Provincia, provincia!

Iată o expresie care se folosește des. De la anunțul îngâmfat de ziar cu “aștept provincia” până la textul oficial către “bucureșteni și provincie”. Cine sunt cei care își arogă dreptul de a folosi cuvântul? Evident, locuitorii capitalei, din care vreo 90% nu au părinți bucureșteni. Face parte din nuanțe, ca și lungirea vocalelor finale. Blazonul parvenitului. Păstrarea distanței. Ce spune dicționarul? Provincie – diviziune teritorială, plasată sub autoritatea unui delegat al puterii centrale (Larousse). De aici rezultă motivația clară. Cel care spune “provincia” nu o face pentru că aparține metropolei, “mama orașelor”, fiindcă vremea Babilonului și a Romei a trecut, nu este destul să fii numeros ca să fii primul. O face pentru că se simte reprezentantul puterii centrale. O face pentru că respiră același aer ca și pontifii instituțiilor centrale, cu atât mai respectabile cu cât sunt mai anacronice. O face pentru a reflecta o scânteie din lampa către care zboară fostele omizi pentru a-și etala aripile solzoase. Reversul? Parveniții mimetici nu vor putea fi stârpiți vreodată, au o genă perpetuă. Dar li se poate lua termenul comparației – delegatul puterii centrale, candidatul bucureștean ales în alte regiuni, instituția tentaculară. Județele să fie conduse de județe. Capitala să rămână administrativă. Și să nu creadă nimeni că, undeva în țară, s-ar putea spune: “Aștept metropola!”.