George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„Pașadine (54)" de George Pașa
„Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități,
poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”;
„O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare,
că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice,
va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare,
de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.”
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
Ai scris aici un text sensibil, cu impresionism imagistic, cu pendularea între real și arhetipal. Valențele lirice de netăgăduit sunt minate, într-o anumită măsură, de utilizarea cam multor conectori sintactici. Sigur, nu sunt adeptul eliminării acestora, din nevoia de sens a enunțurilor.
Îmi place mult textul acesta, nu numai pentru că aduce aminte de „heteronimul” tău, Irinel.
Pe textul:
„Gândurile nopții de vară ultraîncinsă" de Dragoș Vișan
Nu-mi place să intru în discuții interminabile, de aceea închei aici.
Pe textul:
„strop" de Stanica Ilie Viorel
Rimele, chiar dacă nu aduc inovație, păstrează cântecul. Poate că acest lucru contează mai mult, fiindcă structurile lirice nu sunt de la îndemână oricui.
Prin atmosferă și prin unele versuri (spre exemplu, „la crăpatul de zori, să nu plece cu altul”) amintesc de Esenin, eternul adolescent al liricii universale.
Cred că poezia aceasta ar putea fi pusă și pe muzică (dacă nu cumva ai și realizat acest lucru sau ai în vedere aceasta).
Pe textul:
„poemul pâinii" de dan petrut camui
Pe textul:
„strop" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„strop" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Nevăzul iubirii" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Melancolii" de George Pașa
Pe textul:
„Nevăzul iubirii" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„persuasiune" de dan petrut camui
Mi-a plăcut textul, transmite într-o formă sensibilă ideile. Puțin cam retoric, dar, gândindu-mă iarăși la titlu, acest lucru nu dăunează grav sănătății textului, ca să parafrazez un slogan. (!)
Pe textul:
„persuasiune" de dan petrut camui
Pe textul:
„două mii douăzeci și trei de poeme" de Ottilia Ardeleanu
Mi se pare că suferi prea mult pentru ceea ce a fost. Așa am înțeles citind aici (și nu numai aici).
Pe textul:
„M-am prefăcut, dar nu mă mai prefac" de Dragoș Vișan
Doar o umilă părere.
Pe textul:
„saharizare" de nandi vardeanu
Pe textul:
„saharizare" de nandi vardeanu
Pe textul:
„saharizare" de nandi vardeanu
Domnule Caragea, e mai mult o joacă textul acesta. Excelent nu are cum să fie fiindcă are o rimă forțată de împrejurări („incognito”/ „iubito”; la primul cuvânt trebuie mutat accentul pe ultimul „i” ca să rimeze) și o alta asonantă („stâlp”/ „tălâmb”, fiindcă primul cuvânt nu avea nicio rimă perfectă). Nu mă hrănesc din stări conflictuale, rar scriu astfel (nici nu am o natură conflictuală).
Dragoș, am fost puțin laș deoarece am lăsat tot greul în seama fetei (vezi discursul dintre ghilimele). Totul este ipotetic, moderatorul nu e cineva anume, poate fi și unul dintre „polițiștii vocabularului” despre care vorbeam în prima secvență din poemul „Albăstruiu”. Am plecat de la modul de logare pe site-ul nou și am construit o situație ipotetică. Sigur, comentatorii ăia simpatici sunt de aici. (Cine nu e simpatic? Mai ales când se ceartă ca niște copii cărora li s-au luat jucăriile).
Vă mulțumesc tuturor pentru impresiile de lectură!
Pe textul:
„Logare" de George Pașa

