Gabriela Marieta Secu

Ți-e dor de România din vis...
si mie
Mi-e dor de țara mea în țară
de parcă as fi trăit
de mii de ani pe afară...
In care viitor - trecut o fi România aia din vis?
Si hai înapoi la poezia ta mai mult decât lucidă, poate sensația de galben-orange rece asociată vestilor proaste mă îngheață... resemnarea super lucidă cu acel :
și nici una din aceste vești proaste
nu poate fi loială celui care le-a trimis
mă liniștește însă, echilibrul frant, aproape mecanic se reface cu stoicism... oricum mă doare gândul vestilor proaste, dar poarta salvării rămâne îmbărbătării finale, âmbărbătării forțat autoinduse de prea plinul amar... mă iartă... nu critic, mă străduiesc să înțeleg... ce inseamnă că: ceea ce nu te omoară - înseamnă că te călește...

uneori, cand ai ocazia sa intalnesti oameni care musca urat, cu vorbe desigur, cu fapte alteori...iti vine sa spui asa cum a scris Ion Tugui la sfârșitul cărții sale \"Solemnitățile umilițilorȚ ca o concluzie \"sa nu mă mai nasc, niciodată om\"... citez din memorie, esenta asta era... mi s-a facut dor de mine insami...

Știi, caii tăi cuminți dau notă cumințeniei sângelui tău oarecum radioactiv de dragoste... dacă știi câte ceva din cam toate domeniile înțelegi cum curge poemul acesta... oricum totul tinde spre un echilibru vital... Mulțumesc sincer pentru posibilitatea de a fi citit acest poem.. a meritat să deschid calculatorul. Cu respect
gabriela

Mai atenuativ.
Uneori, prezența lui mai atenuează sensul cuvântului pe care îl precedă (de obicei un verb) MAI = Este un adverb de mod, foarte frecvent și cu întrebuințări foarte diverse...
Exact asta ma spus norme fara de sens... si repet, nu indrept mimic, si lucrurile strambe au sensul lor... multumesc de trecere...

cine decide pe aici ca o scriere se incadreaza la atelier... pe ce criterii? Eu oricum nu/mi modific niciodata poeziile, le scriu cum vin, nu am scris niciodata pentru a ma intrece cu cineva, poezia nu este totusi competitie... e sau nu e poezie!
complicăm inutil
norme fără de sens
și ucidem subtil
un întreg univers...
zambesc amar, dar totusi zambesc... tot site/ul poezie.ro este un atelier... de comunicare a unor fapte ce par a fi literare... in rest, eu scriu din camd in cand poezie, ganduri, fiindca asa imi cere metabolismul, nu ma intrec decat cu mine insami...

mi-a fost de sete si foame
in poema asta a ta
pe unde cuvintele păreau
lacrimi si zambetea amare...
mi-a fost sete si foame
de niste cuvinte omenesti
de niste sentimente
e bine, nu suntem goi
pe dinauntru...
mai suntem

Ceasul parca bate in poema ta un ritm prea alert... respira adanc dupa fiecare cuvânt si adu timpul la dimensiunea lui... fiecare are dreptate inclusiv tu... prinde niste fulgi de zapada in palma racoreste-ti stresul priveste-ze in oglinda: existi! Si ziua chiar e minunata, dincolo de ritmul alert... Sarbatori cu lumina...

Nu cred nimic despre acest text... Știam doar că poezia este sentiment tradus în cuvânt care la întâlnirea cu cititorul trezește același sentiment sau altele în funcție de bagajul sentimental-cultural al fiecăruia...
Suntem la ceas de pomenire critici literari, judecători ai unui fenomen pe care , cred eu, nu suntem încă suficient de înțelepți în a-l pricepe...
Cum l-am perceput eu? Ca pe un om murdar de viață, de viața timpurilor trăite și de noi ceilalți cu destule lașități... de unde curajul... un Om Vinovat de iubire și un POET care a îndraznit să ia POEZIA ADEVÃRATÃ de pe raftul de sus al BIBLIOTECILOR (pentru cei care nu știu Paunescu recita poezie din toată lirica lumii) și să o dăruiască oamenilor în cetate!!! Cum să-i fie iertat asta? Ce Prometeu a fost iertat că a dat Focul oamenilor? Cum să mai apară elitiștii savanți când tot omul s-a îmbibat cu poezie pe gratis în arenă, și apoi se apucă el sărmanul necititul și intră singur să citească, să se dumirească de ce și-a simțit sufșetul în palmă atunci când a auyit o poezie... Tăceți măcar 40 de zile... Fiți creștini... Adrian Păunescu și-a dorit să fiți mai buni să vă depăsiți limitele...

Am inceput a iubi poezia dupa ce l/am citit pe Minulescu, a fost marea mea iubire de adolescenta, nu el ca nu i/am fost contemporana, si chiar daca nu era obligatoriu sa/l si intalnesc...poezia lui m/a fascinat... se spune ca iubim, suntem atrasi de ceva ce exista intr/un anumit fel si in sufletul nostru... multumesc de trecere

Mi-a venit ieri la cafea pofta de-a scrie o poezie, nu știam că știam că te voi vedea pe seară exact în vîrf de cutremur... ți-am mai zis eu cândva că mi-e frică uneori de visele mele, de versurile mele care de multe ori spun cifrat ce urmează a se întâmpla... Nu îmi explic fenomenul, ipoteze ar fi ele multe... mă minunez și eu, dar uite ayi după cutremurul de aseară de la ora 20.25 realizez că atât visele când le mai visez, cât și poeziile nu mereu literare știu câte ceva...nu sunt eu destul de isteță ca să le prind tâlcul... oricum poezia de ieri dimineață am scris-o gândindu-mă la cât de necomunicativă am devenit eu în ultima vreme față de tine... și nici măcar acum nu-ți scriu ție, cândva iubeai poezia, și de vei trece pe aici vei gasi poate mesajul acesta...

vindecata si ea de toate alea e superba acum... desi pe ger gri cu valuri de metal, ai uneori impresia ca ea marea, vrea sa urce pe mal sa stearga toata puzderia aia de ieri-vara... tristetile altora sunt uneori pansamenete pentru tristetile celor ce nu au curaj sa si le exprime, nu in public, asta e o alta poveste... ai vazut cati barbati privesc filme de o violenta fara egal cu batati si puscaturi? Multi dintre ei nu au curajul sa-si manifeste violenta si atunci o trec prin ochi pe a altora... Mai greu e cu dragostea, pe care multi o tin zavorata in suflet si se trezesc hat departe atat de singuri in fata unei poeme de iubire... Mi-a placut versul tau si mai cu seama ceea ce ai spus acolo...

cam ai dreptate în ceea ce susții. păcat de păduri, prea multă hârtie sub litere de doi bani... poezia va rămâne a celor ce nu pot trăi fără poezie, fără a o citi și a o scrie... gloria, în schimb, e a acelora ce știu să bată \"trotuarul literaturii\" și să șlefuiască (să pupe...) \"operele\" unor \"critici\" amici de \"trotuar\" sau de \"bodegă\" literară...

Mi-e drag să scriu aici, vin aici de foarte multă vreme... mi-e drag să vă citesc, mi-ar plăcea să mi se spună totuși, de ce unele texte zic eu, bunicele, (ale mele, ale altora) apar la atelier sau eu mai știu sub ce formă... și subscriu, editorii care fac genul ăsta de clasificări să aibă un nume, un chip... un loc unde să își motiveze, sau să răspundă întrebărilor ce le sunt adresate...

M/am bucurat sincer citind scrierile dv. Este atata nevoie de noi insine pe de/a intregul... De ne/am \"aduce aminte\" cine suntem, poate am putea ajunge ceea ce meniti am fost sa fim... daca nu va obosesc, contactati/ma pe gabrielamsecu@yahoo.com.

iubirile mari, durabile, neîmplinite din varii motive, se aseamnă... am ținut mult la verticalitatea spiritului meu, la verticalitatea și lumina lui... cum era să arunc și de-a iubirea cu bulgări de noroi în soare? Nu se poate explica chiar totul... dincolo de instinctele primare, biciuite cu lacrimi... am reușit să păstrez de la mine la el Curcubeul...

E modern
să-ți dai cu picioarele
în fund
în vreme ce
faci apologia
cucuielor
primite în frunte
la rădăcina pragului
de sub preș...

Pentru Lavinia, de mai sus... nu am spus nicaieri ca poezia de mai sus ar fi poezie si desteapta...am pus titlu Modern.... cat despre intelegere..asta depinde de capacitatea si bagajul fiecaruia...

Si totusi, cine si de ce considera poezia asta \"atelier\"? Asa pentru cultura mea generala, caporala, etc.
Caline, nu pot explica partea a doua, strofa a doua, si e acolo vorba de cineva drag pana peste poate mie... numai ca exista mereu, in vita fiecaruia un cod, moral, civic, etnic, de care sufletul nu stie a asculta... multumesc de trecere si nu pot scrie Neplansul fiindca tare a fost plansul plans la vreme de nevreme...

pastrezi toamna desi începi primavara din casa... frumos, ca si cum stiind ca esti inconjurat de toamna unui timp biologic, respiri la prezent o primavara a sufletului - mereu verde...optimism sanatos.

de maine este ieri, singuratile poate ele insele, imping timpul astfel... poate dam branci zilei de azi pentru un fel de maine pe care il contemplam intotdeauna ieri... vezi, eu as schimba in versul trei cam asa... și liniștea goala e linște, dar e poezia ta... si numai tu ii știi substratul...

ce inseamna pagina de autor sau atelier ... mie chiar imi palce dracia asta pe care am scris/o aici