destăinuire în șoaptă

pasadia isi permite erori de fiori. din asa ceva se hraneste poezia si fantasia. la muste si albine insa, desi startu-i foarte bun, la suta zece metri garduri, mai e o chichireata. nu-i destul fuleul, trebuie si potrivirea pasului. intre un borcan deschis cu miere si un rahat, musca nu alege borcanul. acum nu-ti zic asta ca sa-ti intind o mana de potrivnic, ca tu, vasile si eu suntem de multa vreme-n povestea aceea. am vazut ca ai sarit peste cal (nu-ti spun care si nici unde. te prinzi tu, ca doar nu-i vorba chiar de cal). oricum, merita reluata ideea. in logica lui Zelkanu e asta: desi albina si musca au ambele aripi, musca alege intotdeauna rahatul si albina floarea.

O destainuire la sfirsit de an. Ca o spovedanie, dupa care accepatrea impacarii. Gest frumos.
La multi ani!
LIM.

ironie, simplitate, concizie, miză, echilibru, destăinuire, contrast... splendid textuleț.

asta cu muștele și albinele e știută, simțită, întoarsă pe toate fețele (lumii ăsteia și acestui site). pe mine m-o \"atras\" \"mâna întinsă a potrivnicului\" - lași aici o cheie bine-pitită, părerea mea.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

Yann(elis), așa e, îmi cam permit \"erori de fiori\". Corect spui despre muște, poate ceea ce spui ar fi trebuit să fie implicit, dar nu e. Uelkanu are totdeauna dreptate. Eu am sărit de mai multe ori \"calul pohetic\", vina fiind a mea, nu a calului. Se înțelege că strâng mâna și prietenilor, acest lucru e chiar implicit.

Liviu-Ioan, chiar dacă nu prea am potrivnici \"la vedere\", eu oricum le voi întinde mâna și-i voi respecta.

Ecaterina, e un text mediocru, știu. Nu m-aș supăra de ai spune. Eu doream să-l șterg, încă mai sunt în perioada \"de curățenie\", dar merită să-l păstrez pentru unele replici din subsol, de-a dreptul antologice.

Cornel, te-aș contrazice, modul cum eu spun aceste lucruri (nu neapărat aici, unde e un text slab) e, totuși, o viziune personală. In ceea ce priveste versul final, nu e niciun sens ascuns. Sau n-am intentionat eu acest lucru.

Va multumesc tuturor pentru lectura si semne. Un an nou pe masura sufletelor voastre!

cel mai mult imi place la tine cum iti aperi textele pe care le consideri bune atunci cind ceilalte le ataca si cum marturisesti mediocritatea scrierilor pe care le consideri slabe. adica, nu stiu, chestia asta ma da gata... poate e un obicei de a sprge monotonia sau cea mai originala forma a originalitatii, sau poate ca avem viziuni diferite asupra poeziei, dar eu nu ironizam. textul acesta micut mi se pare reusit. si mie mi se intimpla ca tocamai scrierile pe care am intentia sa le arunc la gunoi sa fie apreciate de public poate pentru simplitate si sinceritate. dar mai ales impresioneaza aici, daca e sa trec iar la textul de fata, contrastul fata de stilul tau obisnuit de a scrie. iar eu sunt adeptul schimbarilor, ceea ce nu inseamna cumva ca te indemn sa-ti schimbi traseul poetic inspre ceea ce consideri a fi mediocru, dar exersarile acestea jucause nu strica si chiar se merita pastrate.
cu sincera simpatie,
ecaterina

ceilalti, sparge, cea mai originala forma a sinceritatii. poate si alte greseli... scuze

când scrii, rămâne ce vrei tu.

când citesc, rămâne ce (și cum) vreau eu.


cu stimă, Cornel Ghica

Fiecare vede ceea ce deja știe, încât nu vă mai contrazic. Nu-mi asum decât ceea ce am scris. Am completat poezia, nu mai e ce a fost și chiar mi-am propus să fie o punte spre anul următor. De aceea, voi mai modifica, ștergând, adăugând alte versuri, scoțând textul din imobilismul actual.

Vă mulțumesc! Ne vom regăsi, sper, și în anul următor.
La mulți ani!