Oare?

cam slăbuță poezia în forma asta. eu aș simplifica astfel:

cu tine aduc toate drumurile încoace
purtînd iubirea noastră

mă tem că au să-mi cadă cuvinte
printre lacrimile ascunse în pumn
strivind speranța din ochii tăi

mă tem de adâncul tăcerii

la un moment dat ea incepe sa planga si tu nu stii ce e mai bine sa faci, sa o iei in brate, cu toate ca te grabesti la intalnirea cu noua iubita, sau pur si simplu sa pleci, lasand linistea sa isi faca jocul...

Nu stiu ce basmiti voi acolo, eu oricum nu modific...spun de la inceput ca nu cred sa pot scrie o poezie de dragoste in conditiile acelui pumn gol de cuvinte, cazusera cuvintele, deci aparuse pumnul.. e vorba strict de violenta in familie, nu a mea directa.. a unei femei iubita cu pumnul... putin fugita si intoarsa... drumurile lui in asteptarile ei goale, umplute cu minciuni... si mai e loc de dragoste aici? nu stiam ca voi ajunge sa traduc poezii din limba romana in limba romana...