august nefericit

Ascultand Compact si citind \"august nefericit\" am ramas mut. O poezie plina de trairea unei intamplari care marcheaza, care amprenteaza suflul cititorului.
\"mersul cu încetinitorul des-figurează
undeva între gîndurile acestui august nefericit\"
Sfarsitul au-ralenti parca opreste secundele, lasandu-le sa respire cele doua cuvinte finale. Mai sunt cateva zile pana in septembrie. Ce urmeaza?
Salutari,

stii in august la sfarsit si marea devine verde, spre rece... si atunci stiu ca-i dusa vara... si nu-mi place canicula dar cand vine aerul sfarsitului de august cu verdele asta marin peste mine incepe sa-mi fie dor de vara urmatoare... si daca n-o mai apuc..atunci ma cuprinde si pe mine sentimentul din acest \" august nefericit\"...
geea

E starea de spirit, ciclic repetata,
pe cadranul de ornic, ce limiteaza
o tranzitie de mult calculata,
mersu-ndarat nu mai conteaza.

Am urmarit parca o frangere materiala a sensurilor existentei, lipsa cuvantului dinaintea facerii, apoi transfigurarea in planuri ale temporalului. Imaginile par desprinse dintr-o pelicula unde maestrul isi sculpteaza creatia cu mare diligenta, surprinzandu-se fiecare moment in miscare incetinita. Fiecare vers e o minune.

Linea

nu știu Victor ce urmează. probabil despărțirea. despărțirea de de această puzderie de imagini contradictorii.

da Geea, nemernic augustul ăsta. asemenea unui imperiu căruia îi întrevezi căderea.

Ioane, poate nu mai contează. La cîtă nefericire am adunat în noi...

Adina, te las să privești. încerc și eu să îl văd pe maestru. e atîta august...

Dana, măi tu chiar ai talent. și o grămadă de imagini...

Să fie oare august luna despărțirilor? Parcul “mereu ascuns în inima copacilor” o ultimă întâlnire sfâșietoare stabilită înainte de goliciune? Coloana sonoră a poeziei răsună în sufletul meu ca o roată de tortură mișcată încet – încet.