George Pașa

= V.D.G.
Asteptam parerea ta, dar tu, in loc sa ma tragi de urechi (ai fi avut de ce, te asigur), esti amabil, ma stimezi si ma servesti cu nelipsitul tau vin! Dar in tot ce-ai spus ai dovedit, daca mai e cazul s-o spun, o intuitie remarcabila. Sigur, dincolo de sinceritatea lacrimilor, care se scurg totusi in adancul sufletului, formand o \"mare\" interioara, este relevata, asa cum constati si tu, ideea iertarii, a purificarii prin interiorizare. Multumesc pentru comentariu, esti intotdeauna binevenit!

= Iti multumesc, Maria pentru acest articol, prin care ai evidentiat activitatea unei persoane cu un suflet deosebit, alaturi de minunata sa trupa. Greu incercata de viata, Elena a gasit puterea, numai ea stie cum, sa treaca peste toate. Interviurile si minicolectia de picturi sunt emotionante. Ma simt stanjenit ca am fost uneori cam acid cu poezia sa, dar talentul nu i l-am negat.
Pasa

= Cristina, multumesc, si eu, in subiectivismul meu, consider ultimul minipoem cel mai reusit. De asemenea, versul \"Apropierea... mereu tarzia apropiere de continut\". Oricum, textele sunt niste exercitii poetice, care pregatesc, probabil, viitoare texte mai ample.
Cu simpatie,
Pasa
= Elena, ai intuit sensul textului, ai de asemenea o exprimare tonica, fapt ce ma bucura. Ti-ai dat seama ca n-as putea fi gelos pe soare, e numai o detasare autoironica de \"plaja solitudinii\". Multumesc!

= Acelasi stil inconfundabil, dar si o dorinta de a explora, prin resemantizarea cuvantului, noi universuri spirituale. Incipitul textului sugereaza, in opinia mea, abandonarea lumii tulburatoare, dar si tullburi a trecutului fiintei, mergandu-se spre o esentializare a discursului liric. Si eu consider remarcabil versul: \"absenta din care se moare incet ca o flacara\". O pierdere esentiala, dar o \"incizie necesara\" pentru refacerea unitatii fiintei.
Textul este complex, de aceea ma vei scuza ca nu voi continua interpretarea. E necesara o meditatie mai indelungata asupra unui text unde interfereaza trairile subiective cu gandirea filozofica, religia si psihanaliza. Oricum, e un text pe care il apreciez.
Pasa

= Elena, versurile tale imi plac, iti multumesc pentru interesul constant pe care-l arati textelor mele, dar tine te rog cont si de dorinta Danei Stanescu, exprimata in subsolul comentariului tau. Sper ca nu te vei supara! Cu bine!
= Cristina, aprecierile tale ma onoreaza, desi poezia este diferita de majoritatea celorlalte, unde predomina ermetismul. Cine stie, poate ca simplitatea (nu simplismul) este cheia reusitei. Multumesc pentru vizita!
= Maria Prochipiuc, sunt onorat de comentariu, versurile tale completand si interpretand, intr-o maniera personala, modestul meu text. Am meditat asupra observatiilor tale si am modificat. Eu sunt, de obicei, atent cu forma artistica, dar aici cred ca am vrut sa insist asupra motivului \"fortuna labilis\", iar verbul la gerunziu \"lunecând\" devenea astfel expresia acestuia. Multumesc pentru vizita si pentru sugestii!
Pasa

= Frumusetea textului vine din trairea puternica, din increderea ca Tatal te va ajuta sa gasesti calea spre \"pacea dreptatii, spre adevar si bunatate\". Pentru ca acestea se afla in noi, sadite de la nastere de El, iar prin ruga (meditatie) vom primi si intelepciunea. Avand in suflet modelul cristic, vom sti ca lumea are un sens, ca lumina spirituala dobandita prin rugaciunea inimii ne va ajuta sa iesim din valea plangerii si sa ne bucuram de adevarata viata. Dar cum rugaciunea este un act profund personal, ma retrag smerit.
Cu stima,
Pasa

= O poezie reusita, nu numai prin respectarea prozodiei clasice. Tema si motivele au fost indelung prezente in poezia lumii, dar nu inseamna ca acest lucru diminueaza meritele autoarei.
Intrebarea tulburatoare despre ceea ce va fi când nu vom mai fi, laitmotiv in jurul caruia se tese intregul imaginar poetic, asigura nota elegiaca a poeziei, suprapusa peste meditatii profunde asupra destinului uman, in general, si al poetului, in special. Ma bucur ca acest text a fost \"instelat\", eu nu-i pot oferi decât modestul meu comentariu.
Cu stima,
Pasa

= Elena, sper ca ai intuit sensurile p(r)oemului. Este aici o detasare de sterilitatea cuvintelor si, intr-o masura, de excesul metaforic. Sunt câteva simboluri, dar sensurile rezulta din jocul lingvistic. E, neindoielnic, tot poezie, dar lirismul e mult diminuat, cum se intâmpla si in ultimul tau text, pe care l-am citit astazi, \"Paiate\". Multumesc pentru semn. Cu bine!

= Gabriela,
Iubirea este \"culoarea fundamentala\" a existentei. Este, asa cum spunea mai inainte Valeriu, \"culoarea Domnului\". Multumesc mult pentru semn, dincolo de randurile tale ascult si glasul tacerii.

= Corectez: \" esti prompta\".

Elena, ca de obicei esti promta si imi trimiti niste interpretari in versuri foarte frumoase. Multumesc mult si voi incerca sa fiu la fel de consecvent. Cu bine!
= Corina Dragomir, respect opinia ta, chiar daca nu e argumentata.
= VDG, esti acelasi maestru in a-mi citi gandurile. Si tu ai vazut acea lumina?! As mai spune ca depinde totul de oglinda in care se reflecta culorile sufletului. Ave!

= Multumesc, Anana, pentru explicatii. De fapt, ma gandisem si eu initial la aceste semnificatii, dar nu meditasem mai indelung. Paradoxal sau nu, aceleasi ganduri le-am avut si eu intr-un poem, sigur, haina poetica fiind diferita. Acum totul mi s-a luminat dintr-odata si nu mai e nevoie de cuvinte. De asemenea, nu mai e cazul sa-mi raspunzi.
Cu aceeasi prietenie,
Pasa

= Interesanta aceasta poezie, Irina. Exista, e-adevarat, o anume ermetizare a sensurilor, dar acest lucru nu constituie un neajuns, dimpotriva, da noi valori unor idei si motive devenite obsesii ale inceputului de veac si mileniu. Si tu respiri aerul acestui timp, tanjind spre lumina ca atribut al cunoasterii, dar si al revelarii in constiinta a drumului spre moarte. Sesizez in ultimele patru versuri si o situare polemica, deocamdata nu imi este prea clara, e posibil sa ma insel. Textul mi-a placut, nu poate fi apreciat decat in ansamblu, pare a fi expresia unei viziuni din miezul lucrurilor, dar si de dincolo de ele. Remarc sobrietatea ideilor, care inabusa orice urma de sentimentalism dulceag, desi in profunzime e o tensiune a ideilor chiar dramatica. Ma ierti pentru acest comentariu care pacatuieste prin aceea de a nu analiza vreo imagine din text. Poate voi reveni.

= Anana,
E un text reusit, nu prea am inteles totul, recunosc, dar cred ca l-am trait, asa cum marturisesti si tu:
\"cand mi-e frig printre stele
calatoresc cu inima\". Eu ma gandeam la ochiul interior care scruteaza in sine, dincolo de sine, in lucruri sau dincolo de ele, dar ochiul acesta numai \"se credea viu\". Aici nu mi-e prea clar... Voi mai medita. Cu bine!

= Iti multumesc, Elena, pentru consecventa de care dai dovada. Textul acesta se afla in relatie cu toate cele sase anterioare. Imi exprim regretul ca nu prea este citit, dar nu eu am de pierdut. Cu bine!

= Remarc si eu, asemenea lui Valeriu, tonul cernit al ultimelor doua texte, dar as mai adauga si faptul ca fundalul acesta, aparent sumbru, este neutralizat de imaginea diminetii, devenita (si nu cred ca ma vei contrazice) laitmotiv al creatiei tale din ultimul timp. Eu as spune ca dimineata este contrapunctul in acest fragment de sonoritati si modulatii sufletesti. Reiterezi, intr-o maniera personala, eterna confruntare cu timpul efemer, iar dihotomia trup- suflet se armonizeaza prin constientizarea \"fragilitatii necesare\", dar nu prin acceptarea ei. Armonia dintre indragostiti presupune insa calea ispasirii prin suferinta (ma refer la unele sugestii semantice din primele versuri). Setea de alb, nevoia de interiorizare, ascultand glasul tacerii \"pana la somn\", fragmentarea existentei perceputa ca instrainare sunt alte idei care mi se reveleaza la lectura. Imaginea \"umbrei altor maini\" cred ca trimite si la avatarurile fiintei, dar si la acele interferente spirituale, despre care imi spuneai intr-un raspuns la un comentariu. Te rog sa ma scuzi daca am abuzat de spatiul paginii tale. Cu bine!
George Pasa

= E fara indoiala un poem initiatic, la fel ca alte poezii ale tale. E o calatorie regresiva in timp spre acea lumina tainica a inceputurilor, spre refacerea unitatii fiintei. Dar, inaccesibile pe calea gandurilor, ele par a se revela printr-un \" ritual in negru ascuns/ ca dupa o moarte/ asteptata dintotdeauna\". E aici o dorinta nelamurita de contopire cu existenta, dar si de traire prin si intru poezie. Sunt niste impresii generate de o prima lectura, ar mai fi multe de spus, dar, in fata unui text deschis, te simti si fascinat, dar si inspaimantat ca te-ai putea rataci pe cararile Sensului. Mai ales ca iti apreciez si harul critic, oarecum slab prezent la mine.
Cu afectiune si respect sincer,
Pasa

= Multumesc pentru lectura textului. Cum pana acum nu exista opinii asupra acestuia si probabil nu vor fi (m-am obisnuit ca textele mele sa nu starneasca interes, decat unor entuziasti), voi face unele aprecieri: e un text ideal pentru a va prinde urechile in el, feriti-va, nu cumva sa explodeze vreun cuvant mai tensionat de semnificatii!

=Mariana,
Este primul meu comentariu la vreun text de-al tau. Acest lucru nu inseamna ca n-am mai citit si alte creatii, chiar daca n-am lasat vreun semn. N-am spus ca textul e slab, ci numai ca altele mi se par mai reusite, cum ar fi \" Livro da Sarmadas\". E o parere subiectiva, sper ca nu te-ai suparat.
Cu respect,
Pasa

= Nu este unul dintre cele mai bune texte ale tale, dar dovedeste forta, prin imagistica relevanta pentru sugerarea luptei omului cu stihiile exterioare, dar si interioare. Ritmul si taietura abrupta a versului, dar si imaginarul poetic mi-amintesc de Nekrasov. Atentie la o greseala de ortografie ( poate fi cauzata de neatentie): e un \"i\" in plus in cuvantul \" nostri\". De asemenea, pentru a se pastra ritmul, cred ca ar trebui sa utilizezi cratima in versul:
\"se-aduna la picioare\".
Cu bine!