Iakab Cornelia Claudia
Verificat@iakab-cornelia-claudia
„accepta orice adevar chiar de iti rastoarna lumea.poate vei ajunge tot unde tinteai ,poate nu.”
Sunt un spirit. M-am aratat în 8.08.1971 duminică la ora 8 dimineata. Omul e in imaginatia mea, il framant, dospeste. Intr-o zi imi voi ascunde chipul iar. carpe_diem464
deschiderea simtita, eliberare de lumea de zi zu stresul sau si micimea fortata...sete de absolut ori foame ori pierdere de el si regasire iluzorie e acolo dar nu e special pentru tine
apropierea de unul din astrii, avarie pe retina, flacari, avarie in respiratie, flacari iti consuma aerul, mai putin de o secunda, intre fotograme
metamorfoza intunericului odata cu a ta, apar bufnite, iti tintuiesc mentalul de aripile lor, pun stapanire pe el, se orienteaza tragandu-te, tu oarba in continuare.
am presupus ca asta era acolo, dar trebuie straduinta sa reusesti sa scoti tot, uneori reduci la nimic doar din cauza iluziei ca versul inseamna mic, neincapator
Pe textul:
„Domesticirea cuvântului" de Mariana Stratulat
De îmbunătățitdoi: despre ce razboi e vorba aici, sincer? pentru ca se simte.
Pe textul:
„Învățații lumii," de Elisabeta Branoiu
De îmbunătățit\'\"alunecos/ când iese din timp/tace/ascute lama cu vârf curbat...)\"
logoreea ca o atenuare a asprimii, cu tenta de curgere, dar poate e viteza dragonului, alunecos, citit usor, pe narasuflate, ce ti-a intrat in ochi?
nimic. sunt un punct.
ba da. niste aptitudini. sunt un dragon.negru..
ba nu. care era mesajul?! stai asa...
auziti domnule, dar cum de manuiti cuvintele cu asa usurinta, cititi mult? sunteti in zodia fecioarei?
dar ce vrei mata de la ochiul meu si ma pacalesti cu poezele?
\"poemul negru te înghite are nevoie de tine
să-l luminezi\"
nu pot, sunt deja intr-unul roqvaiv, sunt ocupata, monsenior.
Pe textul:
„poemul negru" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„Să ucești, nu alta!" de Adrian Firica
Pe textul:
„Trezește-te, Poporul meu !" de Elisabeta Branoiu
De îmbunătățitcica titlu care scoate smarcuri:\" apele trec romania ramane\" suna asa a ura, gonim vrajitoarea, gonim apa, noi ramanem. rautatea aia de percepere a naturii ca nu sta ca o femeie in pat cum vrei tu si nu citeste kama sutra.
si daca apele trec si vine seceta?
titluposibil seceta vine a dracu romania are paine
accent nu pe adevarata drama ci pe un fel de incitare la razboi, la rasism cu natura, in paranteza amintesc de alt razboi vazut de tine, femeia, voluntarii si ea sa-i faca sa creada ca sunt obligati moral, ba ea e regina sta si asteapta. razboiul contra zilei recunostintei, asta e in fiecare,
Pe textul:
„despre inundații. altfel" de emilian valeriu pal
ah, incep sa ma tin dupa domnul ioan mircea popovici ca un plod, nu e bine.
ah, ce om!
Pe textul:
„în diversitate, pledez pentru unitate" de George Pașa
ce nu inteleg oricat vreau e pesimismul asta:
pulberea se va așeza prea târziu.
un poem in care eu interpretez ca despartirea in indivizi nu e acceptata, nu e suportata, totul pare rece, pesimist, copilul simte nevoia de protectie a fortei asupra integului, parca ar lua pozitia fetusului dar e orgolios, e masculin, e filozoful indurarilor.
iar scuze daca...
Pe textul:
„în diversitate, pledez pentru unitate" de George Pașa
\"evident că vreau prea mult
poate de-aia ratez sistematic
paharul de vorbă al tău
al meu
oricine ai fi
orice-am crede că suntem.\"
un timbru destul de calm astfel ca are un ceva masculin, de parca putin putin se inverseaza rolurile sociale de prea multa asteptare si ea il cere pe el. dar in natura asa e, sa vezi cantarile cantarilor in aer, de la strigate, poelen, feromoni, altele percepute cu un al nu stiu catelea simt, cine nu ajunge a pierdut, cine nu directioneaza bine pe cel chemat a pierdut, cine e slab si merge greu risca...
Pe textul:
„întind mâna în beznă și.." de gena gurau
ce observ din unghiul in care e un monolog cu subconstientul ca orice poem, mai ales al lui george pasa? ca e un monolog cu maternul universal, subconstientul, pe un ton aspru, cu un fel de santaj rasturnare a proportiilor: punctul cauta un spatiu mai incapator, placand din unul in care sa rataceste pentru ca nu are sens, nu primeste scop, e un luptator fara cauza.
subconstient universal=mama = terenul pe care se insamanteaza microuniversuri, lumi.
impasibil iese din cerc= atitudine, frustrare, inabusirea copilului cu bine tacerea, aceptarea ironica a unei stari de critica, ori de neacceptare, ori de neprimire de consideratie,,,si doar mama aude nu lumea,
Pe textul:
„nu e cerul atât de opac" de George Pașa
si nu inteleg ce e cu zbor (ne)întrerupt
ori/ori sau care era ideea dely cristian marian delcrimar.
parca si numele e mai lung decat monologurile vietii tale< glumesc prieteneste stai> asa ca tu ma laudai, doar nu o sa te periez. nu inteleg ce e aici in text.
Pe textul:
„învață corp să plutești!" de Dely Cristian Marian
De îmbunătățitimi place, dar simt ca lipseste ceva, nu stiu ce, ceva serios asa ca o cheie fara de care degeaba.
si asezarea scrisului, parca nu e cu compasul nu sugereaza in sine iar un ceva.
imi plac vizualele, mai astept.
Pe textul:
„minus doi" de Dely Cristian Marian
poate ca poetul e unul care are pretentia ca din cuvinte face corzi rasunatoare si patrunzatoare de bas contrabas toba pian cimpoi ce vrea el...poate ca dintre atatia nici cel mai celebru nu e decat o incercare si poetul om tot nu exista. e doar poetul spirit sacru al vietii.
Pe textul:
„Cel mai mare poet" de Zaharia Luminita
De îmbunătățiteu recomand proza, libertatea pana la dicteu automat, e clar cum ceva framanta si e clara o mare doza de umor si intelepciune cumva populara...zic
Pe textul:
„Împuținare" de Zaharia Luminita
De îmbunătățitPe textul:
„Cai verzi pe pereti" de Zaharia Luminita
De îmbunătățitciteam, citeam si spre sfarsit chiar am simtit tensiunea. recunosc acel sentiment puternic pe care il poate produce un vis si toata ziua te tine prizonier. e o alta parte a existentei noastre somnul, nu prea intelegem nici prima parte daraminte un alt gen de existenta, plina de miscari, cu putina si ciudata surprindere tocmai ca nu ne putem traduce, nu ne putem intelege metamorfozele de noapte. totul e interesant si deseori suntem incitati sa aflam cine suntem si in acea ipostaza. de multe ori ni se pare ca avem un ceva in plus care daca am cunoaste si manevra ne-ar ajuta enorm, nu? dar poate tocmai aici e cheia, sa nu poti sa te controlezi, sa fi sincer, sa iesi deasupra obisnuintelor...cine stie, uneori ceva ne elibereaza, poate rezulta un cosmar, alteori ne prinde mai rau, poate rezulta un cosmar....
Pe textul:
„Visele reprezintă roțile gândurilor tale" de Elisabeta Branoiu
De îmbunătățitdin vorbe mari cu talc adanc as vrea
să fiu sau poate sa iti fiu asemanare
tie urmei de pe ape
o ghicesc buzele decantand sarea
ori poate doar nazare speranta
orgoliosului
Pe textul:
„Poetul anonim" de Elisabeta Branoiu
De îmbunătățitPe textul:
„ Oare, numai căzând în boală grea..." de Elisabeta Branoiu
De îmbunătățitplămânii îi străfulgeră la bifurcații
libertate îndărătnica
respira vremuri
de calitate
la marginea orașului
atinge placerea
jarul din apus
imprastie scantei
trage luna de corzi
canta strasnic
pesemne de aceea muncile
au fost reinventate
cu oameni
cu tot
tangoul nu are rival pe lumeeee
Pe textul:
„cerul s-a posomorât" de Ottilia Ardeleanu
