George Pașa

= Frumusetea textului vine din trairea puternica, din increderea ca Tatal te va ajuta sa gasesti calea spre \"pacea dreptatii, spre adevar si bunatate\". Pentru ca acestea se afla in noi, sadite de la nastere de El, iar prin ruga (meditatie) vom primi si intelepciunea. Avand in suflet modelul cristic, vom sti ca lumea are un sens, ca lumina spirituala dobandita prin rugaciunea inimii ne va ajuta sa iesim din valea plangerii si sa ne bucuram de adevarata viata. Dar cum rugaciunea este un act profund personal, ma retrag smerit.
Cu stima,
Pasa

= O poezie reusita, nu numai prin respectarea prozodiei clasice. Tema si motivele au fost indelung prezente in poezia lumii, dar nu inseamna ca acest lucru diminueaza meritele autoarei.
Intrebarea tulburatoare despre ceea ce va fi când nu vom mai fi, laitmotiv in jurul caruia se tese intregul imaginar poetic, asigura nota elegiaca a poeziei, suprapusa peste meditatii profunde asupra destinului uman, in general, si al poetului, in special. Ma bucur ca acest text a fost \"instelat\", eu nu-i pot oferi decât modestul meu comentariu.
Cu stima,
Pasa

= Elena, sper ca ai intuit sensurile p(r)oemului. Este aici o detasare de sterilitatea cuvintelor si, intr-o masura, de excesul metaforic. Sunt câteva simboluri, dar sensurile rezulta din jocul lingvistic. E, neindoielnic, tot poezie, dar lirismul e mult diminuat, cum se intâmpla si in ultimul tau text, pe care l-am citit astazi, \"Paiate\". Multumesc pentru semn. Cu bine!

= Gabriela,
Iubirea este \"culoarea fundamentala\" a existentei. Este, asa cum spunea mai inainte Valeriu, \"culoarea Domnului\". Multumesc mult pentru semn, dincolo de randurile tale ascult si glasul tacerii.

= Corectez: \" esti prompta\".

Elena, ca de obicei esti promta si imi trimiti niste interpretari in versuri foarte frumoase. Multumesc mult si voi incerca sa fiu la fel de consecvent. Cu bine!
= Corina Dragomir, respect opinia ta, chiar daca nu e argumentata.
= VDG, esti acelasi maestru in a-mi citi gandurile. Si tu ai vazut acea lumina?! As mai spune ca depinde totul de oglinda in care se reflecta culorile sufletului. Ave!

= Multumesc, Anana, pentru explicatii. De fapt, ma gandisem si eu initial la aceste semnificatii, dar nu meditasem mai indelung. Paradoxal sau nu, aceleasi ganduri le-am avut si eu intr-un poem, sigur, haina poetica fiind diferita. Acum totul mi s-a luminat dintr-odata si nu mai e nevoie de cuvinte. De asemenea, nu mai e cazul sa-mi raspunzi.
Cu aceeasi prietenie,
Pasa

= Interesanta aceasta poezie, Irina. Exista, e-adevarat, o anume ermetizare a sensurilor, dar acest lucru nu constituie un neajuns, dimpotriva, da noi valori unor idei si motive devenite obsesii ale inceputului de veac si mileniu. Si tu respiri aerul acestui timp, tanjind spre lumina ca atribut al cunoasterii, dar si al revelarii in constiinta a drumului spre moarte. Sesizez in ultimele patru versuri si o situare polemica, deocamdata nu imi este prea clara, e posibil sa ma insel. Textul mi-a placut, nu poate fi apreciat decat in ansamblu, pare a fi expresia unei viziuni din miezul lucrurilor, dar si de dincolo de ele. Remarc sobrietatea ideilor, care inabusa orice urma de sentimentalism dulceag, desi in profunzime e o tensiune a ideilor chiar dramatica. Ma ierti pentru acest comentariu care pacatuieste prin aceea de a nu analiza vreo imagine din text. Poate voi reveni.

= Anana,
E un text reusit, nu prea am inteles totul, recunosc, dar cred ca l-am trait, asa cum marturisesti si tu:
\"cand mi-e frig printre stele
calatoresc cu inima\". Eu ma gandeam la ochiul interior care scruteaza in sine, dincolo de sine, in lucruri sau dincolo de ele, dar ochiul acesta numai \"se credea viu\". Aici nu mi-e prea clar... Voi mai medita. Cu bine!

= Iti multumesc, Elena, pentru consecventa de care dai dovada. Textul acesta se afla in relatie cu toate cele sase anterioare. Imi exprim regretul ca nu prea este citit, dar nu eu am de pierdut. Cu bine!

= Remarc si eu, asemenea lui Valeriu, tonul cernit al ultimelor doua texte, dar as mai adauga si faptul ca fundalul acesta, aparent sumbru, este neutralizat de imaginea diminetii, devenita (si nu cred ca ma vei contrazice) laitmotiv al creatiei tale din ultimul timp. Eu as spune ca dimineata este contrapunctul in acest fragment de sonoritati si modulatii sufletesti. Reiterezi, intr-o maniera personala, eterna confruntare cu timpul efemer, iar dihotomia trup- suflet se armonizeaza prin constientizarea \"fragilitatii necesare\", dar nu prin acceptarea ei. Armonia dintre indragostiti presupune insa calea ispasirii prin suferinta (ma refer la unele sugestii semantice din primele versuri). Setea de alb, nevoia de interiorizare, ascultand glasul tacerii \"pana la somn\", fragmentarea existentei perceputa ca instrainare sunt alte idei care mi se reveleaza la lectura. Imaginea \"umbrei altor maini\" cred ca trimite si la avatarurile fiintei, dar si la acele interferente spirituale, despre care imi spuneai intr-un raspuns la un comentariu. Te rog sa ma scuzi daca am abuzat de spatiul paginii tale. Cu bine!
George Pasa

= E fara indoiala un poem initiatic, la fel ca alte poezii ale tale. E o calatorie regresiva in timp spre acea lumina tainica a inceputurilor, spre refacerea unitatii fiintei. Dar, inaccesibile pe calea gandurilor, ele par a se revela printr-un \" ritual in negru ascuns/ ca dupa o moarte/ asteptata dintotdeauna\". E aici o dorinta nelamurita de contopire cu existenta, dar si de traire prin si intru poezie. Sunt niste impresii generate de o prima lectura, ar mai fi multe de spus, dar, in fata unui text deschis, te simti si fascinat, dar si inspaimantat ca te-ai putea rataci pe cararile Sensului. Mai ales ca iti apreciez si harul critic, oarecum slab prezent la mine.
Cu afectiune si respect sincer,
Pasa

= Multumesc pentru lectura textului. Cum pana acum nu exista opinii asupra acestuia si probabil nu vor fi (m-am obisnuit ca textele mele sa nu starneasca interes, decat unor entuziasti), voi face unele aprecieri: e un text ideal pentru a va prinde urechile in el, feriti-va, nu cumva sa explodeze vreun cuvant mai tensionat de semnificatii!

=Mariana,
Este primul meu comentariu la vreun text de-al tau. Acest lucru nu inseamna ca n-am mai citit si alte creatii, chiar daca n-am lasat vreun semn. N-am spus ca textul e slab, ci numai ca altele mi se par mai reusite, cum ar fi \" Livro da Sarmadas\". E o parere subiectiva, sper ca nu te-ai suparat.
Cu respect,
Pasa

= Nu este unul dintre cele mai bune texte ale tale, dar dovedeste forta, prin imagistica relevanta pentru sugerarea luptei omului cu stihiile exterioare, dar si interioare. Ritmul si taietura abrupta a versului, dar si imaginarul poetic mi-amintesc de Nekrasov. Atentie la o greseala de ortografie ( poate fi cauzata de neatentie): e un \"i\" in plus in cuvantul \" nostri\". De asemenea, pentru a se pastra ritmul, cred ca ar trebui sa utilizezi cratima in versul:
\"se-aduna la picioare\".
Cu bine!

= Multumesc, Anana ca imi acorzi in continuare atentie. E bine ca ai citit toate secventele, de aceea parerile tale au un fundament real. S-ar fi putut mai multa profunzime in continut, daca as fi evitat unele dulcegarii stilistice. Dar in momentul scrierii am fost asemenea unui seismograf ce inregistreaza banalul cotidian, il asociaza cu intensitatea unor revelatii autentice, masoara cutremurele sufletesti etc. Eu n-am facut decat sa atribui semnificatii unor realitati sufletesti. Cred ca am gresit divulgand faptul ca am fost atat de aproape de miezul unei taine. Oricum, ea mi-a ramas nedeslusita.
:) Cu stima,
George Pasa

= E bun poemul acesta, Anana. Il consider un imn adus creatorului de poezie, chiar daca, poate, ai avut in vedere pe cineva anume. Daca as tine cont de imaginile utilizate, m-as gandi la Nichita Stanescu. Remarc textul in amsamblu, pentru profunzimea ideilor si frumoasa forma in care le invesmantezi. N-am sa recurg la un comentariu pe text, lasand ca versurile sa-si reveleze cat mai multe sensuri pentru altul mai priceput decat mine. Toate cele bune!
:-) Pasa

= E un text marca Liviu Nanu, adica intr-un stil voit epic, dar in structura \"profunda\" existand un adevarat ferment de idei la o tensiune paroxistica. Numai ca poetul stie sa mascheze aproape intotdeauna acest lucru, apeland la ironia fina, sarcasm ( as spune, arma poetica redutabila aici). Fara a tine cont de faptul ca mesajul poate avea si o tinta mai directa (pot fi si eu una dintre ele, poet pentru care amintirea are un rol important ), putem generaliza si sa spunem ca insasi viata este o ecuatie cu mai multe necunoscute, \"cu mai multe rezolvari\", care pot fi bune sau nu in functie de toti membrii ecuatiei. Stiu ca m-am abatut putin de la text, dar am incercat sa-i extind semnificatiile.
Pentru a se pastra logica textului, eu cred ca ar trebui sa corectati intr-un loc: \" stiam cine e binevoitorul si cine rauvoitorul\".
Doar x nu e totuna cu y, nu?! Remarc versurile:
\"as putea asadar
injgheba o formula sau o rugaciune
s-o spun intr-un templu
catre un zeu al bazelor de date\".
Cu respect,
Pasa

= Acelasi stil inconfundabil, o tristete care invaluieste totul intr-o armonie tainica, razbunand, astfel, dezamagirea ca suntem atat de indepartati de mantuire. Eroul liric traieste intr-o lume putreda, asemenea celorlalti, dar este destinatarul \"mesajului nedeslusit/ al livezilor de maslini\", cuprins de o \"blanda confuzie a unui moment de gratie\". Nazuinta dupa puritate reiese din trairea cu remuscare a confruntarii cu sine. Cred ca poetul a avut ca referent nu numai realul, trait cu acuitate, ci si un referent cultural: \"Un veac de singuratate\", de Marquez, asa cum rezulta si din subtitlul poeziei.
Iarasi ai reusit un text bun si ma bucur sincer pentru tine, Gelu. Propriile-mi neimpliniri creatoare macar sa fie razbunate de cei pe care-i apreciez. Mult succes la sedinta cenaclului de maine.
George Pasa

= Ela,
Iti citesc de cateva luni textele, inca dinainte de a ma inscrie ca membru al site-ului, si aproape intotdeauna mi-au produs, sincer spun, o deosebita delectare estetica. Daca n-as fi citit raspunsurile tale anterioare, as fi crezut ca toate trairile dureroase din acest text au referent in real. Dar tu ai confirmat ca acum acest referent exista.
Remarc si eu versurile:
\"neantul acesta are o calitate
se multiplica
apoi se reduce la absurd
tu il privesti ca si cum ar fi
o intamplare banala\".
Sunt uneori ganduri pe care le formulam asemanator, desi contextul este diferit. Sa nu ma intelegi gresit, nici nu se pune problema ca vreunul dintre noi sa pastiseze pe celalalt. Sunt poate afinitati care vin contexte existentiale si culturale proprii mai multora. Scuza-ma daca n-am insistat cu o interpretare de text, poate la o alta lectura.
Pasa
PS. Scuza-mi lipsa diacriticelor, dar la inscriere am ales din greseala limba engleza, incat n-am avut o alta solutie.