GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Să știi că așa zic și eu de multe ori, folosind forma de viitor „or să vină” pentru a III-a plural. Însă aceasta e doar o tendință a limbii actuale, nefiind încă obligatorie, dimpotrivă, recomandată, deocamdată, fiind folosirea lui „o”. Caută în „Gramatica Academiei”. Nu e acel viitor popular format din „o”+ infinitivul verbului de conjugat: „or veni”, acesta cu conjunctivul se formează din „o”+„să”+„vină”.
Dacă e numai atât, cred că nu ar trebui să sta la atelier textul. Greșeli de redactare fac toți, inclusiv tu.
Dacă e numai atât, cred că nu ar trebui să sta la atelier textul. Greșeli de redactare fac toți, inclusiv tu.
Pe textul:
„cu gândul la ploile care vor veni" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextUn text construit din flash-uri de memorie bine realizate artistic. Finalul e bun, însă, pe la jumătatea textului, treci de la o tonalitate melancolică la una șugubeață („azi beau un ceai de mușețel, că sunt mic” ). Nu spun că e rău neapărat.
Paradoxul este - știu că ți s-a mai spus de către Bogdan - că nu ai răbdare să continui în aceeași manieră în care ai început un text. Aici vedeam un text mai amplu. Așa am simțit. Spun asta nu fiindcă aș fi un iubitor al logoreii întinse pe n pagini, dimpotrivă. Chiar și pentru textele mai scurte îți trebuie multă răbdare. Îți spun din experiență că acestea se scriu, uneori, mai greu decât un text amplu. Și nu pentru că aș fi „un maestru al sublimării”, cum m-a poreclit, cândva, Liviu Nanu.
Oricum, pentru imaginile surprinzătoare din primele 10 versuri îți acord o steluță de încurajare.
Paradoxul este - știu că ți s-a mai spus de către Bogdan - că nu ai răbdare să continui în aceeași manieră în care ai început un text. Aici vedeam un text mai amplu. Așa am simțit. Spun asta nu fiindcă aș fi un iubitor al logoreii întinse pe n pagini, dimpotrivă. Chiar și pentru textele mai scurte îți trebuie multă răbdare. Îți spun din experiență că acestea se scriu, uneori, mai greu decât un text amplu. Și nu pentru că aș fi „un maestru al sublimării”, cum m-a poreclit, cândva, Liviu Nanu.
Oricum, pentru imaginile surprinzătoare din primele 10 versuri îți acord o steluță de încurajare.
Pe textul:
„bună dimineața!" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextExplic, să fie clar, fiindcă aici chiar te-ai referit la textul meu. Am dorit să scriu o replică la textul Mariei, dar fie nu funcționează încă această facilitate pe site-ul nou, fie nu m-am priceput eu. Am crezut că e la fel cum se adaugă o traducere la un text pe varianta veche, dar nu îmi apărea căsuță separată. Putem să îl scriu la comentarii, dar ar fi fost înafara subiectului.
Am intervenit fiindcă mă acuzi de ceva ce n-am făcut și nici nu-mi stă în caracter. Eu, când mă jucam de-a intertextul, chiar și un singur cuvânt de final dintr-o poezie de N. Stănescu am pus între ghilimele. N-am preluat nicidecum ideatica din textul Mariei, acest lucru e vizibil, doar acea construcție sintactică, pentru care am utilizat ghilimelele. Paștișă sau parodie nu avea cum să fie, mai ales că eu am scris în prozodie clasică. Nu mizez pe textul acesta.
Sper că am fost clar. Îți mulțumesc anticipat pentru înțelegere!
Am intervenit fiindcă mă acuzi de ceva ce n-am făcut și nici nu-mi stă în caracter. Eu, când mă jucam de-a intertextul, chiar și un singur cuvânt de final dintr-o poezie de N. Stănescu am pus între ghilimele. N-am preluat nicidecum ideatica din textul Mariei, acest lucru e vizibil, doar acea construcție sintactică, pentru care am utilizat ghilimelele. Paștișă sau parodie nu avea cum să fie, mai ales că eu am scris în prozodie clasică. Nu mizez pe textul acesta.
Sper că am fost clar. Îți mulțumesc anticipat pentru înțelegere!
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
0 suflu
ContextEu glumeam în legătură cu englezismele, nu exagerez nici eu, mai ales că era vorba de un nume și un titlu în engleză. Am zis „husă” pentru rimă. „Boroscai” presupun că e un regionalism pentru „mătase-broaștei” (dicționarele nu-l consemnează).
Uite că se poate discuta cordial, chiar dacă scriem diferit. Oricum, textul acesta e pentru amuzament, nu are drept scop parodierea sau persiflarea textului tău. Am pornit doar de la acea construcție sintactică, deturnându-i semnificația.
Zic să ne oprim aici. Vom mai discuta pe vreun alt text de-al tău, atunci când voi avea ceva de spus.
Uite că se poate discuta cordial, chiar dacă scriem diferit. Oricum, textul acesta e pentru amuzament, nu are drept scop parodierea sau persiflarea textului tău. Am pornit doar de la acea construcție sintactică, deturnându-i semnificația.
Zic să ne oprim aici. Vom mai discuta pe vreun alt text de-al tău, atunci când voi avea ceva de spus.
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
0 suflu
ContextPoate ar fi bine să rearanjați acele versuri foarte lungi, pentru a da un aspect estetic așezării în pagină.
Pe textul:
„nonunde" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextDeși este recognoscibil stilul dumneavoastră de a scrie, remarc, totuși, că există mai multă limpezime, coerență, evitarea obscurității, chiar dacă stilul este, încă, prolix. De asemenea, nu mai treceți de un sistem de referință la altul în mod brusc.
Aici cred că este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit în pagina dumneavoastră, deși această temă se îmbină cu aceea a destinului, cu toate motivele implicite ale acesteia.
Sunt foarte multe de spus, se poate veni cu argumente și contraargumente la ideile exprimate. Dar, cum aici nu este filosofie pură, ci un poem filosofic, nu voi proceda la așa ceva. L-am citit ca pe o poezie, m-am lăsat purtat de rațiunea inimii, astfel încât tabloul poetic, deși grav și marcat de o ușoară decepție, este unul expresiv și bogat în semnificații.
Ar fi câteva corecturi de făcut: „din buticurile în care în mod evident ni se întipărise cuvintele strigătul” („întipăriseră”), „ne făcusem bagajele” (ne făcuserăm”) „nimeni voia să mai știe nimic” (nu voia).
Mă bucur să mai citesc pe aici un text scris de dumneavoastră.
Aici cred că este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit în pagina dumneavoastră, deși această temă se îmbină cu aceea a destinului, cu toate motivele implicite ale acesteia.
Sunt foarte multe de spus, se poate veni cu argumente și contraargumente la ideile exprimate. Dar, cum aici nu este filosofie pură, ci un poem filosofic, nu voi proceda la așa ceva. L-am citit ca pe o poezie, m-am lăsat purtat de rațiunea inimii, astfel încât tabloul poetic, deși grav și marcat de o ușoară decepție, este unul expresiv și bogat în semnificații.
Ar fi câteva corecturi de făcut: „din buticurile în care în mod evident ni se întipărise cuvintele strigătul” („întipăriseră”), „ne făcusem bagajele” (ne făcuserăm”) „nimeni voia să mai știe nimic” (nu voia).
Mă bucur să mai citesc pe aici un text scris de dumneavoastră.
Pe textul:
„nonunde" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextAcesta este printre textele care mi-au plăcut mult printre altele scrise de tine. Ar fi redundant să mai spun că ai sensibilitate artistică deosebită (am mai spus-o), însă contează foarte mult cât reușești să te detașezi în momentul scrierii, adică să fie un echilibru între ceea ce se intenționează să se transmită, ceea ce se ocultează și ceea ce se transmite efectiv prin mesajul artistic. De cele mai mult ori, îți reușește acest lucru, indiferent de maniera creatoare.
Imaginarul poetic nu est spectaculos, dar contează mult aici intensitatea pe care o dobândește frazarea poetică. Totuși, expresivitatea nu lipsește, e atât cât trebuie. Frumos se rezolvă antinomia lirică dintre spirit și suflet. Char dacă rămâne un fel de pustietate, atenuată, cumva, de preaplinul sufletesc.
P.s. Citesc și ceea ce scrii în ultima vreme. Nu prea mai am îndemn pentru comentarii.
Imaginarul poetic nu est spectaculos, dar contează mult aici intensitatea pe care o dobândește frazarea poetică. Totuși, expresivitatea nu lipsește, e atât cât trebuie. Frumos se rezolvă antinomia lirică dintre spirit și suflet. Char dacă rămâne un fel de pustietate, atenuată, cumva, de preaplinul sufletesc.
P.s. Citesc și ceea ce scrii în ultima vreme. Nu prea mai am îndemn pentru comentarii.
Pe textul:
„ Solitarium" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
ContextPână acolo cu friptura e bine, mai apoi o dai în anglicisme și „boroscai”, să fie textul mai dihai. Aș fi zis acolo: „rămas-ai cu surdina pusă, am auzit că-i scoți din husă”, că tot ai dat-o pe rimă aleatorie.
Oricum, nu mai scriu altă replică, să nu dau și eu în offtopicăreală. Am încercat să scriu replica de pe site-ul nou chiar sub textul tău, dar nu-mi apărea nicio căsuță pentru aceasta, doar textul tău.
Mă bucur că nu te-ai supărat și că ai simțul umorului (de fapt, știam, că am mai citit ce scrii).
Oricum, nu mai scriu altă replică, să nu dau și eu în offtopicăreală. Am încercat să scriu replica de pe site-ul nou chiar sub textul tău, dar nu-mi apărea nicio căsuță pentru aceasta, doar textul tău.
Mă bucur că nu te-ai supărat și că ai simțul umorului (de fapt, știam, că am mai citit ce scrii).
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
0 suflu
ContextDragoș, vezi că ai greșit textul, poemul Mariei este în alte parte.
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
0 suflu
ContextPăi tocmai aici este paradoxul: ultima strofă ar fi cea mai bună dacă nu ar fi fost scrisă în vers clasic. Și a treia strofă scârțâie din încheieturi, chiar dacă păstrează măsura, pierde ritmul.
Mai multe nu spun, fiindcă mi-am propus să nu mai fac analize pe text. Înțeleg doar pentru mine, nu mai dezvălui, să nu jignesc inteligența altor cititori.
Mai multe nu spun, fiindcă mi-am propus să nu mai fac analize pe text. Înțeleg doar pentru mine, nu mai dezvălui, să nu jignesc inteligența altor cititori.
Pe textul:
„Aerul tare al iubirii" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextPoate că tot ce s-a spus aici s-ar reduce la „vânare de vânt”.
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
Pe textul:
„eternitatea e un loc strâmt" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextDin păcate, Dragoș, textul acesta e slăbuț. Chiar dacă are o anume coerență, suferă la prozodie. Dacă ai ureche muzicală, descoperi tu însuți unde e hiba.
Pe textul:
„Aerul tare al iubirii" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextÎn versul 1 din strofa a treia se pierde ritmul fiindcă vesrsul e mai lung decât al treilea. Ai putea spune: „Azi, doar noi doi și insula pustie” sau altcumva.
Nu-i un text rău, chiar dacă unele rime sunt deja prea des utilizate, spre exemplu: „umbre” - „sumbre”.
Nu-i un text rău, chiar dacă unele rime sunt deja prea des utilizate, spre exemplu: „umbre” - „sumbre”.
Pe textul:
„Dorințe" de Dan Neicuțescu
0 suflu
ContextMai scriu și eu, din când în când sonete, chiar am publicat prin reviste literare poezii aparținând acestei specii literare (și în cea mai recentă carte). Nu se compară cu cele mai bune sonete scrise de mine, dar e aprecierea ta și o respect.
Mulțumesc, Tego!
Mulțumesc, Tego!
Pe textul:
„Te-ai îngropat în cărți..." de George Pașa
0 suflu
ContextDragoș, eu nu scriu proză decât pentru amuzament. Nu știu dacă e text de stea sau nu, dar îți mulțumesc pentru că l-ai scos de la naftalină. Ce e drept, onirovacsologii ăia doi nu erau departe de adevăr. Ce atâta zbucium poetic, când ai roboți care te pot înlocui! Doamne ferește!
Sigur, n-am treabă cu știrile false, de aceea exagerezi amintind pe marginea unui text cât de cât literar despre acestea.
Sigur, n-am treabă cu știrile false, de aceea exagerezi amintind pe marginea unui text cât de cât literar despre acestea.
Pe textul:
„Ekko Morgan și Vica Leuștean în avangarda onirovacsolgiei" de George Pașa
0 suflu
ContextȘi eu mă credeam, cândva, un Ulise în versurile mele, dar mi-a trecut. Aici, nu prea văd legătura între acest Ulysse care se întoarce din rătăcirea sa după o viață furtunoasă și Ulise al lui Homer sau măcar al lui James Joyce. Drept să fiu, există mici legături, dar prea puține.
Dincolo ce această referință culturală, textul nu e deloc rău, chiar dacă se trece de la un referent la altul (sigur, era ziua lui N. Stănescu și trebuia și el să apară pe acolo ca reper, incontestabil, de altfel).
Dincolo ce această referință culturală, textul nu e deloc rău, chiar dacă se trece de la un referent la altul (sigur, era ziua lui N. Stănescu și trebuia și el să apară pe acolo ca reper, incontestabil, de altfel).
Pe textul:
„ulysse" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDumnezeu să-l ierte pe George Vasilievici! N-am fost nicidecum un apropiat sau un iubitor al versurilor sale, am citit sporadic din scrierile sale, n-am cometat nimic din ceea ce a scris aici pe Agonia. Desigur, m-a tulburat dispariția sa timpurie dintre noi. Aleg acum câteva dintre versurile care mi-au plăcut din ceea ce a posta aici: „În noi nu mai suntem/ Și abia acum frumusețea/ noastră ne doare.”; „Ieșirea va fi ușoară./ E tot ce îmi doresc/ După ce am intrat/ Pe ușa aia mică./ Elastică.//Acolo, liniștea devenise o bătaie/ Continuă/ De inimă.”; „Numai inimile morților proaspeți sunt roșii.”; „mă lupt cu mine pentru mine./ în timp ce mă câștig mă pierd./ trăiesc datorită faptului că m-am ucis/ și mă iubesc urându-mă.//mă îngrop. mă plâng/ și-mi zic că și cu mine/ și fără mine viața mea merge/ mai departe.” etc.
Mulțumim, Dragoș, că ne-ai reamintit de el! Domnul Ioan-Mircea Popovici mai amintea, din când în când, de George Vasilievici, prin postările sale de aici sau de pe Facebook.
Mulțumim, Dragoș, că ne-ai reamintit de el! Domnul Ioan-Mircea Popovici mai amintea, din când în când, de George Vasilievici, prin postările sale de aici sau de pe Facebook.
Pe textul:
„George, frate" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘi dacă am spus că acesta e textul care îmi place mai mult din ceea ce ai postat în ultimele luni, cum sunt mai exigent în aprecieri și nu recomand spre lectură orice năzbâtie poetică, las și o galbenă stelară, fără mult sclipici, neînsoțită de fanfară.
Pe textul:
„am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextNu știu de ce, dar acesta este textul care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele postate de tine în ultimele luni. Poate unde ai găsit calea cea mai bună, mai precis, dispoziția cea mai bună de a te spune pe tine și, paradoxal, a te oculta concomitent. E unda aceea de melancolie prin care simți că un text curge poetic, indiferent de maniera în care ideea se materializează prin cuvânt.
Și, cum nu-mi (mai) place să disec versurile prin răstălmăciri de multe ori îndepărtate de text, păstrez pentru mine acest exercițiu de supraviețuire sau, poate, de admirație în manieră cioraniană.
Mai ai câteva corecturi de făcut, eu am observat două, dar poate mi-au scăpat altele. Mă refer la „vei fii întrebat”, în strofa a doua, „uita-te”, la începutul strofei a treia.
Și, cum nu-mi (mai) place să disec versurile prin răstălmăciri de multe ori îndepărtate de text, păstrez pentru mine acest exercițiu de supraviețuire sau, poate, de admirație în manieră cioraniană.
Mai ai câteva corecturi de făcut, eu am observat două, dar poate mi-au scăpat altele. Mă refer la „vei fii întrebat”, în strofa a doua, „uita-te”, la începutul strofei a treia.
Pe textul:
„am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextDacă este prima poezie pe care ai scris-o, atunci nu e un text rău. Ar trebui, dacă vrei să continui să scrii în prozodie clasică, să citești multă poezie. de asemenea, să exersezi mai mult, postând doar ceea ce merită citit și de alții. Poate, totuși, că ar fi mai bine să alegi versul alb/liber, întrucât te eliberează de încorsetări și vei putea spune tot ceea ce simți/gândești.
Pe textul:
„Luna " de Lup Casiana
0 suflu
Context