intervale neatinse

Obosim în fiecare lună a anului de ceva, iar oboseala ia numele lunii, așa cum ai obosit “de decembrie”, de zăpadă (sau de lipsa acesteia), de frig, de zile scurte și nopți lungi, de dureri inexplicabile.

Până la un stil personal cred că mai e ceva timp, dar toate căile sunt deschise, important este să prinzi din zborul său adânc de înalt clipa de inspirație. Și aici aș putea spune că momentul de inspirație nu lipsește, poate numai cuvintele \"ce exprimă adevărul\".
Dar să mă refer puțin la text. Titlul ar trebui să fie altul, mai ales că în aceeași formă există și în versul final. Atenție la o eroare de tastare în primul vers: \"fumos\" (dacă nu cumva, deși nu cred, ai creat un cuvânt de la \"fum\"/ \"fumuri\"). Glumind, ai fi putut spune \"mumos\", așa cum se mai adresează pe la noi unele mame pruncilor. Versul al treilea nu-mi place, dar e numai o impresie personală. Dar, plecându-se de la o realitate a lucrurilor/ sufletească, se creează, începând cu acest vers, o deschidere a textului, dincolo de directețea sa imprimată în decursul actului creator. Ultima strofă mi se pare mai neizbutită, acolo s-ar fi putut evita forma gerunzială și, poate, ar fi trebuit un vers final mult mai sugestiv.
Doar niște impresii, Katy. Sper ca în acest an să am privilegiul de a lectura ceva deosebit în pagina ta, care să fie o expresie a unei personalități creatoare puternice, să reziste în timp, dincolo de modele trecătoare.

La mulți ani!

Atenție și la versurile 4 și 5, acolo subiectul (la plural) \"niște felii\" e în dezacord cu predicatul. Ori faci acordul la plural, dar se pierde ritmul, ori spui \"carnea expirată rămâne sub unghii\". Am sesizat și alte modificări; e mult mai bine, în opinia mea. Penultimul text al tău, la care nu mai intervin, mi se pare totuși mai inspirat, nu pentru că ar fi mai comentat, nicio legătură. Dar, sigur, mă pot înșela.

scriesesem carnea ramane sub unghii, ca feliile nu au cum, decit in poezie, dar am modificat de dragul sonoritatii. la gerunziul final mai cuget, nu-l pot schimba fara sa tai contextul, si imi place cum arata acum. sunt si eu pretentioasa la gerunzii, sa nu crezi ca nu m-am gindit ieri la asta. unul e admisibil daca ajuta. la precedentul m-a ajutat mult leo. forma care i-a atribuit-o a schimbat nitel sensul din ultima strofa si a eliminat din surplusuri. dar nu exista poezie fara autenticitatea trairii din spatele ei. m-am convins nu o data ca e pretioasa si adevarata poezia scrisa decojind ceapa propriei vieti/memorii.

multumesc tuturor celor care mi-au lasat semne de lectura in precedentele poezii, si la care nu am raspuns din lipsa de timp.

va urez si eu

la multi ani
si multa inspiratie!