Poezie
pomul meu
de Crăciun poeților
1 min lectură·
Mediu
pe drum se uitau la mine
ciudat
nu vedeau nimic
duceam un brad imens
aplecată ca Iisus
abia l-am băgat pe ușă
l-am așezat în mijlocul camerei
goale
fără podoabe
doar cărțile
cu fusul versurilor
am tors beteala cea mai strălucitoare
și-am început să înfășor
112 muze pentru reanimarea dimineților asta e viața creație corupția din metafore insomnii alb cu roșu de crăciun un fel de dragoste substanța iubirii vise în ramă fotografia întâia căzătorii din stele dar eu sunt reală tot mai puțin îmi pasă pândesc târziul norilor…
ca un bănuț de ou
luna
se lipise de geam
și privea poeții
minunându-se
(23 dec. 2010)
044.734
0

Nu vreau să fiu nicidecum răutăcios, dar cred că ar trebui să pui ghilimele la acel \"amalgam\".
A naibii lună, se minunează ea acum de Poeți!