Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
PP, creația are misterul facerii sale și poate că ne punem prea mult în poziția criticului, uitând că nimic nu e fără un sens. Tocmai aceasta mai putem face, în condițiile în care s-a cam spus totul. Nu să povestim în versuri, într-un limbaj simplist, banalități peste banalități, sub pretextul că am ascunde ceva profund, ci să reușim să rescriem temele eterne. Nu e nimic în plus, sau fără vreun sens în textul tău. Sunt cazuri cănd trebuie să comprimi pentru a spune mai mult și altele când trebuie să spui ceva esențial și să maschezi sub vorbe mai multe. Eu nu agreez pe cititorul leneș, deși , să recunoaștem, și noi ne mai aflăm uneori în acea situație. Nu e rău să mai fii uneori gongoric, eu admir pe acel poet, deși nu l-am mai citit de vreo câțiva ani.
Sincer, așa văd, se poate să greșesc.

Pe textul:

„tăișuri cu distanțe pragmatice între ele. pregătit pentru frumusețea luminii" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, Maria, chiar mă gândeam după ce am trimis comentariul că fără Naștere nu există nici Înviere. Și chiar dacă ar fi fost vreun dezacord, păstrez respectul. Sigur că am văzut mai multe aici, uite și curcubeul: \"Miroase a poezie și a 7 trandafiri cu buzele petalelor roșii.\". Nu trimite numai la textul lui Eliade, ci și la ROGVAIV, în opinia mea, chiar dacă marginile sunt roșii. Sau te referi cumva la curcubeul văzut de Yannelis? Cred că da.

Pe textul:

„2 pietre cu urma(are) de poveste" de Maria Gheorghe

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
După o prezentare minuțioasă a numeroaselor cuțite estetice din bucătăria vastă prin conținut a poetului, se ajunge și la cheia poemului: \"sângele-mi curgea inevitabil dar aici era secretul meseriei mele/ tăișurile nu puteau fi ascuțite decât dacă le strunjeai cu propria ta ființă\". de aici, totul curge spre urmarea inevitabilă a \"tocirii\" de sine și eternizarea ca o urmă pe tăiș. titlul e plăcut și potrivit conținutului.

Salve!

Pe textul:

„tăișuri cu distanțe pragmatice între ele. pregătit pentru frumusețea luminii" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Maria, ce-mi place în unele texte ale tale este că fiecare cuvânt pare a-și avea rostul bine definit, începând cu acele laitmotive ( aici, simbolul 7, pietrele, scoicile) și continuând cu talentul de a îmbina paradoxul cu imaginile familiare. Totdeauna, o notă de mister planează peste incertitudini și peste urma (urmarea) de poveste. Despre primăvara pe care o amintești în final eu vorbeam încă de la mijlocul lui ianuarie! Dar știam de ce. Poate și unde sunt născut primăvara. Și pentru mine, în dezacord cu prietenul nostru comun, e anul Învierii.

Pe textul:

„2 pietre cu urma(are) de poveste" de Maria Gheorghe

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Îmi pare că aici, dincolo de mașina concretă, e într-un alt plan o mașină a Timpului (sau Tympului), pentru că nu degeaba cred că autorul se referă la un \"accident\" al luminii, cum poate fi și ființa noastră. De la primăvara ce rătăcește prin suflet, producând \"o pornire nestăpânită\", o \"zvâcnire de bucurie\" se trece prin acel \"alb, cum nu se poate de alb\", un fel de \"alb persistent, rupt din margini de cer\", cum îi spuneam eu, într-un text. \"Prieteni întunecați\", în care se pare că nu se mai găsește bucuria rezonanțelor interioare de altădată, amplifică și mai mult astenia. Dar peste toate planează presimțirea că rana timpului (sau Tympului) va fi vindecată.

Cu stimă,
un prieten aparent întunecat

Pe textul:

„până când?" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Petrache, eu nu pretind niciodată ca un autor să modifice, numai dacă și el vede acest lucru și acest lucru e spre realizarea unei coerențe mai bune și a unei dinamizări a discursului. Acum e mult mai bine, în opinia mea. Incipitul e mult mai bun, pentru că ai renunțat la explicitare.
În ansamblu, e scoasă mai bine în evidență drama artistului care a pierdut măsura și pașii rătăcesc în căutarea armoniei. Ultimele trei strofe, de asemenea, relevă mult mai clar o lume aflată în disonanță cu ritmurile magice. Adaug faptul că personajul are ceva din Adrian Leverkuhn al lui Thomas Mann, păstrând, totuși, nuanțările. Parcă finalul l-aș fi dorit altfel, dar se potrivește narativității textului. Mulțumesc, Petrache, pentru o (re)lectură agreabilă.

Pe textul:

„amărăciunile margrafului Christian. nemăsurarea gamelelor" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
PP, cred că ar trebui puțină simplificare, altminteri, presimt aici un mesaj dureros de straniu despre înălțarea până la muzica sferelor, despre credință și împlinire prin jertfă creatoare, într-un amalgam de tehnici trecând prin neoexpresionism, baroc, postmodernism. Poate sunt prea multe simboluri, toate devenind chei de înțelegere aflate pe același plan. Iar margraful Christian urmează pildele Mântuitorului, după ce parcă a trecut printr-un pact cu necuratul! Presimt, de asemenea, și o identificare cu personajul. Într-un fel, o dorință nelămurită de a se salva de ridicolul în care poate cădea uneori artistul, asemenea \"cavalerului tristei figuri\".

În concluzie, cred că ar trebui să reduci textul la strictul necesar și ar rezulta o poezie faină. Poate greșesc!

Pe textul:

„amărăciunile margrafului Christian. nemăsurarea gamelelor" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E bine că ai împrăștiat norii \"ca pe gâște\". Ca să nu te mai ciugulească, devenită iarbă, iar lumina să te pască în voie, să simți aerul perfect în prezență, dincolo de aerul închis al unui \"aici\". E minunat, Ioana, cum prin cuvinte atât de simple poți spune atât de mult.

Pe textul:

„primul gând" de ioana negoescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E aici o reușită îngemănare între căutarea de sine prin celălalt și durerea de a recunoaște niște limite. O doză suficientă de neliniște se așterne peste acest \"război al sexelor\". De aceea, căutarea este înfrigurată, dincolo de textura aparenței. Cel chemat poate fi altul decât cel sosit, deoarece comunicarea se poate ascunde, cumva, sub zidul absențelor. Deosebită e strofa finală, deși mi se pare că exprimă o deznădejde profundă.

Pe textul:

„ce e aia dragoste" de silvia caloianu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Uite că nici eu nu prea mai am multe de spus, mai ales când remarcarea textului vine de la o persoană ale cărei poezii nu le-am comentat vreodată, deși am citit cam tot ce a postat pe Agonia. Să nu fiu ipocrit, mă bucură aprecierea ta, mai ales că te credeam un \"adversar\". Recunosc, e un text mult mai simplu decât ceea ce scriu de obicei, deși n-ar fi acest criteriu, cred că ești de acord, și o măsură a valorii. Mulțumesc!

Pe textul:

„primăvara" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Al patrulea text, \"Să fi știut... (vecinul de la etajul patru...)\" mi se pare că aduce o viziune oarecum nouă în poezia autorului. Ruptă, cumva, din ma vechile \"Scene pseudopoetice\", poezia aceasta e nu numai a unui șugubăț care amestecă registrele stilistice, fără ca acest lucru să pară inadecvat, ci și a unuia devenit conștient de sine, pendulând între imanență și transcendență. Astfel, cotidianul este numai umbra realității de dincolo de semne. M-au impresionat prin insolitul lor, versurile: \"cineva a îndoit calea lactee cu/ apă plată/ cineva zace pe jos/ într-un jos al nimănui\".
Mulțumesc Mariei Tirenescu și autorului pentru aceste noi texte!

Pe textul:

„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (37)" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sigur, o meditație în stilul altora scrise de autor, ale cărei adevăruri nu le pot nega, dar parcă e prea mult didacticism. Spun aceasta, pentru că uneori cad și eu în această manieră. Pentru dezambiguizare, cred că titlul ar fi trebuit scris \"Intelectual vs. incult\". E o părere, să nu fie cu supărare.

Pe textul:

„Intelectual și incult" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mă alătur acelora care au lăsat un gând bun pentru debutul în volum al fratelui nostru întru scris, Valeriu Dandeș Ganea (Barbu). Chiar de nu voi putea fi la acea lansare de carte, fiind la serviciu, sufletul meu va fi, ca și altădată, alături de unul dintre poeții a cărui scriitură, așa cum remarca și Felix Nicolau, \"se anunță una îmbelșugată, polimorfă\". Nu pot uita momentele când, modest și simpatic, își oferea urechile spre a fi lungite, atunci când ni se părea că s-a abătut de la autenticitate, dar să înflorească astfel mai receptive la \"sunetele înalte\" pe care se pare că le putea percepe cu o acuitate deosebită. Adaug felicitările mele și sper că în următorul volum va include și poeziile care mi sțau părut deosebite, dacă nu cumva a realizat acest lucru.
Merita remarcată această lansare de carte. Poate și o steluță din partea mea, dar nu uit că am mai acordat una pentru textele sale.

Pe textul:

„Cartea lui Valeriu Barbu se lansează!" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Uite că Petrache a fost mai rapid, relevând corespondența dintre cele două \"margini\". Voi mai spune că între ele e iubirea, chiar dacă în primul caz avem de-a face cu impulsul inițial al Creației, iar în al doilea, numai de un dor pulsând spre reiterarea armoniei, fără a o atinge. Omul-iluzie și tăcerea sufletului lumii sunt unite prin puterea Cuvântului, chiar dacă \"îmbrăcămintea\" slovelor noastre nu are strălucirea dintâi. De dincolo de zidul translucid mai trece, din când în când, vreo urmă lăsată pe chenarul inimii. Aici ne apropiem, cumva, prin nerostirile noastre. E bine, Ioana.

Pe textul:

„epidermă..." de ioana matei

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
În prima formă, am remarcat înainte de postare acele \"ne-\", în prima variantă postată nu existau, dar le-am reintrodus, pentru că am ținut la corectitudinea gramaticală și la păstrarea ideii. Mă bucură popasul tău,aici. Mulțumesc!

Pe textul:

„primăvara" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Realism și alegorie. Personajul tău, vidanjorul, fiind cel care amintește că opririle cele mai frecvente, clar stabilite, sunt tocmai la cei care îl privesc de sus. Și-astfel, le creează \"iluzia curățeniei\" celor care \"nu cred decât în pestilența memoriei\". Aș spune că, în subtext, există și un vidanjor al conștiințelor, dar oare cei care neagă faptul că îl cunosc au așa ceva? Nu, pentru că \"nu se mai poartă\"!

Pe textul:

„vidanjorul de la capul străzii. spectacol pentru luceferi" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Adriana, credeam prima dată că nu ți-a plăcut textul, dar tu ai remarcat un minus, fapt pentru care îți mulțumesc, pentru că mai rar mi se spune ce nu e bine, existând fie aprobări nenuanțate, fie negații neargumentate. Dar ai revenit și cu un plus, fapt ce mă bucură, știind că nu apreciezi ceva fără să treci prin filtrul sensibilității și rațiunii.

Nicole, mă bucur să te știu printre cititorii mei, pentru că ai uneori o viziune deosebită a esențelor. Da, am reiterat ceva din efectul terapeutic pe care îl are \"roua simplității\". Mulțumesc mult!

Pe textul:

„primăvara" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Carmen-Manuela, e bine că îți place versul acela, dar poate că n-are nicio valoare decât în contextul întregii pașadine. Mulțumesc!

Petrache, n-am dorit o apologie a frumosului, dar acest lucru ține probabil de niște limite ale textului. Poate și unde poeziile mele se zbat numai într-un cerc închis, nu datorită mesajului în sine, ci unor criterii extraestetice prin care ele nu acced la mai mulți cititori. Mulțumesc pentru că ai (re)descoperit poezia mea pentru cei cărora le e destinată.

Adriana, știam, de aceea am și modificat un cuvânt, dar deviind astfel pe o altă cale o dimensiune a discursului. Pace ție!

Pe textul:

„primăvara" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Petrache, e aici un text complet, cu rezonanțe filosofice, religioase, mistice. Subtitlul e o bună cheie de înțelegere. Și pe mine m-au atras aceste căutări ale orizontului de dincolo de sine. Aici, cataligele cititorului ar trebui să fie telescopice, pentru a privi cu luciditate, din diverse unghiuri, același fenomen (glumesc, dar e și ceva serios în ceea ce spun).
Încerc, metodic, să urmăresc toți pașii corespunzători sensurilor mesajului, observând, mai întâi, că textul are, cumva, factura unei argumentații lirice, cu o ipoteză (strofa 1), demonstrare (strofele 2 - 6), concluzie (strofa ultimă). Iată cum văd eu, din unghiurile mele subiective:
\"primul pas\" - apropierea timidă de conținutul misterului, până la echilibrarea raportului dorință - rațiune/ privire lucidă;
\"al doilea pas\" - contopirea cu mirajul și saltul calitativ spre altceva;
\"al treilea pas\" - conștientizarea îndepărtării de țintă;
\"al patrulea pas\" - deplasarea spre roșu, ieșirea din sine și apropierea de miezul sufletului universal;
finalul: credința.

E un text foarte bun, în opinia mea și, chiar de îmi voi călca promisiunea pe care mi-am făcut-o de a nu mai acorda \"steluțe\", conștiința mi-e împăcată. Poate vreun critic specialist se va apleca asupra acestei poezii, fiindcă merită.

Pe textul:

„mergi pe catalige spre orizont. condiția culegătorului de abur" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mi-au plăcut ultimele patru versuri: \"dezertor fără milă din pagina necitită// hei tu, hai să ne luăm de mână/ singuri și triști/ nici apă, nici pământ\". Cu ideea din incipit nu sunt de acord, dar o respect, totuși, lăsând pe criticii specializați să se exprime.

Pe textul:

„Snake bite" de Carmen Sorescu

0 suflu
Context