iluzie

fotografia este un coridor spre lumină, un tunel la capătul căruia mereu ne regăsim mai curați, mai luminoși.
imaginile in imagini, repetate la infinit, oglindă în oglindă, dau fotografiei un aer mistic, ceva în ceva și tot timpul același, un fel de \"eu sunt tu\". cât despre versuri aleg:tunel de sticlă/ osificând trecutul/miraj al treptei.
osificarea trecutului, este remarcabilă, eu aș fi spus vorbind de trecut, sendimentarea trecutului, cu aluzia directă că sedimentele sunt de-a dreptul depuneri de praf și tot ce mai doare în genere.
mcm

o prefer pe prima, parcă mă atinge printr-o realitate ce se dorește înțeleasă. Și cea de a patra m-a pus pe meditație. E un colaj interesant, împreună valoarea scrierii și a imaginii.
LIM.

un poem straniu, în ochii mei aproape morbind...aici iluzia este (poate)...stingerea luminii!...iar cuvintele sunt mestesugite cu maiestrie...si pasesc încet si sigur... pe trepte de-\'ntuneric...

Carmen, Liviu, Ioana,
vă mulțumesc mult pentru atenție si interpretări. că timpul e un cerc sau un tunel, cine știe..

va aduc la cunostinte faptul ca aceasta creatie in combinatie cu imaginea de pe fundal este cel putin interesanta si bine construita.apreciez!gabriel baetan