Când mă plictisesc de mine...

foarte frumos, plec impresionat. cineva care s-a gandit la aripile poetului care sunt parlite si nefolosite. Poetul este atat de prins cu scrierea, cu exprimarea a ceea ce simte ca n-are timp sa constientizeze ce scrie. Face un poet adevarat asta? that is the question. daca n-ai fi asezat asa versul incat sa ametesc pana s-ajung la ultimul ar fi fost mai usor pentru mine si mai placut de asemenea.
am lasat un semn mic ca mi-a placut. si sunt dezamagit de numarul tau de \"vederi\": numai 19
mai trec,

eu sunt singuratatea care spune buna ziua sufletelor ce doresc sa le fie buna ziua, nu trag pe nimeni de maneca, astept din cand in cand cate un ratacit si ma bucur cand imi intoarce urarea de zi buna si atunci chiar si pentru un singur suflet binevoitor ziua se face cu adevarat buna...
si eu, ca singuratate, demodata oarecum, scriu fiindca asa imi cere metabolismul, nu simt nevoia a ma intrece cu nimeni, nu exista poeti mari si poeti mici, exista poeti si uneori, acestia scriu poezii extraordinare... sunt nume sonore in lirica lumii care au scris si poezii mediocre pe langa poeziile lor extraordinare - aflate ca reper in mintea a mii si mii de oameni... eu sunt singuratatea ce se hraneste cu poezie, si care din cand in cand mai si scrie a poezie ceea ce simte in r[scrucea marilor singuratati tangentiale... multumesc de trecere, o zi buna iti doresc.
geea