am ales...

întotdeauna alegerile matinale sunt benefice. :)

..și oricum, proba contrarie este \'înghițită\' din start.

bine-ai venit în prea târziul meu...ce-mi naște clipa... de unde?...din iubire...

\"voi iubi
voi cânta
voi zâmbi
voi striga
frumusețea...\"

Ioana, cred că ai făcut o alegere înțeleaptă....
Cred că singurul lucru pe care putem să-l facem este să
ne acceptăm prezentul și să-l trăim cât mai frumos
și cât mai intens...
Același lucru îl spunea și Nichita
pe când se căznea să îndoaie lumina...

\"Te iubesc,...prezent al vieții mele,
și strigătul
mi se desfăcea în comete.\'

Virginia, un mesaj frumos si complicat...aici mi-am dorit desfasurarea cuvintelor intr-un spatiu intentional iar orientarea lor CREAZA prezentul, nu-l accepta...un prezent in care mereu e prea tarziu pentru proba contrarie (ura, grimasa, urletul, uratenia)...in ochii mei termenul de acceptare deja poartă in pantec mugurii frustrarii...

iar despre prezentul lui Nichita: si el e creat dar infinit mai frumos, un prezent eternizat prin desfacerea strigatului in comete...multumesc, Virginia!...ma bucur ca ma citesti!
cu pretuire,
ioana matei

bun, nu cel mai bun. Sîn altele mai bune și ascunse. Totul e relativ. Dar se gustă bine. Oricum, fi-va.
LIM.

da, ioana
viața înseamnă AZI
NU mâine și NICI poimâine

...dar până *la proba contrarie* rămâne
FRUMUSEȚEA

frumos spus, ioana!

aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

domnilor! va multumesc!...adevarul (rostirii?) ma face sa plang...inca!...

un poem scurt dar exploziv
multe asonante în \"i\" ne trezesc ,ne obliga sa luam fiecare cuvânt en pleine figure,genereaza un suflu ascendent ,pozitiv
acest voi,voi,voi etc...(cu un \"o melancolic în interior) nu e doar un viitor (al sperantei) ci si verbul a vrea(verbul energiei de a dori cu orice pret ceva, a face totul ca sa se realizeze)
salut curajul unui astfel de poem cu cifru

fi-va!
prea târziu

suna atat de imperativ...ca o vraja: sa-mi fie prea tarziu, trebuie sa pot, fara teama, fara teama. produsul final sa nege cu forta proba contrarie de care poeta e sigura: a venit.

Angela, Cornelia, Claudia...

Angela, da!...mulțumesc!...

Cornelia Claudia...se poate citi și așa!...eu cred că binele și răul se tot împletesc...și se tot împletesc...și se tot împletesc...(manifestări necesare?)...dar...fi-va!...prea târziu...mulțumesc!...