George Pașa

\"cuprinși2 î.l.d. \"însetați\"; \" î.l.d. 2

Mi-au plăcut primele șase versuri (chiar dacă sintagma \"degete apucând\" am mai întâlnit-o într-un alt text de-al tău) și finalul. Însetați, vorba poetului, \"de setea cea eternă a formelor perfecte\", ne învârtim de multe ori, asemenea unor giruete, în jurul unor forme goale, dar mișcate de vântul schimbării și uităm că la fel de important e și conținutul, de fapt, cele două fiind indisociabile. Uităm că nu suntem decât niște biete \"carcase de lut într-o culoare gigantică2.
m-a cam enervat secvența mediană, adevărul putea fi spus mult mai simplu, fără atâtea cuvinte redundante.
Cu aceeași stimă,
Pașa

Pe scurt despre fiecare text. primul mi se pare mai reușit, prin originalitatea rostirii și profunzime. Prin adevărul lăuntric sunt regăsite și sonoritățile inconfundabile. Trecerea de la simpla mirare (sonoritățile vocalice) la rostirea deplină a sinelui ajută pe arlechinul-poet să facă saltul într-un veșnic început al ființei. Este extraordinar cum aceeași idee am exprimat-o și eu într-o formă apropiată. Dar nu aveai de unde să știi.
\"Rătăcire\": o aparentă înstrăinare, pentru că timpul interior este singurul pe carețl putem percepe cu adevărat, restul este iluzia-speranță fără de care fințarea n-ar avea sens.
Cub\" e un text mai slăbuț, în opinia mea, pentru că reia oarecum supărător sintagme personale prea uzate, cum ar fi \"șuviță subțire, violet\",\"aripi de carton colorat auriu\". Dar nu mă lua în seamă, nu înseamnă că am totdeauna dreptate. Să crezi în tine și în steaua ta, nu în aceea pe care eu aș putea oferi. Oricum, talentul nu ți-l ia nici un răuvoitor, eu rămân al tău prieten,
Pașa

Reîntoarcere plăcută a uneia dintre poetele a cărei scriitură îmi e dragă, deși nu totdeauna o înțeleg pe deplin, dar ceva tot rămâne.Realul jurnalului de călătorie e, aș spune, pretextul unor salturi într-un timp magic. Deși versul \"lăsați-mă să merg. numai eu pot să văd marea acolo unde nu este\" îmi pare că l-am mai citit într-o formă asemănătoare, cred că tot într-o creație a Elei, totuși continuarea exprimă adevăruri poetice personale, idei oarecum noi. Versul final exprimă un alt adevăr la care am rezonat și care nu m-a surprins. Iar \"semnul de plecare\" adresat numai \"celor ce (o) țin inimă\" față de \"eroarea\" inițială m-a surprins. Așa e, inima înainte de toate!
Îți mulțumesc și îmi cer scuze pentru comentariul mai puțin inspirat, încât n-am văzut nici lipsurile reale ale scriiturii, nici toate plusurile sale.

Într-adevăr, e o poezie impresionantă, chiar dacă nu sunt de acord cu unele idei ale textului, dar le respect. Mi-a plăcut mai mult strofa a treia, la care am rezonat.
Pentru Yannelis: dacă nu este cumva o glumă și ai nivel 120, steaua o poți acorda pentru texte pe care le consideri foarte bune. E simplu: în stânga dreptunghiului pentru \"Trimite!\", dai click pe cerculețul gol dinainte de + și apoi pe \"Trimite!\"
Cu stimă,
Pașa

Andrei, nu m-am gândit la motivul pe care tu îl numești al \"omului - furnal de idei\", dar nu te contrazic. textul acesta, o \"personală\", nu o poezie, constituie un melanj după cele cinci \"Călătorii în vid\" (proză poematică), postate în pagina 1. Titlul e autoironic, textul are un mesaj. Mulțumesc pentru semn!

Sigur, e de recunoscut aici stilul care l-a consacrat pe Valu, dar cam toate poeziile acestea suferă de o anume incoerență, astfel încât mesajul ajunge distorsionat. poate ar trebui să esențializeze și să renunțe într-o anume măsură la retorism. Mi s-a părut mai bine realizată poezia \"Poveste încă\" și am mai reținut din \"tu nu știi\" versurile următoare: \"amintește-ți că sunt/ doar un biet arlechin/ nu am căderea, deși tu știi/ cât aș vrea/ să-ți împlinesc rotundul fiecărei secunde\".

Mă-ntorc în urmă cu mai bine de 2000 de ani și regăsesc pe Poetul care a băut până la ultima drojdie otrava singurătății. De-aici ar putea veni mutarea următoare sau o altă bucată din puzzle. Pentru că, iată, întorc din nou tabla de șah, având grijă ca piesele să rămână pe poziție și spun ca și tine: \"Important este să transformi un pion în orice altceva\". În rest, tac și eu, să nu mai tulbur ca altădată ordinea.

Yannelis, mi-au plăcut în special imaginile, dar textul, în opinia mea, este inegal valoric. Secvența finală, în schimb e reușită. Așteptam mai mult, pentru că evoluția față de textele anterioare nu îmi pare prezentă.Sunt prea multe suspendări în vid și reîntoarcerile sunt cumva prea palide.
Cu stimă,
Pașa

Cornel, textul e o.k., numai că în incipit ai o rimă involuntară. E în rest un joc interesant între evidență și aparență, între umbra vieții și umbra morții. oarecum axat pe logică și interogație.
Salut!

Și semnul meu umil de recunoaștere a valorii.

Deosebit poem epico-liric, în care poetul nu uită originile ființei și ale creației. Structurarea versurilor asigură
concomitent coeziunea întregului, dar și independența unor versuri care pot fi citite și ca admirabile poeme într-un
vers. Citez vreo câteva, pe care le consider mai relevante
în acest sens:
\"cu mănuși de oțel îmi ducea la gură biblia și mă alăpta;
cu litere; o vreme bună foame nu mi-a fost\";
\"undeva în mine am săpat peșteri\";
\"m-am dorit atunci lemn pe care să scrie o viață\";
\"am sî rămân gol; abia atunci m-oi rușina de cele ce am
scris\".
E, în opinia mea, un text pentru recomandare.

Yannelis, deși nu sunt un adept și un bun cunoscător al poeziei conceptuale, încerc să înțeleg mesajele textelor tale, deși, de cele mai multe ori bâjbâi în necunoscut. deși semnele realului sunt uneori atât de clare. Apele revenite în albie mă bucură, pentru că la mine ele ieșiseră cândva din matcă. Și frunzele tale par a nu mai fi cu ochii
decât pe cadranul cu măsură indefinibilă. aruncând cojile
de pâine parcă le-ai rupe din tine, așa cum paginile manuscrisului sunt aruncate \"în focul unui vis\".
Nuștiu, dar picătura aceea de ploaie sau o lacrimă s-au rostogolit apropiindu-te de conținut.Sunt multe de spus, mai ales despre finalul remarcabil pe care prefer să îl tac și să-l tac, până măcar un grăunte din ceea ce nu știu, nu fac sau nu uit își va shimba sensul de mers.

Îți mulțumesc pentru semn. Mă bucur că ți-a plăcut textul.
Te citesc și eu, în general, cu plăcere.

Cornel, e un text interesant. Mi-a plăcut,în special, ultima
strofă:
\"escaladăm/ prin deviere
escaladăm pietrele/ urmând
lemnele
semnele
uimirile noastre neașteptate\".
Îți doresc să scrii tot mai bine.
Cu stimă,
Pașa

Cornel, viziunea mea e oarecum diferită, dar respect părerile tale.
Leonard, nu știu de ce pariu vorbești, poate doreai să te referi la textul lui Alberto. Glumesc, desigur.
Mihaela, așa e, textul a fost îmblânzit, doar această este una dintre misiunile poetului.
Vă mulțumesc tuturor pentru vizită și opinii.
Cu stimă,
Pașa

veșnica î.l.d. termică; revedea î.l.d. revedă

Echilibrul între vorbă, scris și faptă este continuu perturbat de termică prefacere a lucrurilor. Între nodurile de Tymp și semnele uitate - aceeași căutare, aceeași așteptare. Îmi place acea alternanța între ludicul rimat, ritmat și acele incursiuni oniric-revelatorii. Realul nu lipsește nici aici, dar pare a avea semnele răsturnate. E aici un \"joc secund\" care se apropie mai mult ca în alte poeme ale autorului de profunzimea ideatică nutrită și de ritmurile orfice. Sunt câteva virgule puse aiurea, dar sunt convins că se va revedă textul, care se apropie de ceea ce așteptam.

Enache, iar n-ai înțeles nimic? Ești plictisitor, n-am să-ți explic eu textul.

Nu e un text slab, dar nici excelent, altminteri ar fi fost recomandat. Poate ai confundat cu poemul lui Yannelis din subsolul acestui text. Glumesc, desigur. Mulțumesc!