Simt că arde gerul
Ce simt eu mă îngheață Deși afara arde vântul, Gândurile-mi sunt în ceață, Și la fel mi-e și cuvântul. Pot să jur ca arde gerul, Iar scânteile pot îngheța Pot simți cum arde cerul Ce gândurile-mi
Nopți pierdute
Îmi ești gând purtat în noapte Când cu greu eu pot să dorm Pot auzi ale tale șoapte.. La urechea mea, când nu am somn. Îmi ești vers în poezie Și cerneala din stilou, Speranța e încă
Povești de seară
E în zadar când încerc să dorm Că ma întreb dacă ești bine Tu știi că încă te iubesc enorm Și mi-e tare dor de tine. De toate nopțile cu insomnii Încerc să scap de vreo luna Eu încă te aștept sa
Noapte..
E noapte iar și mă gândesc La toate greșelile mele Nu crezi în cuvintele “te iubesc” Când eu mă pierd rătăcitor în ele. Și cuvintele-mi ard cu totul Când te simt de gheață Parcă m-aș juca cu
Tot ce ating moare
Mi-aș fi dorit să pot Să îți arăt că te iubesc Fără să îmi amintesc de tot De ceea ce ma feresc. De-aș încerca să te ating Ochii ți s-ar întrista Parcă orice foc eu sting.. Folosindu-mi
Tu plângi?
Mai plângi si tu uneori? Poate in zile tare triste… Căci eu da…de multe ori In zile ce nu pot fi descrise. Ai plâns și tu vreodată? Cu inima-n dor și chin? Căci eu o fac câteodată… Când nimic nu
Luna
Privesc luna ca-n fiecare seară Cu lacrimi în ochi, și dor de vară Iar cu atâta cunoaștere, ofer neștire Către lună, ură și iubire. La schimb, ea îmi dă atâta dor Sentiment haotic liniștitor Ce-mi
Nepăsare
De ți-as spune o poezie Cu referire la trecut Ai spune ca e o prostie Și am lua-o de la început. În ochii tai…praf de stele În ai mei prea multe s-au întâmplat Și de ți-as da în dar din nou
