Gabriela Petrache

Pun un zîmbet alături de cireșele de tăcere coaptă, mulțumesc de trecere, cu întîrziere, nu știu cum de mi-a scăpat comentariul tău, Mihaela.

La mulți ani, sărbătoritule, cu toate urările de bine și din partea, iar Mariei încă o dată felicitări pentru efortul constant de a ne aduce și mai aproape, pe noi, între noi.

Uite că aș vrea să spun ceva nemaipomenit, inteligent, să azvîrl cu un bobîrnac cît colo singurătatea, din păcate nu stă în puterile mele. Și totuși, dincolo de cuvinte, întrezăresc atîta lumină. Scrii frumos, scrii pe sufletul meu.
\"când nimeni și nimic nu-mi va fi
între coaste lumină
această singurătate îmi crește în suflet
ca un sâmbure de gutuie învelit în zăpadă
ca un fruct plin de brumă
ascuns între brațele unui arbore
dezvelit de cuvânt \"

cu drag,

Simplu, sincer, direct, emoționant, frumos, ultima strofă mi se pare deosebită.
Pe scurt, mi-a plăcut.

Dana, mulțumesc pentru vizită, sper să nu fie și ultima, te aștept cu mare bucurie. Mă bucur că ai găsit poezia pe sufletul tău, pentru că am scris într-o stare de spirit optimistă și luminoasă. Despre \"disciplina inimii\" teamă mi-e că nu pot da lecții, încă nu m-am perfecționat, gîndesc doar că tot repetîndu-i subconștientului aceste cuvinte, într-un final va ajunge să le creadă.

Claudiu, nu am mai postat demult pentru că am fost plecată în concediu, acum m-am întors, mulțumesc ție de vizită, comentariu si mesajul de întîmpinare. Licuricii mei poate că sunt naivi, eu i-am privit cu ochii de copil și m-am minunat simplu de frumusețea lor. Tu se poate să ai dreptate, însă eu am ales demult să păstrez o anumită doză de naivitate.

Alina, ești pe aproape cu vitraliile, iar noi ne vom revedea în real curînd, vin înarmată cu poze, mulțumesc ție de trecere pe aici.

Vasile, eu am privit dintr-un alt colțișor al sufletului, cum îi spuneam și lui Claudiu, cu ochii unui copil ce nu cunoaște nimic despre tehnică, cum nu cunosc nici eu de altfel, doar se bucură simplu de formă, culoare, frumusețe. Cred că singura mea tehnică știută este cea a paharului pe jumătate plin. Mulțumesc pentru vizită si pentru că trecînd ai lăsat un semn.

Maria, mulțumesc de primire, urare și steluță. Poate ne și vedem curînd, am o tolbă de fotografii, impresii plus o coastă fracturată, dar asta face parte deja din altă poveste:)). Poate duminică?

Eu aș fi curioasă să aflu povestea acestei povești, cum s-a născut acest colaj? De la o idee, de la o imagine, de la dialog sau pur și simplu...spontan:)
Interesant colajul, trei povești diferite și totuși pe undeva asemănătoare, a Alinei vădit feminină :P, ca un punct de echilibru între două contrarii.
Interesant.

Florin, îmi place mult mai mult finalul tău, l-am adoptat cu totul, chiar dacă nu se vede, aici nu mai modific acum.
Mulțumesc pentru seninul de printre cuvinte și pentru că îmi ești mereu aproape.
P.S. - ba modific :))

Claudiu, mulțumesc pentru trecere, orice părere contează pentru mine. Și știi, mie mereu îmi sunt dragi ploile :)

Frumos, suav, diafan. te priveam incet si plecam in soapta, sa nu tulbur radacinile. Tare mult imi place strofa a doua.

Alina – ahaaa, pacient avem, radiografie este, medicul a pus diagnosticul, nu-l mai putem contrazice :).
Mulțumesc pentru “consultație”, urmez tratamentul și mă prezint la control:)

Maria – mulțumesc pentru semne și însemne, m-ai impresionat, demult nu am mai beneficiat de un comentariu atît de amănunțit, că de talentul de ghicitor in zațul cuvintelor eram demult convinsă , steluța o iau cu mine la drum să-mi lumineze pină revin acasă :)

Un poem sensibil într-un stil inconfundabil cu sensuri mai mult sau mai puțin mascate de simboluri pe care nu mă încumet acum să le descifrez într-o trecere rapidă. M-am oprit să spun că îmi place și că-i tare bine să ne amintim din cînd în cînd a trimite la colț “flecarul inutil”; nu-l certa prea rău totuși, e și el tot al nostru:)
îți smulgeai privirile de ființă nefericită
apoi trimiteai la colț flecarul inutil
amintindu-ți cum spunea EL
\"nu vă gândiți la ziua de mâine,
trăiți ca păsările?\"
de-acum întâmplă-se
orice

Astazi imi place mai mult decit ieri, nu stiu ce \"vraji\" ai facut, pare mai rotunda, mai implinita. Peste toata atmosfera de tristete si insingurare reflexiva, finalul vine ca un ceas desteptator la lupta cu viata cea de toate zilele asa cum e ea. Si-mi place.

acum răsucit
parcă râsul
a plâns îți seamănă
de undeva din tine
ca o alta clipă
geamănă
urcă strigătul
deșteptare de simțuri
și ploi de cenușă:

Vin zorile !

Felicitari poezistilor si la cit mai multe aparitii. Alina, sper sa vii duminica cu revista la cenaclu, de-abia astept sa citesc pagina si cu degetele:)

totul devine atît de clar
începuturile își ating sfîrșitul fără nici un fel de reproș
întrebările capătă răspunsuri eliberate de orice regret
iar căutările noastre devin cea mai liniștită regăsire

uneori
deja vu
parfumul tău
mă face să tresar

Imi place intreg poemul, atmosfera in care te regasesc din ce in ce mai mult asa cum te intuisem a fi dincolo de alte cuvinte. Am subliniat finalul pentru ca imi place in mod deosebit.

De toate cele bune si La multi ani!

Liviu Nanu - ...dacă am început cu \"pitpalaci în copaci\" mi s-a părut natural și firesc să închei cu elefanți legănați:). Aș schimba finalul, dar am o mare dilemă, anume, micul meu poem s-ar mai putea numi și \"într-o doară\" ??

Tudor - :))) sper că ai și permis de zbor, nu de alta, dar nu aș vrea să am păcate pe conștiință.

Vă mulțumesc pentru vizită.

Vasile, zîmbesc, văd că și tu cunoști teoria elefanilor imponderabili.

Virgil - \"iubirea și înțelepciunea mea e jocul\", las\' că se mai joacă și alții :P

Mulțumesc pentru vizită :)

Un ochi zîmbește, celălalt plînge, țigara s-a fumat singură, iar eu nu mai pot decît să mă rog alături de tine pentru ploaie, cît mai multă ploaie. Iar timpul trece și azi nu se mai întîmplă nimic.
Curat c\'așa-i.

De la surîsul închipuit sau nu pînă la imponderabilitatea ochiului nu-i decît un pas, printre elefanți potcoviți, pitpalaci și piruete albastre nu se poate decît zîmbi sufletelor ce vin în întîmpinare.
Mulțumesc pentru că sunteți aproape.