mai degrabă....

Aici ar putea fi un dialog, peste timp, cu poezia lui Eminescu:
\"Ce suflet trist mi-au dăruit
Părinții din părinți,
De-au încăput numai în el
Atâtea suferinți.

Ce suflet trist și fără rost
Și din ce lut inert
Că dup-atâtea suferinți
Mai speră în deșert.\" (citat din memorie)

Deși \"personale\", în versurile acestea mă recunosc și eu, cititorul, uneori \"profund/ sau/ ...înțelegător...\" (cum spun alții), dar, în cea mai mare parte, trist.
Deși s-ar spune că nu este poezie aici, vocea care mi s-a adresat mi s-a părut atât de... poetică!...

Mai degrabă ai învăța să zâmbești printre lacrimi!

nu am nicio șansă aici...să fiu acuzată din nou de plagiat...de data asta despre...zâmbet...un simplu joc...despre cum /și dacă/ și în ce fel/ și cât de mult se poate *ști*...profunzimea...înțelegerea...tristețea?...
George, Virginia, coborâtoare poteci cuvintele voastre!...(în mine)...vă mulțumesc!

Ioana,

Banalitate dezarmantă. Ai o știință totală de a deruta publicul cititor cu astfel de truisme.
Fă un exercițiu, te rog: Introdu aceste rânduri într-o conversație cu cineva. Nu vei observa nicio reacție de genul: WAW, Ioana, ce lucru extraordinar ai spus.
D-apoi dacă vorbim de nivelul literar, nu de o conversație oarecare.

Eu te-aș vedea cu textul ăsta cu tot la Atelier. Iar mâine, cine știe, aș aproba unul de același calibru.

Derutantă mai ești, cum zic.

Profit de intervenție și mai zic: nu știu ce miză pui tu pe comentariile pe care le fragmentezi sistematic, în mod deliberat, cu slashuri, puncte puncte, etc. Mie îmi arată incoerență în gândire, iar atunci când sunt mai blând - teribilism infantil. Și sunt convins că nu asta vrei să ne arăți.

Grow-up! Lasă slashurile, e plin pe tote site-urile de frecții din acestea.

cred ca ai dreptate...daca tot vreau sa ma simt \"atat\" de importanta nu trebuie sa discut cu oricine...dar...ce minune ca te-ai oprit tocmai la frectia asta...hazardul?...hazardul, desigur!

Ioana, are dreptate Laurențiu, doar ți-am mai spus și eu. Lasă punctele acelea de suspensie în texte și în comentarii, folosește-le doar când e cazul. Nu poți să-ți creezi această imagine falsă, când știu sigur că ești printre cei mai buni cunoscători ai regulilor de exprimare corectă de pe site.
Acum revin la text, fiindcă mi-am dat seama că aveai dreptate când îmi spuneai cândva: ai o minte strălucită, dar câtâ prostie. N-am pus între ghilimele, deoarece nu-mi mai aduc aminte și punctuația ta originală. Despre ce este vorba: eul poetic nu pare a se adresa neapărat cuiva (chiar și sinelui), ci, cum rezultă din subtitlu, zâmbetului. Acela preferi să fie \"profund/ sau/ înțelegător/ decât trist\" (am eludat intenționat punctele de suspensie).

Regulile nu sunt ale site-ului! Tocmai vorbeam de exprimare corectă. Rectific: \"unul dintre cei mai buni cunoscători de pe site ai regulilor...\"

tu chiar mă confunzi?...sau doar vrei sa mă confunzi?...indiferent de răspuns...sunt dezamagită!!!

Ioana, punctele de suspensie sînt bine puse aici. Înainte și după înțelegător o mulțime de gînduri, de zîmbete, de înțelegeri. Cu ce a zis George sînt de acord, dar numai la comentarii. Acelea trebuie să fie pe bunul înțeles al tuturor.
Pentru domnul Orășanu, nu e banalitate. Nu sînt truisme. Cu toată stima vă contrazic. Zic unii de bălării, de cuvinte ce umplu paginile fără sens. Ioana încearcă tocmai contrariul. Dar cine are timp de meditație?
LIM.

Mi-ar plăcea să o știu
albastră
și... tandră
...decât departe.

da... dumneavoastra de fapt aici cu cine vorbiti???...cu *mine*?...care *mine*?...desi, ce bucurie!!! va multumesc!...oricum, m-am obisnuit cu mojicia...adresarilor de departe...de foarte...foarte departe...adica, de ce nu si dvs!...la o adica...va multumesc!...

Chiar nu înțeleg despre ce confuzie vorbești. Ești liberă să scrii cum vrei. Nu fi dezamăgită, am analizat și eu cât m-a dus capul. Poate ar trebui să tac mai mult, sinceritatea știu că deranjează.