George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Mulțumesc anticipat. Putem face și schimb de cărți, volumul meu este gata.
Pe textul:
„protest la money-fest (2)" de George Pașa
Vezi cu felicitațiunile, să nu fie \"jaf armat\" și la casa acestui poem, fiindcă (nu-i așa?!) am cam făcut \"schimb de complimente\".
Cu aceeași stimă,
George
Pe textul:
„protest la money-fest (2)" de George Pașa
Pe textul:
„procesul continuu" de George Pașa
Pe textul:
„În proxima singurătate" de vasile salisteanu
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„În proxima singurătate" de vasile salisteanu
Pe textul:
„și-am mai dezvelit o toamnă" de cezara răducu
să uităm de frigul din noi.
Partea cu \"rănirea luminii\" e mai veche (am uzat și eu, cândva de această formulă), dar oare nu lumina este aceea prin care ne risipim în timp? \"Aristocrația\" poeziei nu știu dacă trebuie/ se poate ascunde chiar \"în ciorapi de dantelă\". Aș zice că întunericul este o rană a luminii, dar și prin ele se poate ajunge la templu.
Finalul amintește (sigur, într-un alt registru poetic) de Bacovia.
Pe textul:
„și-am mai dezvelit o toamnă" de cezara răducu
Și pentru că tot am revenit, aș adăuga niște versuri adolescentine ale mele, cumva în consonanță cu prima strofă de aici: \"Catarg e al meu suflet, când viața se înalță/ Din marea resemnării spre cerul azuriu...\"
Pe textul:
„ultimul cerc magic" de Ioan-Mircea Popovici
Poate greșesc și acolo e centrul, catargul pe care se va așeza pescărușul ostenit de zbor.
Pe textul:
„ultimul cerc magic" de Ioan-Mircea Popovici
Îți mulțumesc!
Pe textul:
„volute" de George Pașa
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„volute" de George Pașa
Pe textul:
„al oaselor licăr înmoaie întunericul" de Vasile Mihalache
Virginia, tu ai văzut și zbuciumul, și nostalgia, poate resemnarea, care n-a fost în intenția mea, dar e posibil să o fi dedus printr-o analiză bioestetică. Da, poate că orizontul acelei așteptări să fie și \"orizontul imposibil\" din textul anterior.
Vă mulțumesc pentru că nu ați trecut indiferente pe aici!
Cu respect,
George Pașa
Pe textul:
„volute" de George Pașa
Bun regăsit, Vasile Mihalache.
P.s. Mi-aș fi dorit atât de mult volumul tău de versuri, însă nu am știut cum să te contactez, pe aici neapărând de mult timp. Ești unul dintre poeții pe care i-am descoperit aici și mai cred în ei.
Pe textul:
„al oaselor licăr înmoaie întunericul" de Vasile Mihalache
Prima strofă promitea atât de mult, încât m-aș fi așteptat la un text bun. Dar, așa cum spuneai altădată, scrii de puțin timp și oricând este posibilă explozia creatoare. Mult succes!
Pe textul:
„Pour Homme" de Corina Gina Papouis
Și tot dacă vorbeam de anii \'70, cred că ar trebui formulate altfel acele comparații, prea aveam aceeași manieră de construcție: \"e ca și cum...\", \"așa cum...\" Paralelismul sintactic din primele două strofe nu deranjează însă. oricum, melodicitatea și forța persuasivă a poeziei reprezintă o calitate de netăgăduit.
Pe textul:
„ușor/ de-o aripă" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„ușor/ de-o aripă" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„volute" de George Pașa
Versurile \"naturi solare suntem/ osândite să trăim în noapte\" nu exprimă decât un adevăr enunțat și/ sau poetizat, într-o formă sau alta, și de alții. Rupt din matricea originară, omul rămâne același veșnic căutător/ rătăcitor prin deșertul cunoașterii. Fiecare, la rândul său, are propria-i insulă, fiecare este, prin sine, o insulă.
\"Volutele risipite ale Tympului\" tău m-au determinat să rescriu \"volutele\" mele.
Dar tu știi deja.
Pe textul:
„prea puțin (mirko 10)" de Ioan-Mircea Popovici

