Deși nu sunt ce-aș fi dorit să fiu,
În matca mea, cu sârg am adunat
Salcâm în floare sub un cer curat.
Prin trupul meu, brăzdând ca o cărare,
Port un izvor cu unde demiurge
Ce mă
În partea mea de zi, e încă vară
Și-n haine vechi, de gală, țin cuminte
O inimă ce azi nu se dezminte
Și-n zborul ei, ce-nseamnă înainte,
Un verde crud împraștie-n cuvinte.
Pe-un
Cu sufletul pierdut în depărtarea
frumosului din clipele ce trec,
O flacără mă fumegă în zarea
privirilor cu care te petrec.
E ceasul în neliniște pierdut
când pe
Cum timpul și-a înfipt în ea securea
În mine plânge înfundat pădurea.
Mă strânge neputința ca un clește
Când simt cum dinții coaja-i scrijelește.
Râu de sudori mi se
Mă tot învăluie un ochi de stea,
să pară lumii că-mbrăcat-aș fi,
Cât eu visez, ea mă descântă-n palmă
și trupul mi-l împarte în fâșii.
C-o rază-mi luminează o cărare
prin codrul
De va veni zăpada să ne cearnă
și-apoi să ne topească în izvoare,
Legând prin trupul nostru mal de mal
ne-om risipi în unda călătoare.
Vom zăbovi în apa cristalină
Mă troienesc părerile de rău
în gândul ce-a-nvățat de ieri tăcerea,
Suspinul se îneacă-ntr-un izvor
de lacrimi ce adună-n el durerea.
Pe margini de tristeți îmi sprijin capul,
Cocori în noi, plecați în stoluri albe,
pe corzile de timp se pierd în zare
Și din coloane cu vertebre slabe
ne îndoim ca semnul de-ntrebare.
Pe bolta frunții cutele
Mi-ai zis să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
și să albim iubito împreună.
Cerșind o disperată-mpreunare,
călcând pe trup de crini
Cu gandul rezemat de-o asteptare,
Respira-ma din floarea de salcam
Ce-n parul meu e pata de culoare
In vis trait pe nevisat taram.
Nelinistea mea rupe-o pe din doua
Cat ma
Cu gândul rezemat de-o așteptare,
Respiră-mă din floarea de salcâm
Ce-n părul meu e pata de culoare
În vis trăit pe nevisat tărâm.
Neliniștea mea rupe-o pe din două
Cât mă
Cu respirări de val ce-așteaptă o furtună
Îmbracă-mă o clipă în nerostit cuvânt!
Tot verdele câmpiei în pumnii tăi adună
Și-acoperă-mi neliniștea în care mă frământ.
Când mă
Ne-au iubit anotimpurile unei vieți întregi
și acum când bate ora ieșirii din schimb,
înfiorate, cuvintele se ascund într-un surâs
fără putință de recunoaștere.
Cu gesturi