George Pașa

Din păcate, încă nu am reușit să citesc decât sporadic poezii ale lui Ion Zubașcu, însă am citit întotdeauna cu plăcere ceea ce s-a scris despre domnia sa. Dumnezeu să-l ierte!

Nu la acest lucru m-am referit, m-am gândit și eu la ceea ce spui, dar e totuși titlul unei alte cărți. De aceea ziceam. N-am vrut să deranjez, voi încerca să mă abțin altădată.

Domnule Mureșan, deși poate am să vă stârnesc iarăși antipatia, totuși cred că e mai bine, în loc să vă lamentați inutil, să corectați greșelile de redactare de la finalul primei strofe, poate acela este motivul \"exilului\", deși eu mai văd și alte neajunsuri. Chiar și adjectivizarea substantivului \"derbedeu\" este cam forțată. Și nu sunt împotriva creării de noi cuvinte, mai ales când se urmărește un sens clar.

E vorba de gusturi personale. Am spus că acea sintagmă se potrivește în context. Textul mi-a plăcut, chiar dacă am fost așa de concis. Sigur că am citit de mai multe ori \"Cantos\"-urile lui Ezra Pound. Nu înseamnă că nu sunt selectiv în lectură, indiferent de nume.
Cu stimă,
George Pașa

Într-o lume de sunete, doar muzica plutește peste forme de abur. Sunt, în general, împotriva inserării de cuvinte străine în textele poetice, însă aici pare a se potrivi leitmotivul \"sounds in the dark\".
Corectați aici: \"Din imensinate vin voci\". În final, spre a fi în ton cu atmosfera textului, mi se pare că ați vrut să spuneți \"Pot să ascult la nesfârșit\".

Felicitări pentru această carte, domnule Norea. Chiar nu știam că e primul volum personal de epigrame pe care l-ați publicat. Vă știam un epigramist experimentat. Vă citescfrecvent epigramele postate aici, ca și pe ale altor epigramiști experimentați. Mult succes cu ocazia lansării acestei cărți și să ne mai încântați cu reușitele dumneavoastră în această specie literară.

În primul rând, spun că îmi pare rău pentru ce am spus în finalul comentariului precedent: \"deși sunt convins că nu va spune nimeni nimic\", deoarece s-ar putea crede că am invitat la dialog. Știu că există cititori tăcuți (așa cum sunt și eu la textele multora de aici,) cărora nu neapărat nu le place textul dacă nu lasă vreun semn de lectură.

Mădălina, nu neg faptul că nu ai putea avea dreptate, însă textul așa a venit din interior. Doar știi că am această capacitate de a esențializa atunci când este cazul.

Diana, nu prea are legătură ce spui tu cu textul de față, însă m-au distrat trimiterile tale, fără nicio răutate. Îmi pare rău că, datorită depărtării de țară, nu te mai poți exprima corect și coerent în limba română.

Alexandru, mă bucur că ai sesizat starea care a dus la ceea ce se află aici, reușit sau nu. Nici eu nu m-am resemnat, dar, într-adevăr, e multă amărăciune aici.

Adrian Firică, probabil îl voi așeza altfel, în timp, chiar modificând pe ici, pe colo, dar nu \"în punctele esențiale\"! Exorcizare, da!

Ottilia, e bine că ai citit aici. Nu știu cât de sincere sunt părerile tale, după reacția pe care ai avut-o la acel articol, unde eu nu lăsasem decât un însemn de încurajare.

Șerban, am mizat pe acea sintagmă, care,trebuie să recunoștem, în contextul în care am utilizat-o, exprimă o realitate.

Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură!
Cu stimă,
George Pașa

\"mi s-a părut\"

Și mie mi-a plăcut mult strofa a doua, prin sugestia foarte bine aleasă a ceea ce s-a spus în mod direct și cam nepotrivit la început. Cum nu las un text pentru un inceput rau, am citit mai departe. În strofa despre care vorbeam, sugestia aceea a izvorului, altul decât fântâna de unde se adapă toți, mi se părut destul de ingenioasă.
Finalul e ratat, în opinia mea. Eu am zis: \"ei, și?!\" încă de la început.

Mulțumesc! Să vedem și alte păreri ls fel de competente, deși sunt convins că nu va mai spune nimeni nimic.

Am încredere în capacitatea mea de sugestie, altminteri nu aș mai scie vreun rând. Poate \"dantelăria\" ține și de stilul meu în asemenea texte. Eu nu fug de tropi, dar nici nu fac exces de ei. Ce am vrut să spun aici, ca și în poeziile enumerate mai înainte, e faptul că mă opun acestei poezii a cotidianului. E nevoie de altceva, fie și reînnodând legătura cu poezia bună a trecutului. Mă voi gândi numai la acel exces. Da, prea s-a exagerat în textualism cu astfel de procedee.

Când vreau să scriu concis, scriu concis. Aici am dorit un text elaborat. Ceea ce ați creat dumneavoastră e altceva. Frumos, dar altceva. Nu, subtitlul nu l-am mai utilizat. Acele titluri se numeau: \"moartea cotidianului\", \"ieșirea prin spărturile cotidianului\". Sigur, la el pot renunța, dar deocamdată nu schimb nimic. Oricum, e un text la care am lucrat. Mai las să treaă un timp, cine știe, poate nu îmi mai place și îl șterg și pe acesta!
Mulțumesc de părere!

Citind cele două \"scrisori\" postate în ultimul timp (de fapt, singurele poezii rămase pe site), pot spune că mă recunosc în ele, fiindcă niște gânduri asemănătoare m-au colindat, cândva, și pe mine. De aceea, nici nu spun mai mult, doar că m-am regăsit în textele tale.

Îl felicit și eu pe Liviu Nanu pentru această realizare poetică. Le mulțumesc tuturor pentru răbdarea de a citi această recenzie. Liviu Nanu a scris, în opinia mea sinceră, o carte bună, chiar dacă n-am reușit să îi evidențiez toate calitățile. \"Vești din utopia\" nu aduce neapărat lucruri noi în peisajul literar românesc, însă impune o viziune personală asupra lumii, te atrage să o citești, chiar dacă există și unele scăderi inerente. Dar ce volum de poezie nu are și asemenea scăderi? Nu se pot scrie numai capodopere, e un fapt pe care îl știe oricine, nu numai cei care trăiesc în mijlocul operei literare.

Chestia cu adormitul m-a dat gata, Liviu Nanu! Trebuia, desigur, să spui ceva în spiritul scrisului tău. De fapt, știu că modestia e o calitate a spiritelor alese, chiar dacă azi nu se mai poartă o asemenea atitudine.

Urez și altor cititori ai acestui articol să aibă privilegiul de a citi \"vești din utopia\". Sunt convins că unii dintre ei au ajuns la această carte.

Liviu, așa este: \"orice volum merită atenție\", chiar dacă nu avem timp și nici posibilitatea să le citim pe toate. Nu pot spune că nu am procedat și eu așa, renunțând la lectură după un număr de pagini. Acest lucru se întâmpla, de regulă, la opere literare în proză. În cazul poeziei, am mai multe modalități de lectură și găsesc până la urmă ceea ce e valoros.

Mulțumesc pentru semnul de lectură al acestui articol. Fără îndoială, ceea ce contează este cartea lui L. Ofileanu, părerea mea fiind mai puțin importantă.

Un \"i\" lipsă în cuvântul \"ființei\" (tastatura mi-a jucat iarăși feste).

Dacă în texte ceva mai recente ale dumneavoastră mi s-a părut a fi un mic neajuns absența verbelor, aici, dimpotrivă, inițial mi s-a părut că abundența de verbe ar fi problema, dar, la o altă lectură, am sesizat că multe dintre ele sunt verbe de mișcare, fiind în acord cu devenirea finței, al cărei final se află în propria sa naștere și al cărei început se profilează chiar în umbra sfârșitului (al putrezirii). Mi se pare bine aleasă, în context, simbolistica lotusului, cu întreaga sa bogăție de semnificații. Toate contrariile par a se omogeniza într-o scriitură în care trăiesc germenii vieții și morții.
Cred că aici titlul, chiar dacă se repetă în text, e bine ales, fiind versul cel mai puternic. Dar rămân la opinia, pe care deja am mai exprimat-o în dialogurile noastre, că ar trebui să încercați, pe viitor, și titluri-sinteză ale întregului. Sunt convins că acest lucru a fost făcut, de-a lungul timpului, în bogata dumneavoastră creație. Oricum, rămân un cititor fidel al dumneavoastră, chiar dacă nu am reușit până acum să vă citesc decât două dintre volumele de versuri.
Textul acesta m-a atras de mai mult timp, de aceea revin asupra sa cu un semn de lectură.

Tot în calitate de coleg pe site, te felicit și eu, Leonard Ancuța. Dacă ai reuși, în viitor să te eliberezi de prea multă verbozitate și vei scăpa de tentația modelor, ai putea ajunge un autor cu adevărat de \"nouă literatură\".

Deși ultimele comentarii se adresează autorului, cu scuzele de rigoare, îmi voi permite să răspund eu.
Dragoș, cartea este originală, Pessoa este numai, așa cum spui, \"mantia\" sub care se desfășoară discursul poetic al lui Liviu Ofileanu. N-aș spune chiar poet cosmopolit, deși, e drept, autorul își caută locul său în literatură, dincolo de conjunctură. Cartea nu aduce prea multe lucruri noi, poate numai această putere de sinteză pe care, dintre postmoderni, a mai reușit-o Cărtărescu prin \"Levantul\", în ciuda diferenței de mijloace artistice și de imaginar poetic. Am amintit acest nume, chiar dacă știu că nu este prea înghițit de tine. Sunt și semne incipiente ale \"Școlii cinice moderne\", pe care Liviu a teoretizat-o în acel manifest pe care îl știi.

Domnule Dedu Vasilqu, cred că vă referiți la prezentarea domnului profesor Guga, un om pe care și eu îl respect. Cum postările lui Liviu sunt foarte rare, cel mai indicat ar fi să îi cumpărați cartea (dacă nu ați făcut-o deja), îndemn pe care îl adresez și altor cititori și pasionați de scrisul autorului. Vă asigur că merită efortul.

Vă adresez mulțumirile mele și ale autorului cărții, pentru că v-ați oprit aici.

Sărbători cu lumină! Paște fericit!

George Pașa

Revin, cu scuzele de rigoare, fiindcă se pare că imaginația mea tinde azi spre 0! Imaginea aceea e fidelă realului, fiindcă în apa bazinului se reflectă cerul. Era așa de simplu!

Corectare: \"l-am citit\"