non-estetica scriitoarei

azi mi-a placut cel mai mult:
fac semne celui ce umbla sleampad prin mmine,
somnolenta nomada,
astazi frumuseatea nu ne mai apara de vid

mare dreptate ai Ela, mi-as permite sa zic ca aceasta nu este o poezie frumoasa:)si totusi gasesc atatea imagini care mi se par reusite alaturi de ceea ce imi spun ca simple alaturari de cuvinte. acest text e filosofie, e transpoezie. felicitari.

Carmen, alege din ceea ce citești exact ceea ce înlătură sau atenuează vidul, chiar dacă marja de frumusețe este mai mult sau mai puțin vizibilă uneori.

Leonard, vinovată de urâțenia literei, scriitoarea s-o decis să se autoexileze în anumie lumini ale sunteleor. Să vedem cum ducem mai departe vidul, visul și altele asemenea.

Mulțumesc vouă, Ela

Și mie mi-a plăcut poezia!
sunt doar constatări în mesaj direct, fără umplutură, cu puține \"scufundări\" metaforice, dar de efect:
\"trăiesc ciudat așa ca într-un tratat de estetică
mă abandonez
în apele cenușii din ochiul privitorului
fac semne celui ce umblă șleampăt prin mine\"

Rechizitoriu, dojană și execuție a banalului devenit peste noapte nebanal.
Îți refuzi însă în ultimul moment mângâierea trăgaciului...
Rămâi tu, Picasso plângând în fața Guernicei, constatând doar resemnarea frumuseții...
Supărată aujordhui, Ela...

Bienvenue... mai sunt locuri...eu ocup două...

Trecui și io p-aci, dar, cum mergeam șleampăt, mă-mpiedicai de-un totem, deși stăpâna mă avertizase: \"Bă, frumosule, ai grijă să nu dai peste totemurile alea!\" Dar io, un amărât de punct roșu îmi tot căutam petele mele de lectură de nu cumva s-or fi rătăcit pe aici. Și uite așa nu știu cum scapai de vidu\' cela. Faină lucrătură bioestetica, hermeneuto!

am citit textul. stupoare, i-am prins sensul fără să fiu nevoit să-l recitesc ca-n alte dăți :D. nu zic că e un text simplu, dar pare lipsit de aceea aură pe care scrie: \"doar pentru inițiați\". eu cred că e mai bine așa. într-o discuție cu un poet îi spuneam, că apreciez autorii care se adreasă unui segment mare al populație devoratoare de poezie, de literatură în general. așa cum reușește Ela acum, prin acest poem.
și totuși (că trebuia să fie o \"obiecție\" :D), în ce epocă a avut \"fericirea\" rol de zid al Berlinului în fața \"vidului\"?!
amical,

Adela, mulțumesc, comentariul tău succint se cuprinde în piatra fină a unui inel de vers. Așteptăm și impresii desfășurate.

Ioana, uneori ieșirea din metaforă este o intrare în existență, și invers. Dincolo de frumos-urât, viața în amplitudinea ei.

Romulus, nu intenționată este \"dojana\", iar rechizitoriul poate stă cuprins în această pledoare cumva pentru trăire autentică. Nu ocupa două locuri, fiindcă mereu e cineva fără.

Pașa, punctele roșii cu lumina lor intermitentă îmi amintesc de aritmia unui cord, ca atunci când existența depășește registrul estetic și e musai să eviți vidul.

Alberto, când scriu, eu nu am \"public țintă\", ca în managmentul proiectelor. Nu cred că se poate scrie pentru o \"țintă\" anume. De aeea sunt scrieri pentru fiecare, cititorul rezonează/simte/se regăsește într-unul sau în altul sau... Cât despre întrebarea ta, libertatea are și ea un preț, exterior/interior.

Mulțumesc frumos tuturor.

Ela

era \"frumusețea\", nu \"fericirea\"... uite cum ajungem la polemică din cauza unor cuvinte :D
scuze, n-o să se mai repete.
amical-amical,

nici fir de polemică, cel puțin eu una nu am perceput așa nici părerea ta, nici a mea.
și libertatea, și fericirea, și frumusețea au un preț, o \"zeciuială\", cumva.
keep the tranquillity, I\'m a simple spirit.

Ela
Ela