George Pașa

Andreea, comentariul tau dezvaluie unele semnificatii si sigur ca te apropii de idee. In ceea ce priveste \"scheletul\" (constructia) textului, sunt putin nemultumit, deoarece, urmarind ideea si \"revarsarea\" fluviului textual, am creat anumite sincope datorate existentei prea multor propozitii principale, independente, sau coordonate indeosebi prin juxtapunere. In final, exista o alaturare suparatoare: \"asemenea unor\", sa vad daca o pot inlocui.
Multumesc pentru comentariu!
Camelia, ai dreptate, n-am fost prea clar intr-un comentariu anterior. Imaginarul nu e bacovian, poate numai tristetea care pluteste deasupra textului. Dar si ea se \"neutralizeaza\" prin aceeasi aspiratie spre lumina pe care tu o descoperi in textele mele si, de cele mai multe ori, este reala. Revin, spunand, fara urma de modestie, ca am totusi un stil al meu, chiar daca el nu inseamna prea mult in contextul poeziei actuale. Multumesc pentru comentariul pertinent!
Pasa

Valeriu, ce sa fac daca ma apropii mai mult de imaginarul bacovian decat de acela apartinand lui Ion Pillat, unde, parfumul din vii si poamele suculente sunt mai prezente. Si eu iubesc toamna, nu toate poeziile mele care au aceasta tema sunt triste. Dar cel mai mult indragesc primavara. Multumesc pentru semn!
Cornelia, nu stiu cum de ti-a placut tie aceasta aiureala, dar am convenit, nu e obligatoriu sa fim de aceeasi parere. Risipitori suntem cu totii, mai mult sau mai putin. Multumesc!
Pasa

M-a atras textul, ca si alte personale ce-ti apartin, pentru ca, in opinia mea, avem aici o autentica devenire a fiintei, traind intre \"prabusirile\" abisale si inaltarile spre lumina. Se pare ca avem aici rodul unor experiente revelatoare, nu doar simple cugetari.
Pasa

Iarasi ai realizat un eseu foarte bine documentat, bazat si pe intuitii personale, fapt pentru care ai toata admiratia mea sincera, chiar daca mai pastrez unele rezerve. Introducerea este captivanta, citandu-l pe J. D. Michaelis, ne apropii de mesajul textului. Nu voi relua intregul \"aparat\" argumentativ, prin care ne evidentiezi importanta numelui Basarab pentru constiinta si spiritualitatea romaneasca. Spun totusi ca mergand pe filiera analogiei cu radacini vechi egiptene, cu limba celtilor, pastrata in termeni francezi sau cu limba Vedelor, \"calea spre lumina\" este deschisa. Asa e, stramosii nostri nu trebuiau sa-i astepte pe latini sau pe slavi pentru a numi ceva. In aceste conditii, dilema lexicografilor este si mai mare.

Soapta a destinului? Tacere in asteptarea celui cunoscut \"doar in partituri neterminate\"? E aici ceva care se releva intelegerii dincolo de semn: nespusul, intangibilul... Totusi, avem in fata un text care e tributar si unor locuri comune, dar cine nu cade in acest pacat? Spre exemplu: \"tacere de plumb neagra rece\". Mi-a placut totusi poezia!
Pasa

Chiar am remarcat recent ca, fara a urmari un \"ciclu poetic al sarutului\", ca sa-i spun asa, in sapte dintre ultimele zece texte postate, lexemul \"sarut\" este prezent. Daca am inceput cu \"sarut de umbre\", in \"incantatii\", eu zic sa ma opresc, deocamdata, la \"semnul crucii din saruturi\" in aceasta poezie. Sunt uluit ca te-a impresionat ideea, poate singura demna de atentie aici. Am eliminat, cum procedez in ultimuj timp, jumatate din text, dar nu sunt multumit. Ultimul vers mi se pare si mie acum nepotrivit contextului, dar, spre a-l inlocui, va trebui sa mai adaug altele.
Multumesc, Alina, pentru comentariu!
Cu stima,
Pasa

Ei, chiar Frankenstein! Sa inteleg faptul ca nu prea ti-a placut textul? Te inteleg, stilurile noastre sunt diferite, desi exista uneori idei apropiate tratate in forma deosebita. Initial, textul avea dimensiuni duble, dar am eliminat pasajele cu tenta epica, pastrand lirismul, mai apropiat sufletului si \"programului\" meu estetic. Multumesc pentru semn, Valerio! Numai bine!
Pasa

Stefan, par a fi prezente aici, concomitent, si o anume inchistare pe care ti-o produce acea \"capsula de beton\" in care esti nevoit sa-ti duci o parte a existentei, si o anume osmoza care se produce intre fiinta si spatiul acesta. E aici si acea consumare lenta a fiintei, cu fiecare noua traire marcata de spatiul angoasant. Poate gresesc, dar eu asa inteleg o parte dintre ideile textului. Cu bine!
Pasa

E lumina, totusi, Camelia, pentru ca finalul \"negru\" aduce constiinta relativitatii, de aici si \"dozarea\" de care vorbesti. Mie aceasta constiinta imi aduce, adeseori, o stare de pace interioara, chiar daca poate fi si un semn al resemnarii. Multumesc pentru semn, desi, recunosc, distihurile sunt modeste fata de exigentele poeziei actuale si fata de pretentiile pe care le am de la mine si de la altii.
Pasa

Nu stiu daca poezia este \"construita din lucruri mici, microscopice aproape\", dar e punctul tau de vedere si il respect. Finalul exprima tristetea ca, dintr-un univers de semne teoretic nelimitat, poezia ramane intr-un areal restrans, pentru a se putea comunica pe sine. Multumesc pentru semn. Numai bine!
Pasa

Am reanalizat totul si mi-am dat seama ca ai integral dreptate. Exista in acel cuvant, \"preobrajenie\", un termen corespondent, \"obraz\" (infatisare, chip, fata, figura), precedat de un prefix (\"pre-\") si urmat de un sufix (\"-enie\"). Dar cuvantul \"obraz\" exista si in limba romana, apartinand, dupa cate stiu, substratului autohton. Asadar, influenta este inversa celei presupuse initial de mine. Multumesc, nu doream o polemica, numai sa ma lamuresc. Asa cum spune si domnul Florescu, eseul e remarcabil.
Pasa

Sunt interesante, ca de obicei, toate analogiile pe care le faci. M-am oprit insa asupra unui aspect lingvistic. Ai dreptate ca Schimbarea la Fata coincide cu ritualuri ale trecerii de la vara la iarna. In slava veche bisericeasca si in limba rusa, sarbatorii numite Schimbarea la Fata i se spune Preobrajenie, ceea ce se traduce exact prin sintagma din limba romana. In zona noastra, batranii spun acestei sarbatori Probijan. De aceea, eu consider ca toate variantele sunt in realitate generate de dificultati ale omului simplu de a pronunta numele slav, el necunoscand limba de cult din acele vremuri. Dar e posibil sa ai si tu dreptate.
Pasa

E si o incercare de a defini creatia, dar in plan secund, nefiind propriu-zis o \"arta poetica\". \"Inima albastra\"? Nu prea. \"Fericirea... albastra\" apare si intr-o poezie de numai sase versuri a lui Esenin: \"Sinee sciastie... Luniie noci!\" (\"O, voi nopti cu luna... Fericire-albastra!\" -traducerea mea). Dar sensul este cu totul altul in textul meu, care initial nu avea simbolul albastrului. Oricum, apreciez comentariul tau, chiar daca textul nu este si n-am vrut sa fie, asa cum spui, \"spectaculos\". Multumesc mult, Camelia!

E-adevarat, unii \"scriu poezia/ ca si cum ar curge o apa\". Nu sunt de acord insa cu ideea ca ar fi si idioti de geniu, desi teoria nu e chiar noua. La fel nu cred ca ar trebui sa confundam genialitatea cu \"supradotarea\" intelectuala sau cu nebunia. Dar geniul oricum are o capacitate peste medie, el poate innebuni, dar nu mai e atunci acelasi. Oricum, e si aici o privire lucida, nu vreau sa fiu categoric. Cred ca textul invita mai degraba la reflectie, fara a fi o realizare poetica in sine.
Pasa

Intr-adevar, textul are o structurare coerenta a lirismului, versurile mai scurte avand menirea de a amplifica tensiunea ideatica. Mesajul este trist, dar cum sa nu fie, cand o intreaga lume de valori, in care unii dintre noi mai credem, pare ca se prabuseste. Se pun in antiteza, in opinia mea, o lume in care domina spatiul alb, uneori descurajant al colii de hartie, cu altul, virtual, unde \"pixurile/ nu mai sunt bune decat sa taiem/ in trupul lor fluier\". In aceste conditii, \"avem zilele mereu mai putrede/ mai grele\", iar \"radacinile desfranarii\" se vor implanta adanc in existenta noastra. Sarcasmul si ironia amara puncteaza niste imagini puternice, ecouri ale unei nelinisti impovaratoare. Citez cateva dintre aceste imagini: \"vom manca puii de sub stresini/ scobindu-ne intre idei cu burlane\"; \"ii vom striga tatalui vanator de ocazie/ dintr-un labis descumpanit:/ avem carne!/ avem oase/ si piele\". In concluzie, ne aflam in fata unei poezii impresionante, de aceea il felicit pe autor, multumindu-i pentru lectura placuta pe care mi-a prilejuit-o.
Pasa

De ce m-am gandit chiar la Ovidiu? Dintre antici, este poetul meu preferat si stiu unele lucruri si despre biografia acestuia. Titlul comentariului tau imi sugereaza ca oricum tu l-ai iertat. De altfel, asa cum spui, romanii (locuitorii Romei) s-ar parea ca il exileaza si din constiinta lor culturala. Dintr-un alt punct de vedere, el devine pentru mine si un simbol al acelor poeti care se exileaza interior, scriind pentru sertar. Eu sunt impotriva \"mastilor\", pentru mine \"Glossa\" eminesciana este un indreptar de viata. De aceea, incerc sa fiu eu insumi. Multumesc pentru comentariu, Valeriu!
Cu stima,
Pasa

Cred ca ai dreptate in ce priveste tonalitatea incantatorie, desi nu am urmarit acest lucru. Finalul este marcat, intr-adevar, de o sete de cunoastere, dar una poetica. Vizionarism exista, clarvedere, nu stiu, posibil. Multumesc pentru comentariu, parerile tale sunt binevenite.
Pasa

Cred ca ai intrucatva dreptate, cand voi fi mai detasat de text, peste vreo saptamana, voi reveni asupra lui. Impresia de acum este ca depaseste valoric multe alte poezii ale mele cu mai multi cititori. Cred ca voi schimba si titlul, parca inadecvat continutului. Multumesc pentru sugestii!
Pasa

E un text esentializat, ideile, coerente, fiind expresii ale pesimismului, dar si luciditatii. Daca as fi carcotas, as spune ca utilizezi cam multe comparatii pentru un text asa de scurt. Dar, in acest caz, nu am ce reprosa, pentru ca ideile sunt mai importante.
Pasa

Ca si in alte poezii, intalnim aceeasi intrepatrundere intre semnele realului si altele, care vin fie din spatiul abisal de trairi, fie dintr-o originala metafizica a sentimentelor. Altfel spus, ca si in cazul lui Nichita, fara a exclude originalitatea imagisticii si ideaticii autoarei, putem vorbi de o fizica si o metafizica a sentimentelor. Simbolistica mainilor, a unor gesturi ritualice implicite, tinde sa devina manierism creator. Nu e un repros, fiecare poet are predilectie pentru un anumit tip de motive, teme, imagini etc. Mi-au placut in special versurile:
\"urmele mele au atins candva
spatiul abia vizibil
din crestet
acolo unde lumina vine
de foarte de sus\"
Pasa