Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Ecaterina, ai dreptate în ceea ce privește strofa a doua. Poate, într-o prea puțin probabilă variantă pentru tipar, voi modifica. Aici, nu contează prea mult de scriu bine sau rău, cel puțin pentru cei care au \"puterea\". Despre titlu, ce să zic, e potrivit. Findcă am scris din lehamite și despre lehamite.

Mulțam fain pentru apropierea de text!

Pe textul:

„lehamite" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mihai, e mai degrabă o eliberare prin scris de acei demoni interiori, existând un optimism moderat în ceea ce privește expierea prin suferință.

Silvia, da, în acea ultimă strofă predomină o atmosferă meditativă, mai multă decantare, spre deosebire de celelalte unde par a fi prea mulți tropi.

Teodor, urmărind comentariile tale, chiar și în alte pagini, constat că o calitate a acestora e de a remarca versurile care și mie mi-au plăcut. În rest, parcă sunt prea standardizate. Dincolo de ele, știu că vrei să spui mai mult. Dar poate e mai bine decât admirația sau nemulțumirea tăcută pe care eu le manifest în ultimul timp.

Vă mulțumesc tuturor!
Cu respect,
Pasa

Pe textul:

„emoția vine și de altundeva" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Deși textul se țese în jurul unei simbolistici prea uzitate, nu înseamnă că nu aduce și ceva nou, păstrându-se totuși maniera creatoare și vocea pe care am început să o recunosc. Totuși, \"a țese pânze\" și \"pânza de viață\" nu au devenit deja locuri comune, în ciuda contextului diferit? Mă întreb și întreb, deoarece și eu nu reușesc de vreo 20 de ani să mă debarasez de acest imaginar. Chiar dacă spune altceva.
Ar trebui utilizate în interiorul cuvintelor aceeași literă: \"î\" sau \"â\" (știu că preferi ortografia actuală).

Pe textul:

„se deschide crisalida, ies mâini, oameni" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ce mi se pare deosebit aici e faptul că se mai poate scrie poezie sensibilă și bună din aceeași materie veșnic reînnobilată a cuvântului. Sunt stări romantice altoite pe motive și laitmotive ce parcurg în ritmul sufletului o plajă de semne în care sunetele se caută și se înlănțuiesc într-un întreg din care nu pare a mai lipsi nimic (nici măcar nimicul, vezi miza Adelei).
P.s. Scuze pentru încălcarea \"consemnului\", trebuia să tac. Eu oricum citesc scrisul tău cu plăcere.

Pe textul:

„Þărm cu maci sălbateci" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioana, nu e un imn, de fapt, mie îmi repugnă cultul personalității, de aceea nu am scris/citit finalul așa cum vezi tu. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să recunoaștem importanța cuiva.
Mulțumesc!

Pe textul:

„să meditezi sub teiu-mbătrânit" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioan Jorj, eu mai scriu și câte o \"ars poetica\" nu numai \"ars buleftrica\". Ciudat, dar și eu am avut uneori impreia că timbrul meu poetic se aseamănă cu al lui Blaga, fără a răsări la fel ca acela. Respect opinia ta, n-am să te întreb nimic, dar știu că unele afirmații sunt nefondate. E-adevărat, Blaga e unul dintre poeții mei preferați, dar a mi se spune că sunt un epigon al acestuia e prea mult. Se vede că n-ai observat faptul că textele mele sunt atât de puțin tributare unui stil anume, încât pe mulți îi deranjează și îi contrariază schimbarea bruscă a acestuia. Nu vreau nicidecum să mă apăr, nu e aici o capodoperă. Cât despre poetul căruia i-am dedicat poezia, vezi în subtitlul adăugat, dacă nu ți-ai dat seama din conținut.
Asta e!

Pe textul:

„să meditezi sub teiu-mbătrânit" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc tuturor pentru semnele voastre de lectură. Am scos versul al treilea din prima strofă deoarece era cam ilogic și cam în plus.
Nicole, da, e un fel de negație a negației. Lăsând la o parte faptul că metafora \"magma iubirii\" am mai utilizat-o altădată, aici cred că în noul context e altceva.
Ioana, e o întoarcere în sine pentru a privi mai limpede în celălalt.
Răzvan, într-un fel, \"câmpul de forță\" respinge semnele înșelătoare, lăsând acces numai celor în concordanță cu muzica interioară.

Pe textul:

„și totuși spune ceva" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Îmi plac în special aforismele 1 și 2, deoarece au și semne ale poeticității. Spre exemplu, al doilea, dincolo de coloratura subiectivă, mă trimite la sufletul universal, prin capacitatea de a cuprinde totul într-o simțire.

Pe textul:

„Între mine și lume" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Răyvan, eu am văzut puțin altfel atunci când am scris, dar interpretarea ta e deosebit de interesantă, chiar așa concisă, dar plină de substanță. Spre exemplu, figurantul a fost închipuit drept o ipostază a unui eu insignifiant pentru cei care nu văd dincolo de mărirea lor deșartă, deși rolul său poate fi la fel de important ca și al \"actorilor\" din rolurile principale. Dar numai într-un alt plan, unde nu oricine poate pătrunde.

Mulțumesc pentru generozitatea viziunii tale!

Pe textul:

„figurantul" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Eu n-am să vin cu o replică, voi spune totuși că ar fi fost o epigramă reușită și în ceea ce privește forma, dacă s-ar fi evitat în rimă două cuvinte din aceeași familie.

Pe textul:

„Opriți asfaltarea!" de Ioan Jorz

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"îndemn la reculegere\", pentru că, în forma \"reculegere și meditație\" e pleonasm

Pe textul:

„Troparul Învierii" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"doar revenind în cele de pe Cruce/ ne putem asuma scara // doar cine știe ce-i această scară poate păși pe ea/ în plină lumină\". Aici cred că este esența spunerii tale. În rest, un îndemn la reculegere și meditație. Tac, spre a nu stânjeni.

Pe textul:

„Troparul Învierii" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un text destul de complex, generat, paradoxal, tocmai de simplitatea spunerii. O structură interesantă îi asigură deschidere. Mai întâi izolez monostihurile:

\"înțeleg prea bine spațiile\"

\"și noi\"

\"numic nu mai pot atinge acum\"

Iar, între ele, versurile-liant:
\"senzația că orice ai atinge esențial nu atingi\"
\"un bonsai mirat de atâta lumină deodată\"
\"bucuria plantată într-un vas transparent\".

Risc să devin întrebător și să nu primesc din apa vieții, dar e aici cumva un paradox: cu cât limita imposibilului ți se pare mai intuibilă, cu atât te și îndepărtezi de ea. Pentru că echilibrul presupune și acceptarea unui dat. Ramificațiile gândului nu mai duc la limpezirea spațiilor.

Și \"închiderea înainte de răsărit\"... Aici cred că e marea pierdere.

Pe textul:

„oamenii-întrebări nu primesc apă" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Rectific, strofa a treia. Nu știu dacă \"brăbușit\" e un typo sau imită cumva limbajul turmentatului.

Pe textul:

„ruinaților" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un \"giudeț al sufletului cu trupul\", sau al Poetului cu sine și cu lumea? Cert e că, în final, tot El stinge lumina, după Marea Prăbușire (interioară, exterioară, a lumii, a sinelui, sau nu mai contează). Oricum, spre centrul textului, văd spectatorii-consumatori agasați de curentul de la ușa rămasă deschisă, după ce toți (s-)au consumat într-o hărnicie șantierească. Martoră mi-e \"pulberea de șantier\" depusă pe fețe.
Într-un fel, cățărarea pe candelabru amintește nu numai de un motiv străvechi, al poetului-acrobat, dar și de poza de la profilul unui autor de pe aici (nu cred că Vasile s-a gândit la aceasta, sau de ce nu?!) Oricum, strofa a patra mi s-a părut mai reușită.

Pe textul:

„ruinaților" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Jorz, e bine că ați mers și dincolo de cuvinte. Nu m-aș fi dezis eu așa ușor de poezia autentică de până acum a predecesorilor, dimpotrivă. Chiar duc dorul unei poezii de substanță, așa cum, în literatura noastră, nu prea s-a mai scris de la N. Stănescu încoace. Și nu înseamnă că nu aș fi deschis și spre alte orizonturi poetice, cum ar fi poezia americană contemporană. Da, într-un fel există această tendință spre narativizarea poeziei, până la dispariția opozițiilor între genurile literare. Structural, sunt pentru lirism (a nu se confunda cu frazeologia liricoidă, existentă din belșug în scrisul românesc, în realitate, mai prozaică decât orice poezie enunțiativă). Visez și eu, asemenea lui Nichita, la acel \"laser lingvistic\" și la o nouă \"resurecție a lirismului\".
Mulțumesc pentru prezența aici.
Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„ars buleftrica (5)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Andrei, de vei suci puțin cheia, vei vedea că, în realitate, mesajul pleacă de la un respect față de poezia înaintașilor. Fără acest lucru, nu poți revoluționa absolut nimic. Totul ia naștere pe un teren deja pregătit de alții. Eu așa văd și toate poeziile anterioare cu titlul \"ars buleftrica\" ar trebui citite și prin răsturnarea perspectivei. Mulțumesc pentru apropierea de text!

Pe textul:

„ars buleftrica (5)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Deși doar în aparență un jurnal, un autoportret moral-spiritual, scris cu o sinceritate autentică, nu mimată, așa cum se întâmplă deseori în viață, textul are și unele valențe poetice. Deși adresat cuiva anume, și alții pot găsi aici semnele unei prietenii ce vine din frustețea sufletului. Cel puțin, eu regăsesc aici multe din acele impresii pe care mi le-am făcut despre omul și creatorul Daniele Luca. Un prieten pe care și l-ar dori oricine vrea să meargă dincolo de amorul propriu, adică un om exigent cu sine și cu aceia pe care îi îndrăgește. Și, până la urmă, acel enunț final exprimă totul: \"sunt numai acel suflet care îți scrie, transparent, pe inimă\". Eu așa am simțit, deseori, acel suflet de dincolo de rânduri. Chiar și când mă revoltam, chiar și când ascundeam jucăuș ceea ce mi se revela prin scrisul ei.
Nu e o zeiță, nu e prooroc, magician etc., dar câte puțin dintre acestea. Adică un om.

Pe textul:

„indescriptibilă prietenia, indelebilă" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context