracetamol sinus și o pilotă
am cîștigat în schimb dreptul de a fi patetic
sînt ca un rinichi uriaș în blocaj
lichidele nu se filtrează nu uit nimic
îmi aduc aminte de numărul vreunei foste
o sun și bîgui ceva cu limba împleticită
sînt dependent recunosc îmi repet tot timpul ca prostul
că singurul meu defect profesional
e respirația
altfel
obișnuiesc să vorbesc aiurea ca într-o febră continuă
nu-mi plac slimurile de nici o culoare
șeful ne va trimite zece zile în concediu fără plată prin rotație
rotația acelor de ceasornic roția pămîntului planetelor tot un drac
laura îmi spune de ce nu vin la ea cunoaște oameni cu funcții m-ar putea ajuta
m-am convins acolo nu e nimic pentru mine
unicul meu moment de glorie se reduce la o seară de sîmbătă
cînd după duș încerc să-mi ghicesc viitorul
în apa fierbinte scursă pe gresie
*
(weed_shop)
dimineața cînd ies din casă mă simt de parcă aș dezamăgi
toate vietățile care mi-au ținut companie
pinguinul țestoasele pardaillan bidonul cu apă
senzația că trec de partea inamicului
ori că mă culc cu altă femeie
închid ușa o parte din mine rămîne în urmă
dar totul trebuie să meargă înainte
există viață și după o amputație
un cîine maro se ține după mine
mă însoțește pînă la intersecție
mașinile opresc rar să pot traversa
parcă aș fi invizibil
cine mai știe
poate sînt invizibil
altfel nu găsesc explicație de ce unii mi-o iau înainte și traversează
de la o vreme nu mai simt foamea
în stomac s-a gemuit o senzație de vizuină
de scorbură părăsită de pume
pe scoarța mea doar urme de gheare
semn totuși că niște femei
m-au locuit într-o vreme
întotdeauna victore întotdeauna să te gîndești
că poate a ieși din camera ta e un act de trădare
să te întrebi dacă merită să dai pielea ta
vietățile tale
să primești în schimb pe valentin care vine cu un ochi vînăt
și se laudă că iar l-a bătut nevsta rodica
ori peremistul vasile care se laudă că e urmașul răzeșilor
și că bozgorii sînt vinovați de relele care s-au abătut
asupra țărișoarei lui dragi
pînă și inima a început să dea rateuri
ca autobuzul cu manivelă pe care șoferul încerca să-l pornească
în iarna unei copilării în care tata îmi juca premiul I
la barbut
dimineața cînd ies din casă mă simt ca și cum aș ascunde o crimă
ori ca un preot care tocmai a uns muribundul
cu sfîntul maslu
023.478
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 752
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 106
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “copiii din flori atomice, adiere prin falduri la cernobîl.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/13912530/copiii-din-flori-atomice-adiere-prin-falduri-la-cernobilComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICICiarina copuzaru✓Mie îmi place dialogul poeticesc de aici; e senzația că prin Celălalt pui în balanță mersul, sensurile, căutarea. E o poezie de jazz, cum prefer s-o numesc - unde spațiile/versurile se locuiesc între ele.
0
EPPe Victor l-am vazut o singura data, dar nu ascund ca sintem prieteni. Dincolo de asta, cind vrea el poate fi un partener excelent de dialog. Asa s-a nascut si colaborarea noastra, mai mult sau mai putin reusita. Multumim.
0