ruinaților

Un \"giudeț al sufletului cu trupul\", sau al Poetului cu sine și cu lumea? Cert e că, în final, tot El stinge lumina, după Marea Prăbușire (interioară, exterioară, a lumii, a sinelui, sau nu mai contează). Oricum, spre centrul textului, văd spectatorii-consumatori agasați de curentul de la ușa rămasă deschisă, după ce toți (s-)au consumat într-o hărnicie șantierească. Martoră mi-e \"pulberea de șantier\" depusă pe fețe.
Într-un fel, cățărarea pe candelabru amintește nu numai de un motiv străvechi, al poetului-acrobat, dar și de poza de la profilul unui autor de pe aici (nu cred că Vasile s-a gândit la aceasta, sau de ce nu?!) Oricum, strofa a patra mi s-a părut mai reușită.

Rectific, strofa a treia. Nu știu dacă \"brăbușit\" e un typo sau imită cumva limbajul turmentatului.

mulțumesc, George, am modificat; și, da, când scriu, mă gândesc la pozele autorilor de pe agonia.

și la candelabrele lor.

Liviu-Ioan: înclin să cred că ai dreptate; în ceea ce mă privește; e un echilibru redobândit și o trezie... lucie; mulțumesc pentru lectură.

N-am mai trecut de mult timp in pagina ta.
Vad ca oarecum ti-ai schimbat stilul.
Recunosc, m-a contrariat bizarul din poemul tau.
Imagini stranii.
Situatii bizare.
O astmosfera de abandon.

Poate n-am inteles sau poate am \"baut\" prea multe texte azi. Nu stiu.

Bună, Anca; da, de mult; înseamnă că a existat un motiv; de exemplu, nu ți-a plăcut stilul (deși m-am ferit tot timpul să am unul, prefer să la poezia descrisă de starea de moment); la fel de bine se poate ca, acum, să nu existe un motiv; pur și simplu, poate acum ai mai mult timp.

straniu, bizar și abandon, spui tu; dacă o lumină \"pendulatorie\" între două planuri pe care abia întuericul final reușește să le contopească, tot ceea ce rămâne fiind motivația, asta înseamnă, atunci am scris ceva straniu și bizar.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

N-am mai trecut de mult timp in multe pagini. Din lipsa de timp? Da, asa e.
Am intrat in pagina ta din curiozitate. Sa vad dupa atata timp care mai este pulsul scrisului tau. Am impresia ca ti-ai schimbat stilul. Ar trebui sa-ti citesc niste poeme din urma. Poate in felul acesta am sa pot intelege mai bine angoasa din acest poem.

Anca, nu era un reproș (pe un site nimeni nu are nici un fel de obligație de a lectura și/sau comenta texte; exceptând colectivul editorial, desigur), era pur și simplu o constatare.

poemele din urmă, da, ar ajuta, dar ele sunt destul de dificil de catalogat, grupat șamd, pentru că postarea lor este una stocastică (să nu spun alandala).