Gondos Ana

Emoția "‪Dragoste‬" sau Despre Dragoste "ceva frumos și niciodată urât. Ceva care îmi dă palpitații și emoții înainte de orice întâlnire cu ea. Iubire. Nu există pentru mine altă emoție. Tremur

Pe jos stau două inimi împușcate, În goana după libertate. Sute de inimi se pierd în noapte, Ca tropotele sutelor de cai, departe ... Mi-aș fi dorit să fie zi, să te pot aștepta, Dar pe jos

Se ridică cu faima neștirbită a unei văduve, Se agită ca o notă muzicală în octave, Poartă rochii negre dantelate și evantaie, Ochii îi sunt diamante de pară și din foc are straie, Se plimbă

Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist, În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist, Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide Noi contexte, în care lumina

Inimi pierdute în neantul deșertului, Împușcături și scriitori calmi... Dorințe ascunse de vălul infinitului Care se ascunde în psalmi. Mi-aș fi dorit să fiu altcineva, Îmi vine să dau foc

Spre Tine ochii mi-i înalț din nou, Să-Ți cânt durerea sufletului meu; Păzește-mi inima senină mereu, Ca salcia ce se-nclină spre Dumnezeu... Nu mă lăsa să mă pierd în labirint, În secolul

Noaptea cuprinsă-i de stele Și inima mea De tine, Întuneric luminos...

I started long ago a journey And ended up with an attorney, To plead my innocence to others, Ans it was fair enough to witness The Phoenix and the change of the heart And a writer who played

Stau nemișcat, în soarele dimineții; Muguri albi, cu parfum de iasomie, Răsar ca versurile dintr-o simfonie; Și păsări albastre străpung toți nămeții... Frigul fără nume, de dincolo de

Luna sfâșiată în voaluri de iubire, Începe povestea veacului de fericire, A doi muritori ce se-ntâlniră iarăși, Pe orizontul cuprins în doi iriși... O viață am și numai una, și-ntreagă Îți

Am să te judec, tată Am să fiu plină de pată; Am să fiu doar o fată; Exilată, Turbulentă... Unii zic că Violentă. Pașnic de Dementă. Și am să te judec, tată Că am fost astfel

Și iar mă pierd în noapte, Într-un miros de moarte, Am rămas fără șoapte, Și tu ești tot departe... Aș da orice să fim iar Uniți peste-orice hotar, Dar tu nici n-ai habar Ești tot

Și chiar de un înger al morții, S-ar preschimba în fluture, Și-ar apărea în umbra porții, Precum o flacără arzând, Eu tot aș arde, tot zburând În lumea veșnicului gând Că nemurirea ne

Atât de roz de verde, În negrul care se tot vede; Încât indienii cântă-n vede, Despre cum nimeni nu mă crede... Atât de firav de tare, Precum un ghiocel spre soare; Încât inima cântă și-n

Mai mult decât nisipul mării m-am risipit, Deșarte mi-au fost zilele - de săgeți lovit, Sufletul rănit abia mi-l port prin labirint, Singură mă lupt în van cu inima de-argint... Un fluture cu

"Bună ziua!" A exclamat poezia Murindu-mi în piept. "Trezirea!" A exclamat soarele Înviind cuvântul drept. "Aș vrea să cred că exist În aceste vremuri, progresist" -Va spune un proletar

Între noi doi stă luna, Și se desprinde cununa De stele din ochii mei; Nu mai poți ajunge la ei... Ne pierdem unul de altul Ca doi străini, pe cerul În care ne îndepărtăm, Și după soare

De fluturi mii s-ar înălța la ceruri, Cu ale lor armonioase forme-n feluri Ce inimii îi dau fiori de primăvară, M-aș duce pe câmpii, ca bunăoară, Să simt o adiere nouă, să dorm Sub frunzele

Nu mă uita, sunt conștiința ta... Când frunza galbenă va cădea, Și încă un fir din părul tău alb ca vata, Vei vedea viața ta curgând aievea... Nu mă uita, la geamul tău bat, Când lovești