Pașadine (76 - 77)

da, de regulă, atunci când postez un grupaj de pașadine, fie două, fie trei sau patru, am grijă să existe o legătură între ele, ori tematică, ori prin cuvinte-cheie sau idei.
Mă bucur că ți-au plăcut.

Poate e ceva superficial din partea mea, dar cred că nu e ușor să găsești ritmul potrivit pentru o idee, pentru o emoție. Așa cum nu e simplu nici să scrii vers alb. De câte ori îți citesc poeziile mă impresionează eleganța lor. Aici se adaugă felul în care uimirea se transmite simplu cititorului, ca o boare, ca o respirație. Nu e strigăt, e șoaptă care vibrează subtil și are rezonanțe puternice, dacă se poate asocia puternic cu diafan. Diafan era cuvântul pe care îl căutam. Cred că aici se poate.

,,Și-n doze mici o-mprăștii peste lume..."

nu stiu daca sa îi zic poem sau poeme sau risipiri. SEMN in toata nobletea si supletea liniilor sale. De aia voi spune: ceea ce ai scris aici. Imi aminteste de zilele de inceput de toamna cand lumina inca neimblanzita pe de-a-ntregul deruleaza in camera particule mici-mici de praf intr-o plutire ca si cum o ingera si-ar fi scuturat puful de pe aripioare. O acrobatie cu vorbe putine asi cu sentimente din belsug. Jos palaria!

Amanda, mă bucură aprecierea ta. Da, pentru versul alb e necesară mai multă rigoare decât pentru acela în rimă și acela cu rimă. Când scriu, dacă nu-mi iese un ritm și nu pot modifica fiindcă mai mult contează ceea ce spun (deși important este și cum spun) consider că am scris prozopoem.
Bogdane, mă bucură și aprecierea ta. Am zâmbit când ai zis că „e semn” ceea ce am scris. Mi-am amintit că primul text în asemenea manieră, postat pe Agonia prin 2007, se intitula chiar „Semne: 3...2...1...” Textele acestea, poreclite de mine pașadine, au fost scrise, mai întâi, în joacă, apoi a devenit ceva serios. Dar abia de acum vreo doi ani, când am trecut la versul alb de la cel liber, pot spune că am inaugurat cu adevărat o nouă specie literară cu formă fixă a liricii reflexive. Fiindcă nu e un simplu capriciu de compoziție, ultimul vers trebuie să conțină o concluzie/sinteză. De aceea, nu-mi ies mereu.
Ottilia, tu ai volumul „Pașadine”, de aceea ești mai familiarizată cu acestă specie literară.

Vă mulțumesc tuturor pentru opinii, inclusiv Danielei!

În răspunsul către Amanda, s-a strecurat o greșeală: în loc de „pentru acela în rimă și acela cu rimă” a se citi „pentru acela cu rimă și acela în vers liber”.

dragă George, aceste pașadine sunt cu adevărat niște mici bijuterii literare . eu îți mai acord o steluță, sunt impresionată de talentul tău. sincere felicitări

Vă mulțumesc, doamnă Petrov, pentru lectură și semn.
În răspunsurile precedente, apare un pleonasm: "am inaugurat o nouă...". Spun așa: "am inițiat o specie literară". Scuzele mele pentru neatenție!