George Pașa

Eu cred că \"orbul\" acela nu era orb de fapt, ci numai orbit de dragoste. Așa că e normal să trăiască sentimentul în \"orbirea\" lui, neavând cumva nevoie de ajutorul (alt)cuiva. Cred că e voită utilizarea termenilor \"vădit\" și \"nu mă vede\" în ultima strofă, altfel aș acordas numai califacativul \"suficient\" poemului. Dar se pare că mulți dintre noi, poheții (nici eu nu fac mereu excepție) trăim în suficiență. E bine însă că trăim și poemul trăiește odată cu noi, deși ideal ar fi să trăiască și după noi. Mai așteptăm, maestre George și alte poeme de latine.

Cu stimă,
poetul nebelikos
din satul Strâmba de Jos

\"Misiunea Poetului Român\"

Domnule Nanu, mi se pare că ați răspuns la \"Manifestul Poetului Român\", de Ovidiu Bufnilă. Mai am impresia că nu prea v-ați dezis de stilul dvoastră, însă ați urmat cu umor tematica recomandată. Finalul textului îmi spune că, indiferent de circumstanțle și întrebările ce au să rămână în suspensie, \"niște particule de adevăr\" vor dăinui \"rătăcite în lume\", chiar dacă au aparența unor \"dude lirice\".

Aici, da, e poezie, dar, din păcate, sunt prea multe structuri cacofonice. Poeta spunea cândva că are acest simț al melodicității și al armoniei versurilor. Să ne demonstreze și acum, observând aceste disonanțe și modificând, eventual, păstrând pe cât se poate ideile poetice, care sunt demne de apreciat.

Vă mulțumesc, doamnă Popescu! E o rememorare a unor clipe frumoase din copilărie. Da, sunt și unele subtilități.

Domnule Albu, poate altădată voi scrie mai bine. Ce-i drept, în ultima lună, am postat unele texte în ziua când au fost create, contrar obiceiului meu de a le lăsa să \"dospească\" zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Vă mulțumesc pentru opinie!

În primele trei strofe, ideile curg bine, într-o formă potrivită. Strofa a patra ar putea fi restrânsă, renunțându-se la unele forțări semantice. Încearcă să te detașezi puțin de acea strofă și vei observa unele exagerări. Eu nu dau niciodată soluții, las pe autor să se (re)descopere.

Cu stimă,
Pașa

Leonard, sigur că s-ar fi putut o realizare artistică mai bună, dar textul nu cred că e în forma definitivă. Cam știu la ce te referi când vorbești de forțări în \"partea de concepție\". O parte mi le asum, o alta se datorează unei diferențe între conceperea tehnică a textului și receptare. Cred că numele sunt alese în mod sugestiv, nu e un simplu joc \"ironico-angelic\". Dar ai dreptate, am mai spus și cu altă ocazie, nu oricine poate fi atras de acest gen de umor pe care îl propun.
Mă bucură faptul că semnul de lectură vine de la cineva care experimentează și în proză, nu numai în poezie, distanțându-se de sămănătorismul predominant pe aici.

Multumesc! Îți urez un an poetic pe măsura talentului tău!

Mi-au plăcut în special versurile 4 - 7. Despre primele trei nu pot spune că nu transmit un mesaj, dar mi se pare că prea urmează o manieră deja stabilită în textele tale, ceea ce nu poate fi neapărat rău. Totuși, prin aceasta, se poate limita uneori orizontul imagisticii poetice. Oricum, citesc mai mereu cu plăcere textele tale, deși mă opresc rar cu vreun semn de lectură.

Atenție și la versurile 4 și 5, acolo subiectul (la plural) \"niște felii\" e în dezacord cu predicatul. Ori faci acordul la plural, dar se pierde ritmul, ori spui \"carnea expirată rămâne sub unghii\". Am sesizat și alte modificări; e mult mai bine, în opinia mea. Penultimul text al tău, la care nu mai intervin, mi se pare totuși mai inspirat, nu pentru că ar fi mai comentat, nicio legătură. Dar, sigur, mă pot înșela.

Până la un stil personal cred că mai e ceva timp, dar toate căile sunt deschise, important este să prinzi din zborul său adânc de înalt clipa de inspirație. Și aici aș putea spune că momentul de inspirație nu lipsește, poate numai cuvintele \"ce exprimă adevărul\".
Dar să mă refer puțin la text. Titlul ar trebui să fie altul, mai ales că în aceeași formă există și în versul final. Atenție la o eroare de tastare în primul vers: \"fumos\" (dacă nu cumva, deși nu cred, ai creat un cuvânt de la \"fum\"/ \"fumuri\"). Glumind, ai fi putut spune \"mumos\", așa cum se mai adresează pe la noi unele mame pruncilor. Versul al treilea nu-mi place, dar e numai o impresie personală. Dar, plecându-se de la o realitate a lucrurilor/ sufletească, se creează, începând cu acest vers, o deschidere a textului, dincolo de directețea sa imprimată în decursul actului creator. Ultima strofă mi se pare mai neizbutită, acolo s-ar fi putut evita forma gerunzială și, poate, ar fi trebuit un vers final mult mai sugestiv.
Doar niște impresii, Katy. Sper ca în acest an să am privilegiul de a lectura ceva deosebit în pagina ta, care să fie o expresie a unei personalități creatoare puternice, să reziste în timp, dincolo de modele trecătoare.

La mulți ani!

Fiecare vede ceea ce deja știe, încât nu vă mai contrazic. Nu-mi asum decât ceea ce am scris. Am completat poezia, nu mai e ce a fost și chiar mi-am propus să fie o punte spre anul următor. De aceea, voi mai modifica, ștergând, adăugând alte versuri, scoțând textul din imobilismul actual.

Vă mulțumesc! Ne vom regăsi, sper, și în anul următor.
La mulți ani!

Yann(elis), așa e, îmi cam permit \"erori de fiori\". Corect spui despre muște, poate ceea ce spui ar fi trebuit să fie implicit, dar nu e. Uelkanu are totdeauna dreptate. Eu am sărit de mai multe ori \"calul pohetic\", vina fiind a mea, nu a calului. Se înțelege că strâng mâna și prietenilor, acest lucru e chiar implicit.

Liviu-Ioan, chiar dacă nu prea am potrivnici \"la vedere\", eu oricum le voi întinde mâna și-i voi respecta.

Ecaterina, e un text mediocru, știu. Nu m-aș supăra de ai spune. Eu doream să-l șterg, încă mai sunt în perioada \"de curățenie\", dar merită să-l păstrez pentru unele replici din subsol, de-a dreptul antologice.

Cornel, te-aș contrazice, modul cum eu spun aceste lucruri (nu neapărat aici, unde e un text slab) e, totuși, o viziune personală. In ceea ce priveste versul final, nu e niciun sens ascuns. Sau n-am intentionat eu acest lucru.

Va multumesc tuturor pentru lectura si semne. Un an nou pe masura sufletelor voastre!

E în textul acesta ceva din reflexivitatea shakespeare-iană sau pascaliană prelungite în postmodernitate. Paradoxal (sau poate că nu,) versurile ce m-au impresionat mai mult au o notă ușor vestustă. Dar impresia și ideea sunt deosebite. Mă refer la acestea: \"Până când să ștergi zilele ca pe niște geamuri/ în care se reflectă relieful tristeții?\"

Sunt două erori de tastare: \"se întâmpă\" (în penultima strofă), \"se reașează\" (în ultima strofă).

Mi-a plăcut în special să ascult vocea/ vocile din text, acestea dezvăluindu-mi aici parcă o ființă poetică mai aproape de sine, prin claritatea viziunii, chiar și atunci când se zbate în contraste. În ciuda acestor aspecte, poezia te îndeamnă la tăcere meditativă, poate și pentru că rezonanța vine mai degrabă de acolo unde sufletele se regăsesc. Deși e altceva decât scrie de obicei autorul, îndrăznesc să spun că e un text care va rămâne. Iar de aș vrea să privesc aici cu mânie sau ironie, n-aș reuși.
Să-mi fie scuzată lipsa tăcerii, de asemenea, aceea a argumentelor!

\"și, poate, uitat\"; \"și\";

Mircea, sincer, nu prea am inspirația de a-ți înțelege în ultimul timp textele, dar cel puțin simt că dincolo de cuvinte se află ceva drag, ceva poate cunoscut cândva și, poate uitat. Nici semnele predilecte ale portativului creației tale nu mă ajută întotdeauna. Știu totuși că spre acel \"punct de echilibru\" am tânjit dintotdeauna șî chiar am scris despre el cândva, sigur, nu așa de bine ca tine. Mai cred că poezia ta e cumva asemenea acelui \"vin pritocit îndelung\", de care aminteam într-un text, pretins manifest. Ultimele patru versuri m-au ajutat cumva să mă întorc și spre mine, după rătăciri, sper, întâmplătoare. Și pentru că azi este 22, și pentru că ne aflăm în preajma sfintelor sărbători, îți mulțumesc.
Sper că nu te-aș supăra prea tare, dar aș sugera să modifici forma neliterară a verbului \"vroiam\" (corect, \"voiam\").

Sărbători fericite, sănătate și lumină!

Mișto titlu. Mi-amintește de o intersecție unde ne pândesc mari pericole, deși acolo există și începutul unei comuniuni.

Sunt, ca de obicei, în cugetările tale multe idei originale, reflectând atât condiția umană, în general, cât și aceea a creatorului de frumos, în special. Atenție însă la construcția următoare: Plictisul își crește jivinele abisale ce ronțăie orele. (Re)citește aici
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1812551/linia_ce_desparte/_uneste

Sigur nu este ceva intenționat!

Potra, uite, sunt onest și,după o analiză rece a experimentului textual de aici, mi-am dat seama că n-ar fi trebuit să-l scriu. Are o anecdotică nesărată și nici măcar nu e proză. Îl mai las până diseară să citești, eventual, acest comentariu, după aceea îl voi șterge. Nici măcar intervenția argumentată a cuiva, fie și a editorului, nu mă va opri. Nu înseamnă că voi proceda la fel și de acum înainte atunci când voi primi comentarii negative nejustificate.