emoția vine și de altundeva

\"doar nodurile emoției s-au îngroșat
pe firele subțiri ale gândului
nicio fiară nu-și mai caută adăpost
la rădăcina durerii\"
Sa mai spun ceva dupa asta, e de prisos, dar sa nu spun e o nedreptate.
Nu ne putem elibera de animalitate, nu inca, si e fascinant spre trist.

poți spune că nu
nu-i pierdut omul
fiara nu mai e stăpână
sângele va da un răspuns
scris atât de simplu de parcă
Dumnezeu și-ar fi luat o piatră de pe inimă
și aerul a devenit mai ușor\"

Frumos, felicitari!

Silvia

un poem reușit. îmi place intrarea în text
și evident întreg discursul

\"ceva pare că se leagă
aerul a căpătat semnele unei treceri
(...)
nicio fiară nu-și mai caută adăpost
la rădăcina durerii\"

citit cu plăcere,
teodor dume,

Mihai, e mai degrabă o eliberare prin scris de acei demoni interiori, existând un optimism moderat în ceea ce privește expierea prin suferință.

Silvia, da, în acea ultimă strofă predomină o atmosferă meditativă, mai multă decantare, spre deosebire de celelalte unde par a fi prea mulți tropi.

Teodor, urmărind comentariile tale, chiar și în alte pagini, constat că o calitate a acestora e de a remarca versurile care și mie mi-au plăcut. În rest, parcă sunt prea standardizate. Dincolo de ele, știu că vrei să spui mai mult. Dar poate e mai bine decât admirația sau nemulțumirea tăcută pe care eu le manifest în ultimul timp.

Vă mulțumesc tuturor!
Cu respect,
Pasa