George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Și totuși, de ce atâta sfâșiere? Desigur, e o întrebare doar retorică. (!)
Pe textul:
„anotimpul promis" de Adriana Lisandru
RecomandatVă mulțumesc pentru opiniile dumneavoastră și pentru lectură.
Pe textul:
„ultimul zid" de George Pașa
Fără a avea nimic spectaculos din punct de vedere al tehnicii narative, totuși e un text care mi-a menținut interesul până la sfârșit. Cred că s-a dorit, așa cum înțeleg din final, respectarea unei realități.
Pe textul:
„L-au ridicat!" de Gabriel-Vincențiu Mălăescu
Pe textul:
„titlul ultimului text - suspendat " de George Pașa
Nu vreau să fiu nicidecum răutăcios, dar cred că ar trebui să pui ghilimele la acel \"amalgam\".
A naibii lună, se minunează ea acum de Poeți!
Pe textul:
„pomul meu " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„coji" de Plopeanu Petrache
Pe textul:
„maxima sângelui" de Dely Cristian Marian
Onorat de comentariu.
Pe textul:
„pirații" de George Pașa
Să luăm seama la \"superveninosul Basilisc\".
Pe textul:
„ norul roșu" de Ioan-Mircea Popovici
Doamnă Mamier, de fapt, eu mă refeream numai la pirații de pe internet, nu la autori care, probabil, sunt onorabili în mare parte.
Onorat de vizita domniilor voastre.
Pe textul:
„pirații" de George Pașa
În ceea ce privește textul de aici, am vrut, e-adevărat, o poezie de atitudine, neexcluzând și unele virtuți stilistice. Din punctul de vedere a ceea ce am dorit, consider că mi-a reușit mesajul.
Pe textul:
„pirații" de George Pașa
Pe textul:
„Cu gura flămândă de viață mai aștept doar moartea " de Daniel Lăcătuș
Nu mă mai hazardez să interpretez ceea ce ați scris aici, însă îmi face impresia că ați reușit să pătrundeți cu mintea dincolo de dimensiunea acesta profană. Probabil și de aceea sunt mai greu de înțeles textele dumneavoastră. Cine simte o asemenea poezie o poate și înțelege. Aici chiar că nu mai pot reproșa ceea ce ziceam într-un comentariu precedent.
Cred că voi deveni un cititor constant a ceea ce scrieți.
Pe textul:
„pierdut mapă neagră cu gânduri negre ale oamenilor indigo" de Cătălin Al DOAMNEI
Onorat de prezența dumneavoastră aici.
Pe textul:
„domnișoara pericol" de George Pașa
Desigur, printr-o lectură \"în filigran\", se pot distinge mult mai multe aspecte. Poate și viziunea interesantă aspupra farului (călăuzitor?), \"întotdeauna plasat într-o margine\", sau a așteptării ce \"are nevoie și de spațiu nu numai de timp\". Oricum, e un text bine realizat, în opinia mea (a celui fără criterii de apreciere).
P.s. Știu că părerea mea nu contează, dar am vrut să spun, dincolo de antipatiile reciproce.
Pe textul:
„natură moartă cu geamantan" de Vasile Munteanu
Sigur că am remarcat și acele note pline de umor, evidențiate și de domnul Norea.
Rămân acele observații inițiale, dar textul oricum rămâne plăcut pentru mine. Chiar am un sentimnet de jenă că nu am reușit până acum să vorbesc la fel de frumos despre această lume. Dar nu mă pricep la proză.
Repet: \"Să trăiești, frumoaso!\"
Pe textul:
„Terapia amintirii" de Elena Marcu
Silvia, la înțelepciune ajung puțini, nu cred că sunt eu printre cei ajunși acolo. Nu cred că am atins vreun spațiu poetic neamaivăzut, iar ultimul meu motto exprimă și credința mea, fie ce-ar spune pamfletarii în \"exagerațiunile\" lor.
Pe textul:
„sunt" de George Pașa
Pe textul:
„sunt" de George Pașa
Îți mulțumesc mult pentru aceste momente de viață autentică. Despre pârâul Leaot am scris și eu ceva, în prima tinerețe, o poezie nostalgică, după o scurtă perioadă când am locuit altundeva. Să știi că în copilăria mea nu era mereu liniștit, chiar am și amintiri mai puțin plăcute despre el. Desigur, el nu avea nici o vină!
Sunt multe de spus, dar las pe alți eventuali cititori să spună mai mult, eu neputând fi decât subiectiv, în acest caz.
George Pașa
Pe textul:
„Terapia amintirii" de Elena Marcu
Pe textul:
„seminarul despre milă" de Cătălin Al DOAMNEI

