Poezie
Noapte..
2 min lectură·
Mediu
E noapte iar și mă gândesc
La toate greșelile mele
Nu crezi în cuvintele “te iubesc”
Când eu mă pierd rătăcitor în ele.
Și cuvintele-mi ard cu totul
Când te simt de gheață
Parcă m-aș juca cu focul
Când zic ca te vreau o viață
Dar alteori..simt cum zbor
Însă mereu pot simți cum cad
Și când simt că ard de dor
Știu că-mi ești și rai dar și iad.
Dar eu iubesc să te iubesc
Și mă consum scriind
Ești tot ce îmi doresc
Și când nu te mai simt venind
Venind la mine-n poezii
La mine-n suflet chiar
Mi-ar fi destul să știi
Ca să te scriu o viață măcar
Sau dacă ai simți ce simt
N-ai mai cunoaște singurătate
Și ai simți că nu te mint
Când susțin că am dreptate.
Sau de-ai fi la mine aici
Ai aproba tot ce-ți spun
Ai putea uita de frici
Fără să te mai indispun
Dacă ai rămâne acum
Ți-ar fi atât de bine
Ai simți oricum
Tot ce însemni tu pentru mine.
Sau de-ai fi aici noapte
Să te uiți cum mă uit la stele
N-ar mai trebui alte fapte
Ca ești mai perfect decât ele.
Poate simți și tu la fel
Poate că așa e bine
Ca tu sa fii al meu
Și eu să fiu făcută pentru tine
Sunt a ta pe veci
Nu vezi că-ți aparțin?
Când uneori zici că pleci
Și-as face orice să te rețin.
Lângă tine simt cum cresc
Și îți sunt recunoscătoare
Ți-am promis că nu mai greșesc
Dar o fac în continuare.
Eu, la rândul meu
Am uneori gânduri triste
Dar mă gândesc la tine mereu
Ca să-mi apari apoi in vise
Și când te visez simt perfectul
Nu mai e nici durere și nici rău
Nu mai pot găsi defectul
Nici pe al meu, nici pe al tău.
Nici să vreau nu pot pleca departe
Căci fiindcă tu ma scrii și eu te scriu
Noi nu putem cunoaște moarte
Și totu’ va rămâne mereu viu.
Da, mă și doare..
Dar îmi place să mă las în vânt
Ca un fluture purtat de tine
Deși asta înseamnă să zbor frânt
N-ai băgat oare de seamă?
Abia acum învăț a iubi
Încerc sa iubesc cu zero teamă
Până-n adâncul inimii.
041104
0
EL
