Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Vasile, vezi că am adăugat acum e-mailul la biografie. L-am păstrat vreo săptămână, dar l-am retras, fiindcă primeam prea multe spam-muri.
Mulțumesc anticipat. Putem face și schimb de cărți, volumul meu este gata.

Pe textul:

„protest la money-fest (2)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Liviu, cum să fie? Doar tot tu ai comentat și \"protest la money-fest (1)\". Și acolo era aceeași întrebare: \"da capo?\" Cam multe atribui acelui \"acrostih\". dar este drept: \"banii evită coliziunea cu frumosul\". Interpretarea ta m-a determinat să regândesc puțin primele șase versuri.
Vezi cu felicitațiunile, să nu fie \"jaf armat\" și la casa acestui poem, fiindcă (nu-i așa?!) am cam făcut \"schimb de complimente\".

Cu aceeași stimă,
George

Pe textul:

„protest la money-fest (2)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, textul s-a dorit kafkian. Chiar dacă am eliminat referirea la persoana căreia îi dedicam poezia, trebuie să spun că am plecat de la niște interpretări foarte interesante ale acesteia cu privire la eroii/ antieroii kafkieni, dând propria-mi interpretare, chiar ușor polemică. Uite că am dat și o căutare să văd dacă s-a spus chiar așa ideea din ultimul vers. Nu am găsit, dar sunt de acord că nu este ceva ieșit din comun ca expresie. Dar contextul în care spun eu lucrurile este cu totul diferit. Din păcate, nu s-a înțeles mesajul. Poate că \"răceala\" aceea te va ajuta să înțelegi.

Pe textul:

„procesul continuu" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vasile, știu că așa este scris în cărțile bisericești, inclusiv în \"Sfânta Scriptură\". Dacă ai fi utilizat și alte arhaisme și/ sau regionalisme, n-aș fi spus nimic. Dar aici predominant este un alt registru. Oricum, n-am să mai intervin vreodată. Până la urmă, e treaba editorilor, care îmi pot trimite comentariul la offtopic. Când vorbim de respectul față de limba noastră, nu cred că se mai poate vorbi de răutate.

Pe textul:

„În proxima singurătate" de vasile salisteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"Trimeasă\", \"trimete\", \"trimes\": formulări agramate în toate zonele țării.
Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„În proxima singurătate" de vasile salisteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"și prin rănile întunericului\"

Pe textul:

„și-am mai dezvelit o toamnă" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Și s-o bem,
să uităm de frigul din noi.

Partea cu \"rănirea luminii\" e mai veche (am uzat și eu, cândva de această formulă), dar oare nu lumina este aceea prin care ne risipim în timp? \"Aristocrația\" poeziei nu știu dacă trebuie/ se poate ascunde chiar \"în ciorapi de dantelă\". Aș zice că întunericul este o rană a luminii, dar și prin ele se poate ajunge la templu.
Finalul amintește (sigur, într-un alt registru poetic) de Bacovia.

Pe textul:

„și-am mai dezvelit o toamnă" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sigur, nici nu m-am gândit ca prin atributul de \"personală\", atribuit strofei a treia, aș confunda realitatea cu ficțiunea (sau, altfel spus, persoana cu personajul). Dar nici nu pot avea siguranța în afirmații a unor comentatori, știind, din ce am mai citit și eu ca umil profesor, că în sfera literaturii nimic nu este precis, ca în matematică, și cel mai bine ar trebui să utilizăm în comentarii formulări de genul: \"pare că...\", am impresia...\", \" e posibil ca...\" etc. Dar, mă rog, eu nu vreau să polemizez cu nimeni. Mă refeream tocmai la timbrul și la tensiunea de care vorbești. Poate că este voită această sincopă sau așa a vrut să se scrie textul. Nu contest nimic.
Și pentru că tot am revenit, aș adăuga niște versuri adolescentine ale mele, cumva în consonanță cu prima strofă de aici: \"Catarg e al meu suflet, când viața se înalță/ Din marea resemnării spre cerul azuriu...\"

Pe textul:

„ultimul cerc magic" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Strofa a treia are o mai pronunțată notă personală. Poate era necesară, sau poate ar fi trebuit să facă parte dintr-un alt text. Ori face legătura, cumva, cu o altă poezie ce va veni, ori e legată de subtitlu. Sigur, nu vin să cer eliminarea acesteia. Poetul știe mai bine de ce este locul ei acolo. Însă, fie-mi îngăduit să o citesc separat, întrucât restul poeziei are mai multă coerență așa!
Poate greșesc și acolo e centrul, catargul pe care se va așeza pescărușul ostenit de zbor.

Pe textul:

„ultimul cerc magic" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Foarte frumoasă analiza pe care ai realizat-o acestei poezii! Mă bucură faptul că mai citești ceea ce scriu. Și mie mi-e aproape imposibil să mai spun altceva.
Îți mulțumesc!

Pe textul:

„volute" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Doamnă Mamier, nu știu ce să zic! Faptul că în comentariul de la un alt text, pe o altă pagină, vă referiți la \"un poem între două lumi\" ține, probabil, de întâmplare. Nu știu la ce regnuri insolite vă referiți, iar \"plaja spirituală\" nu prea ar fi \"anxioasă și tulbure\". dar, mă rog, avem stiluri poetice și viziuni critice diferite.
Vă mulțumesc!

Pe textul:

„volute" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vasile, nu am adresa ta de e-mail. Caută în pagina mea, la biografie, adresa mea de e-mail și scrie-mi. Astfel voi ști unde să-ți trimit datele. Mulțumesc anticipat!

Pe textul:

„al oaselor licăr înmoaie întunericul" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Diana, la început, primul vers avea forma \"nici un sunnet în zid\", însă a trebuit să schimb, spre a evita repetiția cuvântului sunet. Da, în acea formă, ar putea sugera și liniștea. Desigut, unghiul din care ai privit poate fi altul, chiar opus celui al poetului. Din punctul meu de vedere, ultimul vers ar putea sugera ceea ce spui.
Virginia, tu ai văzut și zbuciumul, și nostalgia, poate resemnarea, care n-a fost în intenția mea, dar e posibil să o fi dedus printr-o analiză bioestetică. Da, poate că orizontul acelei așteptări să fie și \"orizontul imposibil\" din textul anterior.

Vă mulțumesc pentru că nu ați trecut indiferente pe aici!
Cu respect,
George Pașa

Pe textul:

„volute" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Este aici un discurs poetic mai limpede ca altădată, eliberat de o anume închidere autistă. observ că s-a renunțat și la abundența de comparații, prezentă în unele texte, fapt ce scădea valoric întregul. desriptivismul se concentrează aici pe interior, pe procesele cognitiv-afective (altfel spus, există o anume cerebralizare discursivă), dorindu-se, parcă, o eliberare de tumultul contrariilor ce asaltează ființa. Cu un ochi spre un cer obosit, poetul caută clipa de grație care să-i dea posibilitatea deschiderii ochiului interior. Chiar dacă protejează \"identitatea aceasta zburlită de pe meninge\", este singura șansă de a pătrunde, fără a întina, dincolo de \"iarba scurtă a vederii\". Adică să aibă acces la \"vederea de dincolo de vedere\".

Bun regăsit, Vasile Mihalache.

P.s. Mi-aș fi dorit atât de mult volumul tău de versuri, însă nu am știut cum să te contactez, pe aici neapărând de mult timp. Ești unul dintre poeții pe care i-am descoperit aici și mai cred în ei.

Pe textul:

„al oaselor licăr înmoaie întunericul" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Corina, iartă-mă că voi fi cam aspru, dar mi se pare că textul e cam prozaic. Sigur, nu mă aștept să fie din abundență figuri de stil sau alte cele. Poate că nu îmi place mie tematica aleasă, dar trebuia ca unele tensiuni ale discursului să aibă o altă reflectare prin mesaj, măcar spre final, cum reușea, spre exemplu, Sorescu. Altfel, totul se pierde într-un discurs linear, corect construit, fără acele ascuțimi ale tăișului poetic prin care operația să fie una reușită.
Prima strofă promitea atât de mult, încât m-aș fi așteptat la un text bun. Dar, așa cum spuneai altădată, scrii de puțin timp și oricând este posibilă explozia creatoare. Mult succes!

Pe textul:

„Pour Homme" de Corina Gina Papouis

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Rectific începutul comentariului: \"Chiar dacă textul este la nivelul...\"
Și tot dacă vorbeam de anii \'70, cred că ar trebui formulate altfel acele comparații, prea aveam aceeași manieră de construcție: \"e ca și cum...\", \"așa cum...\" Paralelismul sintactic din primele două strofe nu deranjează însă. oricum, melodicitatea și forța persuasivă a poeziei reprezintă o calitate de netăgăduit.

Pe textul:

„ușor/ de-o aripă" de Adriana Lisandru

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Chiar dacă nivelul stilistic al textului este la nivelul anilor \'70, exceptând strofa dinaintea monostihului final, care e mai aproape de anii \'90, textul are sensibilitate, în buna manieră deja cunoscută a poeziei Adrianei Lisandru. Dacă mă refer la niște ani poetici, nu spun acest lucru în sens depreciativ, gândindu-mă că numai de acolo se pot ivi sevele unui alt izvor, atât de tulburat de experiențe poetice facile, sortite uitării. Până la urmă, ultimele două strofe mi se par mai puțin reușite, poezia având sens, în viziunea mea desigur, și fără acestea.

Pe textul:

„ușor/ de-o aripă" de Adriana Lisandru

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Yannelis, și mie mi se par mai reușite aceste \"volute\" decât celelalte două, pe care le-am păstrat foarte puțin timp pe site, retrăgându-le. Cred că versurile evidențiate de tine se apropie mai mult de esența a ceea ce doream să transmit. Ai dreptate și prin titlul comentariului tău. Eu aș spune cumva altfel: poezia mea însăși (și nu numai a mea) este o amânare a versurilor nescrise.

Pe textul:

„volute" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că aici domină alexismele, iar zelkanismele și sloterismele par a se ascunde printre firele de nisip. Da, \"un fir de nisp poate însemna, uneori, prea mult\", pentru că amintește limanul de care s-a rătăcit.
Versurile \"naturi solare suntem/ osândite să trăim în noapte\" nu exprimă decât un adevăr enunțat și/ sau poetizat, într-o formă sau alta, și de alții. Rupt din matricea originară, omul rămâne același veșnic căutător/ rătăcitor prin deșertul cunoașterii. Fiecare, la rândul său, are propria-i insulă, fiecare este, prin sine, o insulă.
\"Volutele risipite ale Tympului\" tău m-au determinat să rescriu \"volutele\" mele.
Dar tu știi deja.

Pe textul:

„prea puțin (mirko 10)" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context