Poezie
natură moartă cu geamantan
2 min lectură·
Mediu
abia când toate ne vor fi destule
și încă nu am uitat ce ne-am dorit
ne vom sprijini de ziduri de balustrade și de răzleți binevoitori
poate că nici nu vom simți ce ne-a purtat mai departe
chiar dacă ne vom ține uneori genunchii cu mâna
vom face încă un pas către un nou început
nu mai țin minte cum arătam când eram tânăr
dar respiram ca acum prelung și cumva liniștit
spatele îl țineam drept numai când strângeam pumnul
în rest mergeam ușor legănat de parc-aș fi simțit pământul
și o mare nevăzută ar fi urmat să mă arunce la mal
dacă aș lipsi din tablou aș povesti o natură moartă
un drum spre nicăieri și o batistă nefluturată de om
un chei pustiu două trei bărci pentru compoziție
întâmplător un pescăruș întru dezechilibrul doct al proporțiilor
ați observat? farul este întotdeauna plasat într-o margine
așteptarea are nevoie și de spațiu nu numai de timp
nu de puține ori privirea se împăienjenește
undeva foarte aproape se țes plase și zgomotul acesta nu-l mai suporți
lași fața să-ți cadă în palme copleșit
de gândul că ar fi trecut fără să mai oprească
sau mai rău
înmulțești obsesiv lungimi lățimi și înălțimi încercând
să calculezi câți pasageri încap în orice vas
și dacă nu cumva cel așteptat nu mai coboară
târziu când nu mai poți cuprinde cu privirea orizontul
îți părăsești ascunzătoarea și pornești spre casă
și valurile râd cu stropii pân’ la cer
de geamantanul tău uitat pe chei
în fiecare dimineață altul
023.741
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “natură moartă cu geamantan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13964087/natura-moarta-cu-geamantanComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMdomnule Pașa, vorbind despre \"antipatiile reciproce\" (subiect dv), nu pot trage decât o singură concluzie: vă sunt antipatic (nici nu e greu, nu ar fi prima oară când reușesc acest lucru fără să mă străduiesc prea tare; dacă mă mai și străduiesc...); dacă aveți bunăvoința să analizați situația în sine (cu detașarea pe care trecerea timpului ar fi normal să o aducă), ați putea recunoaște că deciziile conjuncturale pe care le-ați luat vizavi de textele în cauză (atât al domnului Cătălin Al Doamnei, cât și al dv) au fost acelea care au atras după sine sancționarea; poate că într-o notă ușor personală, dar, dpmdv, nu am făcut altceva decât să mă raportez la anumite prevederi de funcționare.
prin urmare, apreciez că v-ați înfrânt antipatia pe care mi-o purtați și despre care vă asigur că este unilaterală (dinspre dv înspre mine) și mi-ați lăsat un semn de lectură.
personal, nu vă port nici un resentiment; administrativ, sancțiunea va înceta după expirarea termenului de 30 de zile (din momentul aplicării ei).
prin urmare, apreciez că v-ați înfrânt antipatia pe care mi-o purtați și despre care vă asigur că este unilaterală (dinspre dv înspre mine) și mi-ați lăsat un semn de lectură.
personal, nu vă port nici un resentiment; administrativ, sancțiunea va înceta după expirarea termenului de 30 de zile (din momentul aplicării ei).
0
Desigur, printr-o lectură \"în filigran\", se pot distinge mult mai multe aspecte. Poate și viziunea interesantă aspupra farului (călăuzitor?), \"întotdeauna plasat într-o margine\", sau a așteptării ce \"are nevoie și de spațiu nu numai de timp\". Oricum, e un text bine realizat, în opinia mea (a celui fără criterii de apreciere).
P.s. Știu că părerea mea nu contează, dar am vrut să spun, dincolo de antipatiile reciproce.