George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Mă gândeam așa: dacă tot nu prea stăpâniți bine punctuația corectă, de ce nu renunțați la ea? Spre exemplu, aici puneți virgulă între complementul indirect și cuvântul regent sau, mai degrabă, ați uitat să izolați o construcție sintactică intercalată. E o idee de care puteți ține seama sau nu.
Pe textul:
„mărturisire cu sufletul pe tavă" de FLOARE PETROV
Un titlu cu deschidere, deosebit de inspirat ales; un conținut în care sarcasmul este bine echilibrat de doza de umor amar necesară și de ludicul aparent spontan.
Arhitectura poemului este bine realizată.
În rest, cititorul poate utiliza oricare dintre tehnicile de lectură, că tot ajunge la concluzia că nimic nu este așternut aici la întâmplare.
Felicitări, Emiliane!
Pe textul:
„cum să alergi din toate puterile ca să rămâi pe loc" de emilian valeriu pal
RecomandatPe textul:
„cum să alergi din toate puterile ca să rămâi pe loc" de emilian valeriu pal
RecomandatNu trimiteți de mai multe ori același text. Cel inițial trebuie corectat și va fi aprobat de un editor.
Mult succes!
Pe textul:
„În poșetă " de Oșlobanu
Pe textul:
„Când voi păși afară din trup și din timp" de ILIE GRIGORE
RecomandatNormal „la pământ”, nu „pământului” ar ține de exprimarea mai puțin îngrijită. Dar cum și pe la noi, pe la țară, așa se vorbește, să acceptăm această oralitate a stilului.
Pe textul:
„Când voi păși afară din trup și din timp" de ILIE GRIGORE
RecomandatÎn ceea ce privește construcția sintactică „parcă cerșind poveri din ce in ce mai grele”, în viziunea mea, omul vrea să spună, ca un iov: dă-mi, Doamne, atât cât pot să duc! Da, poate ar fi mai potrivit să spună Iov decât Crist. Dar nu contrazic eu viziunea cuiva. Lipsa de eufonie îmi displace și mie, dar trebuie să fiu mai flexibil.
Conținutul, în schimb, este în acord cu trăiri de-ale mele, mai vechi sau mai noi.
Oricum, este unul dintre textele din creația lui Gore Maior care mi-au plăcut, de aceea, acord și eu un semn de apreciere, anume gălbioara de la Moara.
Pe textul:
„Când voi păși afară din trup și din timp" de ILIE GRIGORE
RecomandatNu obișnuiesc să dau sugestii de modificare. Fiecare autor e stăpân pe propria creație, mai ales că nu sunteți un autor fără experiență în scris. Eu am spus doar ceea ce mi se pare, din punctul meu de vedere, mai puțin izbutit. N-am zis nicidecum că e un text ratat. Iar la atelier a fost trimis pentru greșeli de limbă, atât.
Pe textul:
„Pe străzi de cartier, pe la Universitate" de Ovidiu Isan
Pe textul:
„Pe străzi de cartier, pe la Universitate" de Ovidiu Isan
Pe textul:
„Ecoul tăcerilor" de Erika Eugenia Keller
Sunt multe de spus, însă, n-aș vrea să divulg toate semnificațiile pe care le-am întrezărit în acest poem. Voi mai spune doar că aici mă surprinzi printr-o aplecare mai mare spre latura reflexivă, fără a eluda emoția poetică, de asemenea, prin concizia și senzația că niciun cuvânt nu putea lipsi de aici fără să dezorganizeze arhitectura întregului poem.
Și da, după lectură, am simțit și eu „vibrația (aceea) slabă rămasă în aer”.
Acord, fără urmă de invidie și regret, gălbioara de la Moara.
Pe textul:
„matca" de Daniela Davidoff
Repet: sunt diacritice lipsă („unde, între cele doua aripi spre umeri” - lipsește căciulița la „ă”; „eu, omul dintâi proaspat crescut” - la fel). De asemenea: „pe aceea cărare de munte urcând.” („acea cărare”); „întru-a nu știu câta limbă” („într-a”).
În plus, nu uitați de acel dezacord semnalat în primul comentariu. Sunt, de asemenea, formulări tenebroase, complicate, cauzate de încercarea de a aborda original mitul androginului: „toate sunt ale mele ei” ș. a.
În legătură cu „scrierea în oglindă” aleg doar pe prima de acest fel: „et csebui”. Mai sunt două.
Pe textul:
„Pe străzi de cartier, pe la Universitate" de Ovidiu Isan
Pe textul:
„Pe străzi de cartier, pe la Universitate" de Ovidiu Isan
Mai aveți diacritice lipsă. Corectați!
Pe textul:
„Pe străzi de cartier, pe la Universitate" de Ovidiu Isan
Pe textul:
„Ecoul tăcerilor" de Erika Eugenia Keller
Nu există rețete magice pentru a stârni ecou în sufletele altora. De fapt, e bine să fiți autentică și să nu scrieți cu fața către cititor. Nu sunt dintre cei care oferă rețete de poezie altora. Nici nu-mi permit să dau lecții de poezie nimănui. În plus, există diverse tipuri de cititori, așa că e imposibil să scrieți pentru toți.
Din punctul meu de vedere, concentrarea în scris asupra energiilor pozitive ar putea avea efect asupra altora. Sau, chiar dacă suntem marcați de energii negative, să le sublimăm în așa măsură, încât să atingă acel spațiu în care tot ce e tenebros dispare și e înlocuit de lumină. Este doar o viziune poetică a mea, în care se sublimează până și răul. Nu pot spune că este o rețetă universală.
Mie mi-a plăcut textul acesta, pentru că am extras din el energia pozitivă, care există, fie că poate fi mai puțin vizibilă.
Pe textul:
„Ecoul tăcerilor" de Erika Eugenia Keller
De citit!
Pe textul:
„sora" de Daniela Davidoff
RecomandatTuturor ni se întâmplă să tastăm greșit, dar e bine să ne corectăm textele și înainte de postare, și după aceea. Spun asta fiindcă aveți acum nivel de postare directă Timpul nu ne permite să citim chiar toate textele de pe site.
P.s. Poate vă respectați cuvântul dat de a retrage postarea aceea de pe Facebook (știți la care mă refer).
Pe textul:
„cîinele ud care tremură de frig" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„Ecoul tăcerilor" de Erika Eugenia Keller

