Ce simt eu mă îngheață
Deși afara arde vântul,
Gândurile-mi sunt în ceață,
Și la fel mi-e și cuvântul.
Pot să jur ca arde gerul,
Iar scânteile pot îngheța
Pot simți cum arde cerul
Ce gândurile-mi
Îmi ești gând purtat în noapte
Când cu greu eu pot să dorm
Pot auzi ale tale șoapte..
La urechea mea, când nu am somn.
Îmi ești vers în poezie
Și cerneala din stilou,
Speranța e încă
E în zadar când încerc să dorm
Că ma întreb dacă ești bine
Tu știi că încă te iubesc enorm
Și mi-e tare dor de tine.
De toate nopțile cu insomnii
Încerc să scap de vreo luna
Eu încă te aștept sa
E noapte iar și mă gândesc
La toate greșelile mele
Nu crezi în cuvintele “te iubesc”
Când eu mă pierd rătăcitor în ele.
Și cuvintele-mi ard cu totul
Când te simt de gheață
Parcă m-aș juca cu
Mi-aș fi dorit să pot
Să îți arăt că te iubesc
Fără să îmi amintesc de tot
De ceea ce ma feresc.
De-aș încerca să te ating
Ochii ți s-ar întrista
Parcă orice foc eu sting..
Folosindu-mi
Mai plângi si tu uneori?
Poate in zile tare triste…
Căci eu da…de multe ori
In zile ce nu pot fi descrise.
Ai plâns și tu vreodată?
Cu inima-n dor și chin?
Căci eu o fac câteodată…
Când nimic nu
Privesc luna ca-n fiecare seară
Cu lacrimi în ochi, și dor de vară
Iar cu atâta cunoaștere, ofer neștire
Către lună, ură și iubire.
La schimb, ea îmi dă atâta dor
Sentiment haotic liniștitor
Ce-mi
De ți-as spune o poezie
Cu referire la trecut
Ai spune ca e o prostie
Și am lua-o de la început.
În ochii tai…praf de stele
În ai mei prea multe s-au întâmplat
Și de ți-as da în dar din nou
