Gabriela Marieta Secu

Mă simt ca într-o prăpastie de cuvinte... și cad undeva într-un haos fără clipe... mă dor toate știrile, prăpăstiile astea înalte venite dintr-o lume ce nu-mi mai aparține. Aș vrea să vin, să te

Doamne, e ora 00,17. Am fost la urgență cu prietena fiului meu. Avea o durere de cap insuportabilă ce nu a cedat la nici un medicament. Era deja seară tărziu, după ora 19, meedicul de familie,

Iubirea mea e furioasă marea în depărtări amar mă haiducesc iubirea mea, mă învăluie ninsoarea să nu-mi fii trist exist și te iubesc... Iubirea mea nu-i nici un drum spre tine povestea

Și dacă sunt în ochii tuturor ce-mi pasă, când ochii tăi de mine rămân goi? Și dacă am fost, sau sunt - cea mai frumoasă la ce folos că eu - nu înseamnă niciodată - Noi? La ce

Ce de mai taci de-o veșnicie încoace... Și ceața asta care-mi arde ochii... și tu, ca toate depărtările neostoite... și toamna asta ca o monotonie... și eu, ca iasca într-o lume plină de pustiuri...

La multi ani, iubire, ii spun iernii, ceții, mării zbuciumate... Doar ție, nu... tu ai tras depărtarea peste ochi, ca pe o plapumă... te-ai zidit in tăcere si ți-ai aruncat adresa la inchisoare... Si

Mai mult ca niciodată simt că veșnicia s-a oprit în prag de clipă și-a șoptit că-n a iubi iubirea este din neam în neam mereu poveste... Și peste toate Sfântu Andrei părinte

Muică se mută oltenii pe lumea cealaltă si clipele ingheață pe muchie de foc... Mi-e inima parcă o cruce de piatră si ard cu altarul in care mă rog... Mă rog de lumină mă clatin in

Când eu sunt focul lacrimelor tale si tu esti orizontul ce mă doare de lacrimă ajunsă sunt o mare de tine țărm eternă îmbrățișare... Genetică furtună numai goană iubirea

La margini de cuvant sunt umbra unui punct. Înalt zadarnic stele ard. Adânc sunt lacrimă de plumb...

și dacă ploaia pleacă in altă clipă seacă de lacrimă la geam nu inseamnă că prezentul in dragoste se aude ecou in te iubeam...

Spune-mi, că nu te mai doare Visul, pe țărmul de jar Spune-mi, că azi intr-o floare Clipa te strigă amar... Spune-mi, că lutul fierbinte Iti cere a fi modelat Spune-mi, că dintre

De dragoste, iubite, iarba suie pe trupul meu aproape flăcăruie, de dragoste, iubite, prin faneață ne arginteste luna si ne invață că mai putem muri din cand in cand cu vesnicia in

Departe de mine ziua asta a doua - de Crăciun, sute de ani, anii ăia din trei zile, sau trei clipe, cum vrei tu in povestile alea pe care le taci voiniceste, departe de mine la marginea

La o margine De adio Am ajuns Suflet pribeag Chiar atunci Cand Poezia Sufletul mi-a sfaramat Si-am c?zut din visul vremii In abisul rasturnat, Unde Miorita fuge Cu o lume intreaga

Și, lasă-mă... In viitor ascunsă, A altui univers Cantat Altfel... candva... Și, lasă-mă... In plop Ultimă Frunză Spre timpul orb De iarna verii tale Prezent a-mi ancora...

N-ai vrut s-auzi Ecoul Răspunsului Neintrebat... Ploua Pe margine de lume Si-n lacrimă M-am inecat Strigăt buimac Fără de nume... Vartej De clipă Suspendat... *** Lasă-mi... Las

Iubite, Timpul meu de tine Clepsidră de iubire Drum păgan Ajunsă Frunză A ta, de nemurire S-a fisurat Atomic Si-ți răman La orizont O linie subțire Atemporală Umbră Fără de stăpan...

Cu inima Ghioc Vuind a mare, Imbrățisați Rămasi aici, pe mal Privim cu dor Corabia ce-n zare Te poartă linistit Din val in val... Si dincolo De linia subțire A orizontului Ce albastru

Muzele, zăpăcitele S-au dus... M-au lăsat vraiște Printre întrebări Inutil, rabinic răspuns... Aveau dreptate Toate... Deși, zăpăcite cum sunt Păreau furtunoase Cam duse de vânt... Si tu,