poezia dincolo de moment

finalul promite mult din partea poeticului. strofa 2 prea pretentioasa. a treia e originala si plina de viata, imi placu : \"în cazarma unde se strigă smirna
și în revoltă există aliniere\" citit așa cu voce tare. ai tzpos cred \"se aimte\" în penultima str.
salut.

Mulțumesc, Ecaterina! Corectasem acea eroare de tastare în timp ce îmi scriai comentariul. Ce să-i faci, scrisul îmi reflectă personalitatea, deși nu văd aici \"pretențiozitate\", nici măcar prețiozitate.

si mie strofa a 3-a mi-a placut in mod deosebit. e mai mult adevar in ea decat in tonele de litere care se expun, zilnic, pe acest site si oriunde.

cu prietenie,
andrei ot tgocna

Andrei, e drept ce spui, poate și de aici lipsa aproape totală a recunoașterii. Mă bucură că semnul vine de la un poet valoros, a cărui poezie o citesc, dar nu o pot comenta cu ușurință.
Cu aceeași prietenie,
Pașa

versuri citite aici și nu doar...poate că strigarea poeziei este o formă de supraVIETUIRE...frumoasă formă!...doar dacă rămâne mereu fidelă *ochiului* ce o...scrie...uneori ca pe o... revoltă...

\"tu nu ești revoltat nu mai întinde capcane asemenea plaselor pentru fluturi
n-au să cadă în ele decât muștele ce tocmai au plecat
din camera unde-a putrezit un poem\"

versuri ce-mi par a fi un fel de *centru*...revoltat...

\"e timpul pentru o poezie ca vinul pritocit îndelung
setea să-ți rămână constantă\"...
paradoxal, final ca o pierdere...

Nu știu, Ioana, nu mă mai aventurez dând răspunsuri pe care le poți interpreta greșit. Se poate să ai dreptate.