GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Răzvan, sunt aici, ai remarcat, patru minipoeme independente, dar cu o temă comună. Tu ai trecut prin toate, semnalând liantul-sinteză dintre ele. Mulțam pentru semnul de lectură!
Cu respect,
Pasa
Cu respect,
Pasa
Pe textul:
„cântece pentru ochi" de George Pașa
0 suflu
ContextIoana, de fapt am dorit să scriu o antipoezie. Se pare că a ieșit altceva. Am exploatat ambiguitatea creată de omonimia cuvintelor. Enunțul este enunț, chiar dacă e \"picat în limbă\"! Damigeana, știi, conține \"vinul poeziei de-mprumut\". Despre profunzimi, ce să zic? Las și pe alții să hotărască.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Pe textul:
„pohlema ciripelului" de George Pașa
0 suflu
Context\"După genii; de pildă, rămâne o întreagă lume...\" Iată numai un argument suficient pentru \"exercițiul de resimțire\". Până la urmă, în anumite contexte, semantica termenului \"amintire\" ar trebui să includă și \"resimțire\". Sigur, nu mă refer la contextul \"După noi rămâne amintirea\"! Ci la contexte literare unde, în mod subconștient, reactualizarea presupune și \"re-trăire\"/ \"re-simțire/ \"re-valorizare etc... Sunt și idei la care mi-aș manifesta dezacordul, dar respect punctul tău de vedere.
Din \"potopul recreator de resimțire\" trăiește, de fapt, universul culturii.
Am și eu rugămintea să lași spații între enunțuri.
Din \"potopul recreator de resimțire\" trăiește, de fapt, universul culturii.
Am și eu rugămintea să lași spații între enunțuri.
Pe textul:
„ Exercițiu de resimțire" de George Asztalos
0 suflu
ContextTrimite cumva și la \"Greierele și furnica\". Agasante-s aceste furnici, dar cât de muncitoare. De aici, poate, revolta. Sau, altfel spus: cum, printre bălării se ascunde piatra filosofală!
Pământul, o parte din noi, se frământă.
Pământul, o parte din noi, se frământă.
Pe textul:
„revoluție..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextNu întâmplător, aș spune, în centrul textului se află aceste versuri: \"avem încă răbdare în istoria asta cu prea multe noduri/ respirând unul în celălalt un aer straniu\". Adevărul ca o cale de ieșire din stările negative, revelând multpreaomenescul, reînnodarea firelor ce ne leagă de celălalt (eu sau aproape), redobândirea identității după rătăcirea prin realitatea nefastă. Peste toate, Întâmpinarea Celui Celui Fără de Păcat.
Sesizez un tzpo \"înămolite\", iar forma \"multprea omenească\" e poate o inovație personală.
Sesizez un tzpo \"înămolite\", iar forma \"multprea omenească\" e poate o inovație personală.
Pe textul:
„rădăcinile mute ale distrugerii. preaomenescul" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextChiar dacă încrederea noastră în aflarea adevărului s-a cam erodat din 1990 încoace, merită să credem în continuare în oricare gest menit a nu face uitate evenimentele dureroase ce ne-au readus libertatea. Cele trei deziderate sunt cu adevărat ale întregii societăți civile, dincolo de mărunte interese. Sunt solidar cu acțiunea scriitorului Ion Zubașcu,
Pe textul:
„Acțiune de solidaritate" de Dana Banu
0 suflu
ContextIoana, ai intrat și tu, ușor-ușor, în categoria criticii \"specializate\" (glumesc, desigur). Ai simțit fiorul poetic mai bine decât mine, eu, așa cum spui și tu, detașându-mă, cumva autoironic, de ceea ce scriu. Cumva parez și eventualele ghiulele (in)amicale. Bine ai surprins și lumile, și muzicalitatea numelui. Despre fuga de sine, mi-aduc aminte de un interviu dat de Nichita Stănescu, unde vorbea tocmai de acea frică de sine la vederea cărților sale. Pânâ la urmă, după scriere, orice autor e un observator al propriei creații.
Mulțumesc mult pentru empatie!
Mulțumesc mult pentru empatie!
Pe textul:
„liubocika" de George Pașa
0 suflu
ContextTeodor, sincer mă bucură aprecierea ta, chiar dacă nu vine din partea unui \"critic specializat\" mai știu eu în ce... Acum, spre deosebire de altădată, cred în sinceritatea ta, dându-mi seama că ești un om onest, care apreciază cu o anume naivitate un text, fără \"ostromente\" critice ieșite din comun. Pentru cei ca tine scriu de fapt. Mulțumesc!
Ioana, sunt dezamăgit că poezia ți s-a părut încifrată, deși, din ce-ai spus nu e chiar așa și mesajul a fost înțeles în felul tău, ceea ce nu-i nicidecum rău. Știi că n-am un nume în literatură și chiar nu exist ca poet, odată ce n-am publicat nimic în volum. Așa că nu poți avra pretenții de la un \"inexistent\"! Mulțumesc pentru constanța comentariilor tale, pe care le apreciez.
Ioana, sunt dezamăgit că poezia ți s-a părut încifrată, deși, din ce-ai spus nu e chiar așa și mesajul a fost înțeles în felul tău, ceea ce nu-i nicidecum rău. Știi că n-am un nume în literatură și chiar nu exist ca poet, odată ce n-am publicat nimic în volum. Așa că nu poți avra pretenții de la un \"inexistent\"! Mulțumesc pentru constanța comentariilor tale, pe care le apreciez.
Pe textul:
„noi (între iarbă și cer)" de George Pașa
0 suflu
ContextTot demersul liric pare a s concentra în jurul verbului \"respiră\", astfel încât lipsa punctuației poate genera aici lecturi multiple. La fel \"firesc poate fi și substantiv (firesc/ învățat pe de rost...\"), așa cum de altfel ai dorit, cât și adverb, dacă îi dăm o altă determinare: \"aprinde întoarceri/(...)firesc\" (în mod firesc). Dar, dinolo de aceste aspecte formale, avem în față un text acceptabil; chiar dacă nu aduce structuri noi, conturează un discurs particularizat. Titlul nu mi se pare prea reușit, încât îmi permit să te întreb, sigur, în glumă: \"Care tu?!\" Eul profan, sau eul numenal?
Pe textul:
„atunci când dorm?..." de ioana matei
0 suflu
Context\"Proiecții IV\" mi se pare cel mai reușit dintre cele trei texte, deoarece acolo sufletul încearcă să-și definească spațiul-matrice, care n-ar fi pe axa verticală, ci pe orizontala întinderilor nesfârșite. Ciudat, cum un spirit marcat de profunzime rămâne numai la această coordonată. Poate că în mod subconștient tinde să iasă din labirint, pentru că pădurea, adâncul ființei și chiar piscurile trimit spre asemenea locusuri.
Salutări poetului!
Salutări poetului!
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (26)" de Maria Tirenescu
0 suflu
ContextTextul iese în evidență prin sensibilitate, prin precizie, armonie și simplitate stilistică. Ar trebui eliminată virgula între subiect și predicat în versurile 11 și 12. În rest, m-a impresionat, în ciuda mesajului trist.
Pe textul:
„Umbra" de radun gabor
0 suflu
ContextIoana, fără îndoială ai vrut să transmiți un mesaj, dar cred că ar trebui, în acest caz să dezvolți puțin textul, pentru că poate da impresia de obscuritate, ceea ce ar fi un mare neajuns stilistic. Eu am încredere că vei reuși acest lucru. Nu dau sugestii, în tine vei găsi adevărul.
Pe textul:
„limite..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextRadun, neîndpoielnic stările poetice sunt autentice și am rezonat la ele, dar cred că ar fi trebuit mai multă esențializare, astfel încât versurile ar fi căpătat un plus de profunzime. Cred că \"ne-nduratul ochi de gheață\" ar fi limpezit puțin apele semnificațiilor. Dar poate că taina e mai importantă și pri învăluirea ei poetul își găsește menirea. Da, nu ești singur, Dumnezeu nu te părăsește.
Cu respect,
Pasa
Cu respect,
Pasa
Pe textul:
„în taină" de Teodor Dume
0 suflu
ContextLexemele \"ard\" și încă\" trimit spre mai multe unghiuri de percepere a fenomenului. Pentru că ochii ard și... ard (încă). Până la capăt? Până cenușa va da impuls unei alte renașteri? Îndrăznesc o variantă, mai palidă:
\"ochii mei ard
încă
nenăscute iubiri
cenușa
ascunsă în tine
în gând\"
\"ochii mei ard
încă
nenăscute iubiri
cenușa
ascunsă în tine
în gând\"
Pe textul:
„înăuntru..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextEu aș lua strofa a treia, apoi a doua încheind cu monostihul final și aș face o poezie aparte. Dar tu știi mai bine. oricum, e o poezie frumoasă, cu unele imagini originale, dar și cu altele care au fost prea mult exploatate, cum ar fi: \"semințe de dor\", \"aripi albe\". E adevărat, eu cred că uneori contextul oferă noi valențe acestor sintagme. Un typo: \"întră\" (dacă nu cumva ai folosit o formă arhaică).
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextTeodor, așa e, poate că sintagma \"ritmuri discrete\" e singura valabilă din text, zic eu. E și altceva aici, dincolo de obositorul motiv al trecerii, ținând de o realitate mult mai concretă.
Vasile, sunt conștient de acea forțare, dar am dorit prea mult: să păstrez și ritmul, măsura, și ideea.
Radun, într-un fel mă nemulțumește acel \"reușesc dup-o aprigă muncă\", e o construcție ratată, dar nu mai schimb nimic, nu mai contează.
Ioana, cam departe de ritmurile și ideile eminesciene, poate numai trăiri asemănătoare, cum au toți oamenii, de altfel. Tic-tac, tic-tac! Salutări!
Vă mulțumesc pentru atenția nemeritată acordată unui text banal.
Vasile, sunt conștient de acea forțare, dar am dorit prea mult: să păstrez și ritmul, măsura, și ideea.
Radun, într-un fel mă nemulțumește acel \"reușesc dup-o aprigă muncă\", e o construcție ratată, dar nu mai schimb nimic, nu mai contează.
Ioana, cam departe de ritmurile și ideile eminesciene, poate numai trăiri asemănătoare, cum au toți oamenii, de altfel. Tic-tac, tic-tac! Salutări!
Vă mulțumesc pentru atenția nemeritată acordată unui text banal.
Pe textul:
„tic-tac" de George Pașa
0 suflu
ContextÎn general, substanța își refuză cuvintele, dar nu e imposibilă nici situația inversă. Despre cuvinte fără substanță s-au spus multe și se vor mai spune. În fond, niciodată nu vom teuși erderea lor până la capăt. Tocmai pentru că există un capăt în toate. Finalul mi se pare bine realizat.
Pe textul:
„Niciodată pînă la capăt" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextMi-a plăcut ultima strofa, în ciuda sentențiozității sale. Iar primul vers al textului mi-a stârnit un zâmbet ironic-admirativ. Nu prea îmi place, în ansamblu, dar poate e numai o chestie de gust.
Pe textul:
„zece porunci înainte de dragoste. biblia" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Context