GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Până acolo cu friptura e bine, mai apoi o dai în anglicisme și „boroscai”, să fie textul mai dihai. Aș fi zis acolo: „rămas-ai cu surdina pusă, am auzit că-i scoți din husă”, că tot ai dat-o pe rimă aleatorie.
Oricum, nu mai scriu altă replică, să nu dau și eu în offtopicăreală. Am încercat să scriu replica de pe site-ul nou chiar sub textul tău, dar nu-mi apărea nicio căsuță pentru aceasta, doar textul tău.
Mă bucur că nu te-ai supărat și că ai simțul umorului (de fapt, știam, că am mai citit ce scrii).
Oricum, nu mai scriu altă replică, să nu dau și eu în offtopicăreală. Am încercat să scriu replica de pe site-ul nou chiar sub textul tău, dar nu-mi apărea nicio căsuță pentru aceasta, doar textul tău.
Mă bucur că nu te-ai supărat și că ai simțul umorului (de fapt, știam, că am mai citit ce scrii).
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
0 suflu
ContextDragoș, vezi că ai greșit textul, poemul Mariei este în alte parte.
Pe textul:
„Martor involuntar" de George Pașa
0 suflu
ContextPăi tocmai aici este paradoxul: ultima strofă ar fi cea mai bună dacă nu ar fi fost scrisă în vers clasic. Și a treia strofă scârțâie din încheieturi, chiar dacă păstrează măsura, pierde ritmul.
Mai multe nu spun, fiindcă mi-am propus să nu mai fac analize pe text. Înțeleg doar pentru mine, nu mai dezvălui, să nu jignesc inteligența altor cititori.
Mai multe nu spun, fiindcă mi-am propus să nu mai fac analize pe text. Înțeleg doar pentru mine, nu mai dezvălui, să nu jignesc inteligența altor cititori.
Pe textul:
„Aerul tare al iubirii" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextPoate că tot ce s-a spus aici s-ar reduce la „vânare de vânt”.
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur.
Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.”
Pe textul:
„eternitatea e un loc strâmt" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextDin păcate, Dragoș, textul acesta e slăbuț. Chiar dacă are o anume coerență, suferă la prozodie. Dacă ai ureche muzicală, descoperi tu însuți unde e hiba.
Pe textul:
„Aerul tare al iubirii" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextÎn versul 1 din strofa a treia se pierde ritmul fiindcă vesrsul e mai lung decât al treilea. Ai putea spune: „Azi, doar noi doi și insula pustie” sau altcumva.
Nu-i un text rău, chiar dacă unele rime sunt deja prea des utilizate, spre exemplu: „umbre” - „sumbre”.
Nu-i un text rău, chiar dacă unele rime sunt deja prea des utilizate, spre exemplu: „umbre” - „sumbre”.
Pe textul:
„Dorințe" de Dan Neicuțescu
0 suflu
ContextMai scriu și eu, din când în când sonete, chiar am publicat prin reviste literare poezii aparținând acestei specii literare (și în cea mai recentă carte). Nu se compară cu cele mai bune sonete scrise de mine, dar e aprecierea ta și o respect.
Mulțumesc, Tego!
Mulțumesc, Tego!
Pe textul:
„Te-ai îngropat în cărți..." de George Pașa
0 suflu
ContextDragoș, eu nu scriu proză decât pentru amuzament. Nu știu dacă e text de stea sau nu, dar îți mulțumesc pentru că l-ai scos de la naftalină. Ce e drept, onirovacsologii ăia doi nu erau departe de adevăr. Ce atâta zbucium poetic, când ai roboți care te pot înlocui! Doamne ferește!
Sigur, n-am treabă cu știrile false, de aceea exagerezi amintind pe marginea unui text cât de cât literar despre acestea.
Sigur, n-am treabă cu știrile false, de aceea exagerezi amintind pe marginea unui text cât de cât literar despre acestea.
Pe textul:
„Ekko Morgan și Vica Leuștean în avangarda onirovacsolgiei" de George Pașa
0 suflu
ContextȘi eu mă credeam, cândva, un Ulise în versurile mele, dar mi-a trecut. Aici, nu prea văd legătura între acest Ulysse care se întoarce din rătăcirea sa după o viață furtunoasă și Ulise al lui Homer sau măcar al lui James Joyce. Drept să fiu, există mici legături, dar prea puține.
Dincolo ce această referință culturală, textul nu e deloc rău, chiar dacă se trece de la un referent la altul (sigur, era ziua lui N. Stănescu și trebuia și el să apară pe acolo ca reper, incontestabil, de altfel).
Dincolo ce această referință culturală, textul nu e deloc rău, chiar dacă se trece de la un referent la altul (sigur, era ziua lui N. Stănescu și trebuia și el să apară pe acolo ca reper, incontestabil, de altfel).
Pe textul:
„ulysse" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDumnezeu să-l ierte pe George Vasilievici! N-am fost nicidecum un apropiat sau un iubitor al versurilor sale, am citit sporadic din scrierile sale, n-am cometat nimic din ceea ce a scris aici pe Agonia. Desigur, m-a tulburat dispariția sa timpurie dintre noi. Aleg acum câteva dintre versurile care mi-au plăcut din ceea ce a posta aici: „În noi nu mai suntem/ Și abia acum frumusețea/ noastră ne doare.”; „Ieșirea va fi ușoară./ E tot ce îmi doresc/ După ce am intrat/ Pe ușa aia mică./ Elastică.//Acolo, liniștea devenise o bătaie/ Continuă/ De inimă.”; „Numai inimile morților proaspeți sunt roșii.”; „mă lupt cu mine pentru mine./ în timp ce mă câștig mă pierd./ trăiesc datorită faptului că m-am ucis/ și mă iubesc urându-mă.//mă îngrop. mă plâng/ și-mi zic că și cu mine/ și fără mine viața mea merge/ mai departe.” etc.
Mulțumim, Dragoș, că ne-ai reamintit de el! Domnul Ioan-Mircea Popovici mai amintea, din când în când, de George Vasilievici, prin postările sale de aici sau de pe Facebook.
Mulțumim, Dragoș, că ne-ai reamintit de el! Domnul Ioan-Mircea Popovici mai amintea, din când în când, de George Vasilievici, prin postările sale de aici sau de pe Facebook.
Pe textul:
„George, frate" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘi dacă am spus că acesta e textul care îmi place mai mult din ceea ce ai postat în ultimele luni, cum sunt mai exigent în aprecieri și nu recomand spre lectură orice năzbâtie poetică, las și o galbenă stelară, fără mult sclipici, neînsoțită de fanfară.
Pe textul:
„am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextNu știu de ce, dar acesta este textul care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele postate de tine în ultimele luni. Poate unde ai găsit calea cea mai bună, mai precis, dispoziția cea mai bună de a te spune pe tine și, paradoxal, a te oculta concomitent. E unda aceea de melancolie prin care simți că un text curge poetic, indiferent de maniera în care ideea se materializează prin cuvânt.
Și, cum nu-mi (mai) place să disec versurile prin răstălmăciri de multe ori îndepărtate de text, păstrez pentru mine acest exercițiu de supraviețuire sau, poate, de admirație în manieră cioraniană.
Mai ai câteva corecturi de făcut, eu am observat două, dar poate mi-au scăpat altele. Mă refer la „vei fii întrebat”, în strofa a doua, „uita-te”, la începutul strofei a treia.
Și, cum nu-mi (mai) place să disec versurile prin răstălmăciri de multe ori îndepărtate de text, păstrez pentru mine acest exercițiu de supraviețuire sau, poate, de admirație în manieră cioraniană.
Mai ai câteva corecturi de făcut, eu am observat două, dar poate mi-au scăpat altele. Mă refer la „vei fii întrebat”, în strofa a doua, „uita-te”, la începutul strofei a treia.
Pe textul:
„am avut odată bunuri mobile și servitori și păuni și prin decret dreptul de a scrie și de a comunica cu familia și prietenii" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextDacă este prima poezie pe care ai scris-o, atunci nu e un text rău. Ar trebui, dacă vrei să continui să scrii în prozodie clasică, să citești multă poezie. de asemenea, să exersezi mai mult, postând doar ceea ce merită citit și de alții. Poate, totuși, că ar fi mai bine să alegi versul alb/liber, întrucât te eliberează de încorsetări și vei putea spune tot ceea ce simți/gândești.
Pe textul:
„Luna " de Lup Casiana
0 suflu
ContextTextul mi se pare doar o încercare de poezie. Dacă autoarea este foarte tânără, mai are posibilitatea de a-și șlefui mijloacele artistice. În primul rând, sunt foarte multe rime căutate, de dragul de a suna bine din coadă, vorba lui Eminescu. Dacă s-au folosit semnele de punctuație, atunci trebuiau utilizate toate, nu aleatoriu, mai ales când e vorba de punct. Sunt și multe ruperi de ritm, dar acest lucru l-aș accepta, să zicem că ar fi un fel de ritm hip-hop.
Există și lucruri bune, anume faptul că autoarea dă dovadă de sensibilitate, fapt ce, în timp, ar putea aduce și adevărata poezie pe care presupun că o visează. De fapt, oricare dintre noi visăm la marea poezie, chiar dacă, poate, nu am scris-o sau n-o vom scrie niciodată.
Există și lucruri bune, anume faptul că autoarea dă dovadă de sensibilitate, fapt ce, în timp, ar putea aduce și adevărata poezie pe care presupun că o visează. De fapt, oricare dintre noi visăm la marea poezie, chiar dacă, poate, nu am scris-o sau n-o vom scrie niciodată.
Pe textul:
„Noapte.." de Lup Casiana
0 suflu
ContextAcum nu știu ce să zic, poate îmi vei scrie și mie un pamflet, dar parcă scrii acum chiar ca Dragoș Vișan. Ca Irinel parcă erai mai liber. Nu înseamnă că ar trebui să iei vreun alt nume. Impresia este că e cam multă narațiune seacă. Doar finalul salvează, cumva, textul. Poate nu mi-a plăcut nici faptul că îl provoci pe Ruby (Rudy) într-un text care nu e la înălțimea celor mai bune scrieri ale tale. Poate că a scoate numele numele vulpoiului ar fi mai nimerit. Cred că pentru a provoca prin scris pe cineva, indiferent cine, chiar și pe mine, ar trebui să scrii un text mai bun decât al celui provocat.
E doar o impresie, poți să nu ții seama de ea.
E doar o impresie, poți să nu ții seama de ea.
Pe textul:
„The Fox Cub" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextAere melodicitate poezia, chiar dacă începe așa de trist, printr-o imagine poetică surprinzătoare și tulburătoare: „cea mai bună moștenitoare
de cavouri am fost”. Da, „un nou început se cere durut” (dar și durat, aș zice). Tropul ăla e cam nesigur. Chiar nu știe că odată ieșit la lumină își îngroapă creatorul? Bine, noi știm, acceptăm jertfa. Până la urmă, o altfel de alegorie, plecată de la jertfa Anei lui Manole: artistul „îngropat” spre a fi „înviat” de propria creație. Știu că nu asta ai zis, dar am mers în subtext (dincolo de structura „de suprafață”).
Nu-mi place epitetul metaforic „cuib comatos”. Sper să nu fie o rimă căutată: „scos” - „comatos”.
de cavouri am fost”. Da, „un nou început se cere durut” (dar și durat, aș zice). Tropul ăla e cam nesigur. Chiar nu știe că odată ieșit la lumină își îngroapă creatorul? Bine, noi știm, acceptăm jertfa. Până la urmă, o altfel de alegorie, plecată de la jertfa Anei lui Manole: artistul „îngropat” spre a fi „înviat” de propria creație. Știu că nu asta ai zis, dar am mers în subtext (dincolo de structura „de suprafață”).
Nu-mi place epitetul metaforic „cuib comatos”. Sper să nu fie o rimă căutată: „scos” - „comatos”.
Pe textul:
„un trop" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAceea, „Mierea se prelinge peste marginile cuvântului, fiind mai amplă, am postat-o în trei părți. O găsești ușor de pe site-ul vechi. Accesând numele de autor, intri în pagina mea, iar la scenariu nu sunt decât aceste două piese.
Pe textul:
„Ir Lică și Es Pică" de George Pașa
0 suflu
ContextEu scriu piese scurte, în genul lui Matei Vișniec. Recunosc, am avut multe de învățat de la el. Încerc, în mod ponderat să și inovez. Aici nu se mai poate continua. Doar să scriu altă piesă. Și cealaltă piesă aflată de mai bine de 10 ani pe Agonia e tot teatru scurt.
Pe textul:
„Ir Lică și Es Pică" de George Pașa
0 suflu
ContextDe fapt, personajele acelea vin din realitate, dar și din noi. Ne descoperim în splendorile și micimile noastre.
Onorat de aprecierea ta.
Onorat de aprecierea ta.
Pe textul:
„Ir Lică și Es Pică" de George Pașa
0 suflu
ContextCe spui e o dovadă că eul și alteritatea sa se pot împăca foarte bine. Fără pică. Altminteri, lira-lira, liru-liru, ne-a furat pe toți zefirul.
Pe textul:
„Ir Lică și Es Pică" de George Pașa
0 suflu
Context