Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Cred că nu sunt nici singurul cre spun, nu e nici prima dată când se spune că poezia lui Vasile Mihalache excelează printr-o rețea metaforică de calitate, lăsându-ne aproape totdeauna să vedem dincolo de aceasta ființa cu dramele sale, neliniștile metafizice, sarcasmul, dar și dorința înfrigurată de a se mântui prin cuvânt. Uneori textele sale 8și acesta) dau impresia de forțare semnatică, întrucât cuvintele par că sunt exorcizate de învelișul lor grosier, rămânând mereu într-un dincolo de neatins. Sensurile date cuvintele trec mai mereu peste accepția consacrată. Este și riscul asumat de a părea uneori ininteligibil pentru cititorul mai leneș și nu numai.
Chiar dacă știu că nu se va da curs sugestiei mele, aș spune că titlul ar trebui scris cu minuscule, el oricum iesind în evidență. de asemenea, în locul majusculelor din construcția aflată în interiorul textului, s-ar putea utiliza, spre exemplu, literele aldine, sublinierea etc.

Pe textul:

„T ca o corabie retrasă la țărm" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mărturisesc faptul că nu am citit până acum din creația lui Constantin Severin decât poemul \"zid și neutrino\", mai întâi într-o antologie de poezie actuală a dlui marin Mincu, după aceea pe acest site. Din punctul meu de vedere (subiectiv, desigur), mi se pare că aici este un text un text cel puțin la fel de bun. Nu e o lectură comodă, însă trebuie citit și răscitit, spre a-i descoperi armonia și bogăția de sensuri. Acum, la prima lectură, nu cred că am reușit mai mult de două-trei niveluri ale receptării, predominând acela al intuiției. E greu să încadrezi textul în vreuna dintre tendințele mai vechi sau mai noi. Este un postmodernism aparte în această scriitură, deoarece nu intertextul (puțin prezent, de altfel), viziunea parodică a multor textualiști, sau fascinația cotidianului (ca să enumăr câteva dintre tendințe) sunt prezente în poemul de față, ci o sinteză originală și profund poetică a multor domenii ale cunoașterii. Cred că nu numai pătrunderea cărților sacre, a științei alchimice, a filozofiei sunt punctul de plecare, ci și propria revelație a ființei esențiale. pentru că, sintetizând puțin această bogăție a textului, cred că nu infrarealul contează în primul rând, ci expresivitatea tulburătoare prin care se ajunge de la phaenomenon la esență.

Este aici un text de recomandat cititorilor Agonia.ro.

Pe textul:

„Orașul Alchimic" de Constantin Severin

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am citit de la început seria aceasta cu nathaniel și elia-clodia, dar am preferat să tac și să observ cum devin cele două personaje. Aici, urmărind primele rânduri, îmi pare că ea ar fi un fel de mireasă a soarelui. Spun acest lucru deoarece parcă-parcă o \"auzeam\" altădată. Iar malurile acelea fără timp sunt un topos familiar și scrierilor mele. \"Pădurea de sunete\" amintește de Baudelaire. Mă refer la imaginea în sine, pe care o întâlnim la autor.
Rândul final este foarte frumos. Nu vreau să deconspir, totuși, nimic de acolo.
Sunt niște corecturi de efectuat: \"voia\" este cuvântul corect, \"să descătușeze\", \"țigară\" (\"țigare\" spunea Moromete, dar nu cred că îl imiți).

Pe textul:

„ea" de Iakab Cornelia Claudia

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
O virgulă absentă undeva și una în plus altundeva. (Dovadă că sunt mai puțin atent!)

Pe textul:

„aerul în care nu ne atingem" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nimeni nu pătrunde cu adevărat prin celălalt. De fapt, ușile acelea nu sunt invizibile ci aparente. Numai nimicul se atinge de un alt nimic. E simplu: fiecare poate recunoaște în celălalt propriul nimic (sau numai suprafața nimicului). Din punct de vedere literar nu neg expresivitatea anumitor structuri, dar m-am oprit la ultimul vers, care îmi spune mai mult.
Cred că s-a schimbat ceva în perspectiva mea asupra obiectului estetic \"străin\", devenind prea exigent cu acesta și prea puțin cu propriile mele \"creații\". Așa că, în mod sigur greșesc.

Pe textul:

„aerul în care nu ne atingem" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Trebuie adăugate mai multe semne diacritice, dar este aici un text plin de substanță.

Pe textul:

„după" de ioan albu

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Uneori și eu cred că dragostea adevărată se concentrează în acea secundă/ clipă, atunci când tremurul este semnul revelației. De aceea poate vrem să prelungim acea clipă la infinit. Tristă, dar adevărată concluzia strofei a doua.

Pe textul:

„true love..." de herciu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Aici ar putea fi un dialog, peste timp, cu poezia lui Eminescu:
\"Ce suflet trist mi-au dăruit
Părinții din părinți,
De-au încăput numai în el
Atâtea suferinți.

Ce suflet trist și fără rost
Și din ce lut inert
Că dup-atâtea suferinți
Mai speră în deșert.\" (citat din memorie)

Deși \"personale\", în versurile acestea mă recunosc și eu, cititorul, uneori \"profund/ sau/ ...înțelegător...\" (cum spun alții), dar, în cea mai mare parte, trist.
Deși s-ar spune că nu este poezie aici, vocea care mi s-a adresat mi s-a părut atât de... poetică!...

Pe textul:

„mai degrabă...." de ioana matei

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Maria, dincolo de gluma aceasta, de înțeles, textul ar trebui trimis în pagina de autor până la completarea sa. Fără supărare, spre a se respecta dreapta măsură. Mie, pentru un text din trei cuvinte, cu tâlc, mi-a fost trimis textul în pagina de autor, fiind și avertizat să nu mai procedez astfel. Dar, cum a trecut deja un editor pe aici și a considerat normal acest lucru, ați putea să mai adăugați niște versuri/ cuvinte.
Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„poemul infinitului" de Maria Prochipiuc

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"gheață la mal. scriitură în sos de pictură\"

Nimic nou: intuiții sensibile, ars combinatoria modest. Trăiască hazardul!

Pe textul:

„poem despre timp scris cu sânge..." de ioana matei

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
În strofa a treia se repetă de patru ori pronumele \"te\", la fel și în următoarea, de trei ori. Găsește o soluție, e deranjantă această redundanță.

Pe textul:

„Îți spuneam că m-am născut primăvara" de Mihaela Roxana Boboc

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Eu aș încheia poezia la versul: \"în timp ce respiri prin mine\". Până acolo există fluență, coerență, imagini sensibile, chiar dacă pot părea unora ușor vetuste. De acolo, penultima strofă are incovenientul unor versuri mai puțin inspirate: \"strecurând femeia
prin mâini de copil\", sau finalul parcă prea uzitat, neaducând măcar un nou context. Dar este alegerea autoarei, dacă va păstra sau nu versurile respective.
Consider că trebuie încurajată și asemenea scriere, pentru că esnțial este să transmită ceva și, vorba lui Maiorescu, \"să trezească imagini sensibile în fantezia cititorului\". Pe mine m-a convins, chiar dacă textul se află în atelierul agonic.

Pe textul:

„Îți spuneam că m-am născut primăvara" de Mihaela Roxana Boboc

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"curcubeul zâmbește\", nu \"miza e pe leopard\". Când am încercat să copiez imaginea din text, a apărut ultimul meu text, dar am uitat să șterg primul vers. Nu mi s-a mai întâmplat asemenea eroare tehnică. E ciudat, pentru că aveam închise fișierele mele.

Pe textul:

„boabe de lumină..." de ioana matei

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioana, cred că m-am înșelat când îți spuneam că haiku-ul poate fi o cale poetică pentru tine. Chiar dacă ai aplecarea spre esențializare, ca și mine, nu poți renunța la figurile de stil, care vin de la sine. Spre exemplu, aici ai din nou personificare: \"miza e pe leopard\". Totuși, dacă ții neapărat să perseverezi, evită figurile de stil.

Pe textul:

„boabe de lumină..." de ioana matei

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că ar putea fi exclus, din acest șir, țipătul ca reacție de apărare la agresivitate. Acesta nu poate fi blamat.

Pe textul:

„Þipați!" de Ioana Geacăr

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sunt foarte interesante punctele de vedere și exemplele alese. Și eu cred la fel: în actul de comunicare interumană, țipătul este o expresie a agresivității. Într-un fel, sintetizați aici observațiile mai multor oameni, în care triumfă, totuși, \"țipătul\" conștiinței. Cred însă că argumentele omului puternic în sine tocmai prin faptul că nu se bazează pe \"forța\" și \"puterea\" țipătului sunt cele care își găsesc adăpost în oamenii care se opun haosului și falsei străluciri.
În concluzie, cred că singurul \"țipăt\" de acceptat este acela al conștiinței. Dar cât de rar mai vezi așa ceva, când până și acest concept a fost denaturat.

Pe textul:

„Þipați!" de Ioana Geacăr

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, gestul este cel care eliberează sunetul, dar înlănțuiește privirea. Și zbaterea acea va rămâne în gest, fără să-i mai scoată în lume frumusețea (gestului? prvirii? lumii? lumii din lume, de dincolo de lume?). Greu de spus, o certitudine ar putea fi aceea că \"frumusețea va cuceri lumea\".

Pe textul:

„prizonieri într-un gest..." de ioana matei

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că autoarea și-a găsit o cale spre poezie. Haiku-ul i se potrivește. Și ea lui.


Pe textul:

„haiku..." de ioana matei

0 suflu
Context