Între stingere și înviere

mă ispitesc și pe mine poemele într-un vers. Remarc aici profunzimea și potrivirea stării primăvăratice.
LIM.

Mi-a placut acest \"spulberișul culorilor\" pentru ineditul sau. Imi plac toate poemele acestea miniaturale pentru efortul acesta de concentrare si naturalete. Imi permit sa remarc: \"În așteptare, o lună timpurie pe cer; târziu, un luceafăr\"; \"În secundă oprit, spulberișul culorilor\". Cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

Poetice peisaje cu stări. Unele-mi par mai tușate prin inversare.


În aer mai vibrează ecoul. Cocoșii-au tăcut.

Cu alb și picuri de sânge, aprilie.

Spulberișul culorilor oprit în secundă.

Asta-mi pare mai liberă fără verb:

O lună timpurie pe cer. Târziu, un luceafăr.

Domnule Mureșan, mă bucură faptul că v-au plăcut aceste poeme.
Domnule Gheție, sunt onorante remarcile dumneavoastră. Vă mulțumesc!
Yannelis, este bună și așezarea pe care o propui. În primul caz, inversarea emistihurilor duce la alt sens. În al doilea caz, e mai bună varianta oferită de tine, dar, cum nu m-am referit la aprilie, în gneneral, ci la acest aprilie, rămâne așa. În al treilea caz, ceea ce propui ar mai cere altceva, cel puțin să fie un distih. Mie mi se pare, cel puțin din unghiul avut în vedere, că numai în forma aleasă de mine rămâne poem într-un vers. În ultimul caz, ai dreptate, poate lipsi \"în așteptare\", fiindcă mai e prezent un cuvânt din aceeași familie în titlu. Voi schimba în manuscris. Sunt bucuros, ca de obicei, de prezența și de sfaturile tale.

Observ că titlurile poemelor într-un vers alcătuiesc, ele însele, un alt poem, din bondate. Discursul acestui poem, cu o sintaxă a fragmentării discusive, mi se pare de-o ciclicitate deosebită.
Primăvara are și acest cusur - bucurie & durere. Ne amintește puțin și de toamnă. Începi cu un cuvânt și sfârșești cu același cuvânt, ca în șapte zile ale Genezei.

Dragoș, într-adevăr, observ și eu abia acum faptul că ia naștere un alt poem din titlurile celor șapte, deși nu am urmărit acest lucru. Însă se pare că, dacă aș parafraza unele afirmații ale lui Yannelis, Hazardul a primit mat folosindu-mă de mutările sale. Ceea ce spui în ultima frază am avut în vedere. Șapte am zis de la început să fie. Și atunci: \"Să fie!\"

Sunt onorat de intervenția ta critică pătrunzătoare!
Cu respect,
Pașa

Da, în pustie, Adrian, pentru că trebuie să fie. Mările interioare păreau cam sărace, poate unde vor fi murit demult, și ce mi s-o fi năzărit aici va fi fiind vreo amintire de-a cititorului de vise.

Apropo de titlul comentariului tău: mi s-a năzărit cândva, într-o stare de contempativă (sau poate de prostație!) poemul ăsta: Tu nu ai margini! Cred că tot la el (sau la ea, estetica) mă gândeam.

\"Cerul s-a deschis mai devreme, las timpul deoparte/În secundă oprit, spulberișul culorilor\". Eu am citit un poem în cerc al semnelor despre cuvînt. Frumos.

Parcă totul ar fi dominat de un cerc magic, fiindcă ai descoperit o nouă relație între poeme, deși ele s-au dorit a fi independente, unite printr-un titlu și printr-o idee sintetică.
Citesc și eu ceea ce scrii cu aceeași plăcere.
Mulțumesc, Iarina!

P.s. Mulțumesc și lui Adrian Firică pentru curajul de a remarca aest grupaj de poeme într-un vers.