nu eram eu

nu eram și totuși eram...
da, la disperare
și nu numai

mult adevăr aici, katy
și un plin rotunjit de o mână sigură.
pentru o linie fără aspirități poate găsești ceva pentru a înlocui
\"inutilitatea\". mie cel puțin îmi încetinește ritmul...

\"doar cînd te simți singur și uitat
îți amintești rugăciunea
de dimineață de seară de clipa urletului încins
în venele tale

nu mai vrei să scrii despre
ceea ce te făcea să simți inutilitatea tristeții

linia asta am trasat-o pe mijloc mai demult
dar e prea subțire
ca să acopere plînsul\"

plăcut!
mă bucură acest prilej
și uite vin și eu rostind

un \"la mulți ani!\"
ție și celor dragi

sărbători fericite,
teodor dume,

mi se pare cam labartat. propun o varianta.

doar cînd te simți singur și uitat
îți amintești rugăciunea
clipa urletului încins
în vene

linia asta am trasat-o pe mijloc mai demult
dar e prea subțire
ca să acopere plînsul

deschizi umbrela roșie
pornești în zi de ianuarie pe străzile
unde se vînd semințe
îți iei și aspiratorul
să sorbi mizerie și iarnă

improvizezi căderi pe gheața uscată
dar nu o să înjuri
nici printre lacrimi

partea asta o știai mereu
unii oameni se tem să pară umani
repet fraze inutile
acel băiat a murit într-o explozie tîmpită
dar nu înainte să-mi dăruiască o amintire
pe care mă cațăr
pînă la el

nu stiu daca iti place, insa o consider superioara, celei postate de tine. fara suparare.

nu știu cum arăta prima variantă, dar din astă variantă mi-o plăcut întreaga linie pe care ai trasat-o pe mijloc.
poezia începe bine \"doar cînd te simți singur și uitat\", (încă din titlu) dintr-o negare spre un a fi fost eu, și se termină la fel de bine într-o \"amintire / pe care mă cațăr / pînă la el\".
un text fără oscilații (prea mari), singura chestie deranjantă (în opinia mea și-n auzu\' meu) fiind \"aspiratorul\" (inspiratorul mi-ar fi plăcut tare mult, sincer).
un ansamblu reușit, o stare bine-redată într-o poezie.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

Da..DA..Da. superba \"traire\" in vers.
Cu pretuire,
Val

“Urletul încins în vene” pătrunde în sânge ce se apără deschizând “umbrela roșie” a inimii.
Plânsul inundă străzile, iar tristețea din el se amestecă cu mizeria orașului și cu mizeria din oameni.
Unii oameni se tem să pară oameni, preferă orice altceva decât omenie, emoții și suferință.

teodor, rotunjit sa fie.
leonard, varianta ta m-a ajutat.
cornel, mi se pare sugestiv \"inspiratorul\", dar țin să păstrez sensul.
vali, ma bucur.
razvan, din pacate asta e realitatea.

multumesc