GSGabriela Marieta Secu
Verificat@gabriela-marieta-secu
Constanta / Techerghiol
„evadare”
Nimic nou sub soare... clipe, cuvinte, doruri, dureri, solitudine si solidaritate... uneori poezie... Am publicat pe ici pe colo în țară și peste hotare: poezie, proză, articole ... Am tipărit "Inimă de buzunar". Și acum scriu aici... mi-e drag să-mi imaginez că aici ar fi o lume a poeziei, un…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
multumesc de trecere, Marie, si nu are legatura cu nimic, nici macar cu omenescul asteptat de la oameni, probabil ca asa a lasat Dumnezeu sa existea oameni mari, sau pe care ii vedem noi mari (la suflet) care sa aiba pe aproape pe post de unealta cate un ceva nedefinit cu aspect de caine-gandac.... stii \'spune-mi ciu cine te insotesti ca sa-ti spun cine est\"... si nu ma mai invat minte, cred ca lumea e frumoasa si buna...si plang de fiecare data cand vad ca lumea este exact asa cum este nu cum ne-o inchipuim noi...
Pe textul:
„Omul cu pietre" de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
Contextstii in august la sfarsit si marea devine verde, spre rece... si atunci stiu ca-i dusa vara... si nu-mi place canicula dar cand vine aerul sfarsitului de august cu verdele asta marin peste mine incepe sa-mi fie dor de vara urmatoare... si daca n-o mai apuc..atunci ma cuprinde si pe mine sentimentul din acest \" august nefericit\"...
geea
geea
Pe textul:
„august nefericit" de Virgil Titarenco
0 suflu
Contextnu trebuia sa parasti camera ta... se vede cu ochiul liber ce sete ai de-a acumula cuvintele scrise de altii mult mult inaintea ta, dar si de altii contemporani tie... acum iti faci \"averea\" , m[ uit la tine si parc[ m[ vad pe mine cumparand carti, petrecandu-mi timpul liber prin biblioteci, mancand cuvinte, litere chiar, asimiland... si mai am inca si eu de citit mult... dar setea asta mi-e cunoscuta, si vezi, draga ne esti si din cauza asta... tu vrei sa stii ce se poate sti, dar apoi faci conexiuni - reusite - si mergi mai departe... fiecare autor are sa-ti daruiasca ceva ce inca nu stii, din varii domenii ale cunoasterii, si ti-am mai spus va veni ziua in care si tu vei ajunge fantana din care vor bea alti insetati ce te vor urma,
drag de tine
geea
drag de tine
geea
Pe textul:
„Poveste de toamnă" de Lory Cristea
0 suflu
ContextImi place poezia ta, mai cu seamă asta... ce este de fapt de peste timp ecou al altor poezii, pe care le-ai citit, sau nu, dar le ai în tine.. succes și felicitări... versul clasic te face să semeni in poezie cu altii, dar după ce toate conexiunile se vor fi făcut asa cum trebuie, sunt sigură că poezia ta va avea aprenta ta inconfundabila...
Pe textul:
„Poveste de toamnă" de Lory Cristea
0 suflu
ContextHabar n-aveam că există atata Agige... Am trecut în fugă, poezistii mai toti plecati la mare, habar n-aveam că exista marea acolo, e superbă marea la Agigea, chiar daca până la ea Silvia trecea repede repede, cu ochii închisi ca să nu vadă ce anume puțea a hoit... de n-ar fi atâtea urme ale cvilizației îndoielnice de la Centru până la mare (la gunoaie mă refer) locația festivalului ar fi una acceptabilă, și timpul meu ultra înghesuit... ce nu mi+a permis să văd mai mulți poezisti...ultimul mijloc de transport din sălbăticie era la ora 7 și ăla de la sanatoriu, asa că... tot aici în calculator vă pot vedea mai bine... Cu drag de voi
Geea
Geea
Pe textul:
„Festivalul Poezie.RO – Agigea 2005 - ultimul raport din timpul festivalului" de Radu Herinean
Recomandat0 suflu
Contextscriind asa, simtind asa, nici sufletul autorului desi puternic - nu striveste sub pas umbra firului de iarba... poezia clasica are farmecul ei, multi spun ca versul modern e ... o fi, poate in idei mai abrubt, dar ce aripi prin a se lipi de suflet cand te afli in fata unei clasice exprimari linistit unduitoare....
Pe textul:
„Pe care drum, iubito, va pătrunde" de Adrian Munteanu
0 suflu
Contextce cant de iubire, iubire, si ce spatiu pamantean - azuriu, și marea și izvorul si n-am cuvintele la mine sa spun cat de mult imi place
geea
geea
Pe textul:
„Culcat în spaime" de Maria Prochipiuc
0 suflu
Contextnu te pot comenta, ma doare moartea ta pana la coate, si de acolo parca ma prabusesc intr-un strigat mut-asurzitor... doare poezia ta...e vie si doare...
geea
geea
Pe textul:
„sub pielea ta, luna" de Eugenia Reiter
0 suflu
ContextSunt prinsa in tot felul de probleme simple/complexe, dar imi doresc mult sa pot trage o fuga intr-o zi sa va vad, e deja marti si n-am ajuns, poate maine sau joi...
cu drag de voi
Geea
cu drag de voi
Geea
Pe textul:
„Festivalul Poezie.RO – Agigea 2005 - ultimul raport din timpul festivalului" de Radu Herinean
Recomandat0 suflu
ContextCapitala să rămână administrativă. Și să nu creadă nimeni că, undeva în țară, s-ar putea spune: “Aștept metropola!”.
Ce iz de trecut cu aroma de prezent, caragialesc altfel...
Ce iz de trecut cu aroma de prezent, caragialesc altfel...
Pe textul:
„Provincia, provincia!" de Marian Pavelescu
0 suflu
Contextnu sta prea mult in adancuri, oricum lumina pe care o ai in suflet te zboara. rutina e acel adanc plat pe care il strabatem cand ne dezbracam de iubire, ne auto jupuim... murim putin si apoi din negura ne zboara lumina...
Pe textul:
„poem cu-un singur ochi" de colar gabriela
0 suflu
Contextsi dacă-i frig la început, vine lumina înaripată și lacrima caldă la final... duios un vis de om mutat dincolo de granița rutinii. place
Pe textul:
„poem cu-un singur ochi" de colar gabriela
0 suflu
ContextDacă nu mă pot inscrie cum trebuie(greutăți bugetare) și stau pe aproape, pot veni intr-o zi să vă văd la Agigea? Nu manânc, nu dorm, nu am propuneri, nu am poezii ci doar dorința de-a vă vedea, se poate sau nu?
Pe textul:
„AGIGEA, Festival, August 2005, penultimul anunț" de Radu Herinean
Recomandat0 suflu
Contextca o dumnezea esti in nasterea asta de lume altfel, toate altfel...pana si iubirea curaj pe tarm de noapte si zi...
Pe textul:
„Nici o poveste" de Bianca Goean
0 suflu
Contextsa sti ca eu ma simt straina si acasa, spun numai ca acolo sau aici in poeyia de azi, galbenul tău cu vesti rele mă doare si mi-e frică de durere, de durere psihică, nu te aricii si la mine, eu nu mai sunt in stare sa ma duc nici in centrul orasului unde locuiesc, yona peninsulara a orasului unde m+am nascut arata jalnic, o ruină plina de gunoaie...
in nuvelele alea n+am gasit un yambet, era tot volumul o durere, o suma de dureri... carete era scrisa de un american...in fine, cand o sa am timp ma uit printre carti si daca o mai gasesc iti spun si autorul... poate sunt eu defecta... o fi bine din punct material sa pleci...eu una nu sunt in stare asa cum nu+s in stare nici sa pun mana pe volanul unei masini...admir insa femeile care conduc... hai nu te supara pe mine... dar tot doare galbenul acela... si tot strain imi pare... te mai citesc si nici nu te mai comentey ca vad ca te superi... si inca, stii dupa ce l+am citit pe cioran + care mi+era tare drag desi nu gandeam ca el, ma rugam ca sa vina acasa macar pentru o clipa... uite asa ca sa vada cum plang ploile si ploile astea erau lacrimi de sfinti...
in nuvelele alea n+am gasit un yambet, era tot volumul o durere, o suma de dureri... carete era scrisa de un american...in fine, cand o sa am timp ma uit printre carti si daca o mai gasesc iti spun si autorul... poate sunt eu defecta... o fi bine din punct material sa pleci...eu una nu sunt in stare asa cum nu+s in stare nici sa pun mana pe volanul unei masini...admir insa femeile care conduc... hai nu te supara pe mine... dar tot doare galbenul acela... si tot strain imi pare... te mai citesc si nici nu te mai comentey ca vad ca te superi... si inca, stii dupa ce l+am citit pe cioran + care mi+era tare drag desi nu gandeam ca el, ma rugam ca sa vina acasa macar pentru o clipa... uite asa ca sa vada cum plang ploile si ploile astea erau lacrimi de sfinti...
Pe textul:
„cele două locomotive galbene cu înscrisuri negre" de Virgil Titarenco
0 suflu
Contextm+am simtit acum pret de cateva clipe exact ca atunci cand am citit prima data un volum de nuvele americane, initulat pamant american... mi-e frică si mi-e straină si departe culoarea asta galbenă, si mi+e drag galbenul... oare mai esti putin putinsi român? mă iartă nu-i treaba mea, imi place sincer cum scrii, dar in acelasi timp uite ca in galbenul asta colturos... parcă vine Cioran si+mi spune că lacrimile sfintilor ar fi de cristal.
Pe textul:
„cele două locomotive galbene cu înscrisuri negre" de Virgil Titarenco
0 suflu
Contextfascinată scluptură...vezi, deja modelezi... vizuală poezia ta si drumul spre Brâncusi sau dinspre Brâncusi...mă iartă, chiar si acum stau asa ghemotoc, imi place să stau de cand mă știu asa cum e rămasă Cumințenia pământului a lui Brâncusi...chiar rad de mine, necumintea ... daca nu i+ai citit aforismele (lui Brâncusi)citeste-le, vei ințelege de ce poezia asta mă duce gand la Brâncuși... felicitări
Pe textul:
„Vagabondul de sub pleoapa femeii" de Negru Vladimir
0 suflu
Contextmultumesc de trecere, cu minte spun bună seara, sunt atat de putini cei care mai trec pe aici... a fost furtună, am inchis ferestrele, si am mai citit cate ceva... sut asa depărtate toate depărtările...sunt in concediu si desi as avea unde să merg, nu mai am chef de nici o călătorie... am ajuns la mine si-mi țin de urăt...
Pe textul:
„pemtru mine marea" de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
Contexteu sunt singuratatea care spune buna ziua sufletelor ce doresc sa le fie buna ziua, nu trag pe nimeni de maneca, astept din cand in cand cate un ratacit si ma bucur cand imi intoarce urarea de zi buna si atunci chiar si pentru un singur suflet binevoitor ziua se face cu adevarat buna...
si eu, ca singuratate, demodata oarecum, scriu fiindca asa imi cere metabolismul, nu simt nevoia a ma intrece cu nimeni, nu exista poeti mari si poeti mici, exista poeti si uneori, acestia scriu poezii extraordinare... sunt nume sonore in lirica lumii care au scris si poezii mediocre pe langa poeziile lor extraordinare - aflate ca reper in mintea a mii si mii de oameni... eu sunt singuratatea ce se hraneste cu poezie, si care din cand in cand mai si scrie a poezie ceea ce simte in r[scrucea marilor singuratati tangentiale... multumesc de trecere, o zi buna iti doresc.
geea
si eu, ca singuratate, demodata oarecum, scriu fiindca asa imi cere metabolismul, nu simt nevoia a ma intrece cu nimeni, nu exista poeti mari si poeti mici, exista poeti si uneori, acestia scriu poezii extraordinare... sunt nume sonore in lirica lumii care au scris si poezii mediocre pe langa poeziile lor extraordinare - aflate ca reper in mintea a mii si mii de oameni... eu sunt singuratatea ce se hraneste cu poezie, si care din cand in cand mai si scrie a poezie ceea ce simte in r[scrucea marilor singuratati tangentiale... multumesc de trecere, o zi buna iti doresc.
geea
Pe textul:
„Când mă plictisesc de mine..." de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
ContextMa bucur sa intalnesc o \"copilă\" atat de preocupată de astfele de lucuri pe langă care alți tineri trec orbi... Doamne, ma bucură enorm acest lucru... Succes in continuare, pana departe mult mai este si sunt sigură ca ai potentialul necesar sa si ajungi acolo!!!
Pe textul:
„Neamul trac" de Lory Cristea
0 suflu
Context