Ce vreme, iubite

Mi-a venit ieri la cafea pofta de-a scrie o poezie, nu știam că știam că te voi vedea pe seară exact în vîrf de cutremur... ți-am mai zis eu cândva că mi-e frică uneori de visele mele, de versurile mele care de multe ori spun cifrat ce urmează a se întâmpla... Nu îmi explic fenomenul, ipoteze ar fi ele multe... mă minunez și eu, dar uite ayi după cutremurul de aseară de la ora 20.25 realizez că atât visele când le mai visez, cât și poeziile nu mereu literare știu câte ceva...nu sunt eu destul de isteță ca să le prind tâlcul... oricum poezia de ieri dimineață am scris-o gândindu-mă la cât de necomunicativă am devenit eu în ultima vreme față de tine... și nici măcar acum nu-ți scriu ție, cândva iubeai poezia, și de vei trece pe aici vei gasi poate mesajul acesta...