GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Cornelia, Vasile, Ottilia,
Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură! Nu am intenționat un acrostih, pentru că ar presupune crearea unor cuvinte, propoziții și pe verticală, din inițialele primelor cuvinte din versuri. E ceva asemănător. Acrostihuri n-am scris decât două, dintre care numai unul se află pe site, parcă în pagina I. Mă bucură totuși faptul că am transmis ceva, deși conținutul e dureros. E o surpriză faptul că ați avut curajul să comentați aici.
Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură! Nu am intenționat un acrostih, pentru că ar presupune crearea unor cuvinte, propoziții și pe verticală, din inițialele primelor cuvinte din versuri. E ceva asemănător. Acrostihuri n-am scris decât două, dintre care numai unul se află pe site, parcă în pagina I. Mă bucură totuși faptul că am transmis ceva, deși conținutul e dureros. E o surpriză faptul că ați avut curajul să comentați aici.
Pe textul:
„protest la money-fest (3)" de George Pașa
0 suflu
ContextEste cam în afara subiectului comentariul, dar m-am obișnuit ca asemenea încercări să fie lăsate la vedere în subsolul textelor mele, mai ales acelea agresive și injurioase. Aici nu este cazul de agresivitate, fiindcă Emilia Zet a făcut, într-un mod civilizat, niște afirmații, fără a spune de ce i-a plăcut prima strofă și de ce, în opinia sa, \"finalul este ratat\". Am mai spus și altădată: decât asemenea comentarii, mai bine niciunul. Însă, din păcate, unora le place să se audă cum vorbesc.
Pe textul:
„pre-text" de George Pașa
0 suflu
Context\"Ultimului tren\" nu i-am atribuit sensul arhicunoscut. Te rog să mă scuzi pentru confuzia creată. Sigur, în acest text, nu este decât lumea visului. De aceea, ar fi absurd să confund personajul cu omul real. Leii sunt la locul lor. Chiar dacă mai blânzi.
Pe textul:
„În gară e septembrie" de Maria Gheorghe
0 suflu
ContextA doua variantă mi se pare mai reușită, chiar dacă în prima există mai multe elemente care apropie textul de psalmi. Personificarea aceea a răului nu cred că este cea mai potrivită, mai ales când \"răul\" acela \"sărută năluci și scrie poezii/
despre nedreptate\". Oare tot răul să se fi acumulat în ființa poetului-psalmist? Se poate, fiindcă, vorba unui personaj camilpetrescian, \"Răul e în noi.\"
despre nedreptate\". Oare tot răul să se fi acumulat în ființa poetului-psalmist? Se poate, fiindcă, vorba unui personaj camilpetrescian, \"Răul e în noi.\"
Pe textul:
„Sunt defectă. Nu mă tem. Psalmul 41291" de Luminita Suse
0 suflu
ContextA se citi fără cuvântul \"ceva\" din ultimul rând. Aș mai adaăuga faptul că nu sintagma \"păduri de mâini\" mi se pare forțată, ci contextul în care este inclusă. Ar fi și culmea să spun acest lucru, când a fost utilizată și de mine într-o formă apropiată: \"vezi o pădure de brațe înălțate spre cer,/ citești în aura lor adevărul\".
Pe textul:
„animalic simț" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCred, totuși, ca nu sensurile vin spre cuvinte, ci invers. Această încercare de umplere cu sens a haosului simțurilor mi se pare a avea multe imagini poetice diforme, de aceea, în viziunea mea, desigur, intenția creatoare nu-și atinge reprezentarea dorită. Prea multe structuri par niște însăilări de vorbe fără nicio noimă: \"în dreapta chelălăi pădurile de mâini\"; \"prăpăstiile în vremuri au turbat\"; \"în stânga latru ceața de cărămizi\". Eu nu prea văd forță aici, însă forțare semantică, da. Urletul acela către stelele verzi este ceva deja un loc prea comun în poezie.
Cu stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„animalic simț" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextRăsfoiam astăzi \"Plaja cu suflet\", carte pe care o mai citisem altădată cu mai multă concentrae, și mă gândeam cât de greu îi poate fi unui cititor întâmplător al scrierilor tale să facă aprecieri de valoare, fără a cunoaște întregul. Aici, totul este structurat aproape matematic, în ciuda impresiei de așezare întâmplătoare pe portativ a unor motive literare. Stau și mă gândesc dacă nu cumva redundanța acestor motive corespunde acelor continue observații ale astrului zilei, dinaintea răsăritului \"până la apus și mult după aceea\". În acest sens, ultimele două rânduri par a mă lămuri mai mult asupra propriilor erori în înțelegerea a ceea e scrii:
\"să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți
ca să auzi trebuie să vezi de cum dau zorii zilei până la apus și mult după aceea\".
\"să vezi totul dintr-o dată trebuie să asculți
ca să auzi trebuie să vezi de cum dau zorii zilei până la apus și mult după aceea\".
Pe textul:
„ultima filă de calendar" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextEste aici un text în care vocea lirică este fermă, cu sonorități oraculare. Limbajul poetic vine oarecum din romantism, are un anume retorism, necesar totuși pentru fluența ideilor.
Pe textul:
„sub fierăstrăul grimelor voastre" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextNu e vorba de niciun risc. Nu mă tem că m-ai putea călca pe... bătături. Un singur drum este o iluzie, Calea e altceva.
Onorat pentru semnul tău de lectură!
Onorat pentru semnul tău de lectură!
Pe textul:
„drumul agonic" de George Pașa
0 suflu
ContextDomnule Dume, pentru că și dvoastră ați \"pașit drept și apăsat\" pe același drum, pentru că, nu de puține ori, vi s-a spus să mergeți pe margine, spre a nu deranja \"aerul poetic\" al drumului, mi se pare normală trecerea pe aici. Dar poetul nu poate fi înghițit de drum, oricâte ramificații ar veni în ajutorul \"drumului\" nedrept.
Vă urez și eu aceleași împliniri, într-un an (mai) bun.
Cu respect,
George Pașa
Vă urez și eu aceleași împliniri, într-un an (mai) bun.
Cu respect,
George Pașa
Pe textul:
„drumul agonic" de George Pașa
0 suflu
ContextVă mulțumesc, domnule Dincă! Este aici un text la care țin, poate și din motive personale, poate și pentru că am reușit acea simplitate a expresiei spre care tind în ceea ce scriu, chiar dacă se poate spune că există un anume parfum vetust în versurile de aici.
Cu stimă,
George Pașa
Cu stimă,
George Pașa
Pe textul:
„contopire în alb" de George Pașa
0 suflu
ContextAm citit subtitlul și așa: \"tu crai or not tu crai\". Oricum se pot înțelege multe, inclusiv dacă fac legătura între \"ciu-ciu!\" și \"cri-cri\", citind așa: ciau-ciau cri-cri.
dar mă străduiesc să privesc așa puțin AP (apolitic) și să mă îndepărtez de ciripitul mioritic, fiindcă îmi va da totdeauna cu tifla: \"ciu-ciu! ciu-ciu!\" \"Crizz-da mă-sii\" la ei să fie ani o mie!
dar mă străduiesc să privesc așa puțin AP (apolitic) și să mă îndepărtez de ciripitul mioritic, fiindcă îmi va da totdeauna cu tifla: \"ciu-ciu! ciu-ciu!\" \"Crizz-da mă-sii\" la ei să fie ani o mie!
Pe textul:
„„Crizz-da mă-sii!”" de George Asztalos
0 suflu
ContextLiviu, eu cred că nu poate fi forțat într-atât limbajul. Verbul \"a putea\" mai cere un altul după el, la infinitiv sau la conjunctiv. În cazul dat, la infinitiv. Cam acest lucru vrea sa-l spună și Mihai și cam spre sensurile respective trimite și absența verbului respectiv. Dacă ai fi utilizat verbele respective, echivocul nu ar mai fi dus pe nimeni cu minte \"la alte prostii\", vorba lui Moromete.
Cu stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„unei colege de sait" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextAm căutat un \"joc secumd\", în proză, al primei secvențe poetice, secvență care mi se pare a fi \"decorul\" în care se întâmplă fiorul:
în ultramarin, \"miresme sărate\" plutesc prin aerul ce amintește de alte vremuri, când el, poetul exilat, își scria suferința la Tomis. și valul lovește în pietre, din spuma sa se ivește o altă afrodită, \"dresoarea cu trenă-sirenă\" ce se îndreaptă spre arenă, însoțită de \"păsărarul cu săbii\".
în ultramarin, \"miresme sărate\" plutesc prin aerul ce amintește de alte vremuri, când el, poetul exilat, își scria suferința la Tomis. și valul lovește în pietre, din spuma sa se ivește o altă afrodită, \"dresoarea cu trenă-sirenă\" ce se îndreaptă spre arenă, însoțită de \"păsărarul cu săbii\".
Pe textul:
„miresme sărate" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextLa versul 2 din strofa a doua, apare o silabă în plus. Dacă ar fi să se pastreze masura, ar trebui sa citim: soa-ju-te. Găsești cumva o soluție. Sper că Fulguleț va continua să încânte inimile copiilor, mai mari sau mai mici.
Pe textul:
„Trist de tot e Fulguleț" de Elia David
0 suflu
ContextAm încercat să mut piesele, folosindu-mă chiar de tactica adversarului (Haz-ard-ului):
simțindu-mă în impas
încercam să-mi aduc aminte
în care din casele mele
mai fac foc iarna
întind mâna
în spațiul gol
fac un cerc
cu arătătorul
pe buze
și scriu
ca-ntr-un cerc viu
pe un foc din pânza vremii
un păianjen țese-o plasă
mișc piesele hazardului
în cele din urmă
ajung la momentul
în care crainicul anuntă:
albul mută și câștigă
din 5 mișcări...
Între \"aburii Tympului\", ființa noastră... de abur
simțindu-mă în impas
încercam să-mi aduc aminte
în care din casele mele
mai fac foc iarna
întind mâna
în spațiul gol
fac un cerc
cu arătătorul
pe buze
și scriu
ca-ntr-un cerc viu
pe un foc din pânza vremii
un păianjen țese-o plasă
mișc piesele hazardului
în cele din urmă
ajung la momentul
în care crainicul anuntă:
albul mută și câștigă
din 5 mișcări...
Între \"aburii Tympului\", ființa noastră... de abur
Pe textul:
„între Aburii Tympului" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contexteu tac la fel, aud cum crește neaua,
mâna-și revarsă semnele pe cer;
pun pe distih pentru a câta oară șaua,
când amânări volute-s prin eter.
la far, bătrânul paznic ține timpul
în defilări printre destine-amare.
nu am să uit că-n mâna sa e nimbul
întins acum pe muntele de sare.
deși am confundat, pe inorog cu donna,
lătrat de câine cu un muget, ponna,
în praf las steaua mea, de prenadez,
să lumineze calm, în fa diez
stârnind turbarea unui maidanez.
Toate cel bune, yannelis!
mâna-și revarsă semnele pe cer;
pun pe distih pentru a câta oară șaua,
când amânări volute-s prin eter.
la far, bătrânul paznic ține timpul
în defilări printre destine-amare.
nu am să uit că-n mâna sa e nimbul
întins acum pe muntele de sare.
deși am confundat, pe inorog cu donna,
lătrat de câine cu un muget, ponna,
în praf las steaua mea, de prenadez,
să lumineze calm, în fa diez
stârnind turbarea unui maidanez.
Toate cel bune, yannelis!
Pe textul:
„odă" de George Pașa
0 suflu
ContextEste aici o foarte bună transpunere a poeziei lui Baudelaire, respectându-se și spiritul limbii române, și prozodia, și bogăția de sensuri a textului. Ultima strofă mi se pare cel mai bine tradusă în română, aici fiind, de fapt, și esența poeziei din versiunea originală.
Remarc această traducere, asezând un semn de recunoaștere și pentru întreaga activitate de traducător a poetului Petru Dincă. În plus, aici se respectă din plin unul dintre principiile simbolismului, anume acela al muzicalității versurilor.
Încântat de aceste noi acorduri baudelairiene, într-o bună transpunere în limba română.
În acord cu \"muzica sferelor\" de aici,
George Pașa
Remarc această traducere, asezând un semn de recunoaștere și pentru întreaga activitate de traducător a poetului Petru Dincă. În plus, aici se respectă din plin unul dintre principiile simbolismului, anume acela al muzicalității versurilor.
Încântat de aceste noi acorduri baudelairiene, într-o bună transpunere în limba română.
În acord cu \"muzica sferelor\" de aici,
George Pașa
Pe textul:
„Șarpele care dansează" de Petru Dincă
0 suflu
ContextDomnule Viziniuck, din păcate, traducerea dumneavoastră suferă la nivel prozodic. Nu știu limba spaniolă, dar am citit alte traduceri din poezia lui Lope de Vega. Sonetul, în traducerea dumneavoastră, nu are deloc rimă, are unele greșeli de redactare și pierderi ale ritmului. Nu era nevoie să realizați o traducere ad-litteram (cred că acest lucru l-ați dorit). Vă urez mult succes și vă aștept și cu traduceri mai bune.
Cu stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„Unde vrea..." de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
Context