Florina Daniela Florea

pai ce parere sa avem? ca nedumerirea nu e decat de forma si e strict un apanaj al masculinitatii?:)
glumesc.
am citit epigrama cu voce tare in birou (si anuntul si catrenul lui jupp) si am zambit.nu doar eu, ci toate colegele.

cu tot binele si ...la o noua epigrama zambicioasa :),
Dana

Aseara (desi nu-mi este-n obicei) m-am uitat la un episod din \"Oz - inchisoarea federala\", de fapt am prins finalul filmului. M-a pus pe ganduri o fraza :), acolo, iar acum am citit poezia ta si mi-ai amintit acest lucru. Cica in inchisoare nu poti supravietui daca visezi, drept care cei \"dinauntru\" nu viseaza. Dar consolarea pentru cel care monologa era faptul ca 90% din visele celor de \"afara\" nu se implinesc oricum.
Cum o fi mai bine?

Got me?:)

cu tot binele,
Dana

Iata-ma si pe mine cu un zambet de aici pana la Iasi, la matalutza, caci e tare faina ideea sa pui in rime viziunea ta asupra intalnirii de la Iasi si reusit modul in care ai pus-o in practica.
Astept continuarea!!!

cu simpatie,
Dana

P.S. ti-am zis eu ca-ti sade bine imbracat in vers cu rime :))

aceeasi.

Uite ca e greu sa scriu un comentariu dupa Liviu, fara sa fiu tentata sa il comentez si pe el.
Mai intai as fi vrut sa spun ca la Iasi a fost o intalnire cu poezie, despre poezie si despre noi, oamenii care au acest hobby si care ne-am intalnit mai intai aici, pe site.
Dincolo de nickuri si pretentii suntem oameni, Liviu. Usor stingheriti de iesirea din anonimatul poezie.ro la lumina reala a zilei (ma rog, a becurilor din sala). Chiar si tu, cel caruia ii place aceasta imagine de \"calau\" ai avut vizibila latura...umana. Chiar tu insuti ai fost usor stingherit de contactul real cu ceilalti, indiferent ce vei declara aici, ti-am vazut ochii si mainile.
Fiecare avem propria imagine despre noi si despre ceilalti, dar nu neaparat cea adevarata.
\"Extrem de plictisitoare\" n-as zice, Liviule. Dar orice manifestare de acest gen presupune si o parte formala, aceea a prezentarii, iar la Iasi organizatorii au gandit sa se implineasca prin lectura proprie a unei poezii. Am fost destul de multi, drept care a durat si de aici probabil \"plictisul\" tau. Tot la fel de adevarat e ca nu toti cei care scriu o poezie au si talent de actor, probabil si asta a contribuit la asa -zisa monotonie. Dar.
Dincolo de aceste aspecte, ai putut vedea ochii celor de acolo. Ai putut simti si emotiile. Au fost si cateva momente care sigur te-ar fi scos din amorteala, daca ai fi fost in sala :), ma refer la corul elevilor de la liceul de arta si la sceneta celor de la teatrul Ludic. Chiar eu am ratat unele recitari, pe motiv de...Raducu (fiu-meu) sau de tigara.
Tot de acord cu tine, ca putea fi loc de mai bine. Ca se putea discuta. Dar pentru asta trebuia sparta gheata \"necunoasterii celuilalt\", lucru care de altfel s-a intamplat, dar dupa ce am plecat de la Casa Pogor si ne-am retras la restaurantul din apropiere. Eu una am vorbit si comentat cu mai toti cei de acolo. Tu...plecasesi.
Vezi tu, amintirile mele despre Virtualia IV sunt un mixaj al tuturor momentelor. Si, per total, zau, iese plus.

Tin neaparat sa apreciez efortul Alinei. In ziua de azi, cand resursele materiale sunt foarte limitate pentru majoritate, a incerca sa faci ce a incercat ea acolo, in Romania zilelor noastre, nu e usor deloc. Cu o ora inainte de a incepe intalnirea era inca la tipografie, singura (!) , pentru a ne aduce, noua, celor de acolo, acele mici volume de poezie, amintirile palpabile cu care am ramas, plecand din Iasi. Si nu numai atat...

In speranta ca vom ramane aceiasi amici si mai departe, eu una astept sa va reintalnesc, pe tine si pe toti ceilalti, la Virtualia IV.

In fine, ar mai fi multe de spus, dar prefer sa las amintirile sa se \"aseze\", sa le savurez pe indelete si sa le redau, poate, mai tarziu.

P.S. Daca tii neaparat, Liviu, se poate vorbi si despre asperitatile inerente aparute. Orice show are partea lui de culise. Orice om are partea lui intima (cand isi aseaza cravata, cand isi sufla nasul, etc). Dar ce relevanta au?

cu tot binele,
Dana

Am un comentariu care va aparea probabil dupa acesta, pentru ca a fost lung, m-am delogat intre timp.
Dar as ruga foarte mult si pe Virgil si pe Liviu sa se abtina de la comentarii in afara evenimentului mentionat in articolul Alinei. Indiferent de orgolii si alte incidente, sa incercam sa pastram un dialog civilizat.

va multumesc mult,
colega voastra,
Dana

\"Scrutez, elimin, starui si gandesc\"
cu aceste patru verbe ai definit o analiza pe care, aproape fara voie, o fac zilnic mie insami.

pe langa aceasta remarca, imi ramane placerea de a te citi zilnic si totodata curiozitatea: maine care va fi subiectul ce-l vei broda intr-un nou sonet.

cu tot binele,
Dana

-prima parte a poeziei e absolut delicioasa pentru ca imi amintesti de nuantele florilor mele preferate, florile de mar.
-mai apoi ai \"picurat\" versul \"amaruie lenta\" care are o savoare independenta de inceput dar si fata de sfarsit, in mod ciudat, legandu-le.
-finalul e interesant prin legatura cu anotimpul urmator si ispita perpetua a rochiei de mireasa.
-si, da, Alina a avut dreptate, as scoate ultimul \"alb\".
Relevanta ar ramane aceeasi, dat fiind suspomenita rochie :)

cu tot binele,
Dana

much better!

desigur, e doar parerea mea si-ti multumesc pentru ca ai \"bagat-o\" in seama.

cu tot binele,
Dana

mi-au placut versurile acestea, Laurentiu:
\"în timp ce mă insinuam
printre clipele tale de luciditate.\"
mai apoi, insa, ai scazut din intensitatea poeziei.
in final, treci de la poemul tau, la poemul ei, de fapt de la ea la tine, ah...m-ai zapacit.(glumesc doar pe jumatate)
de ce nu ramai tot la al tau? cred ca ar fi sunat mai bine ca:
\"vers alb
în vers alb,
întotdeauna
cu final neașteptat\"

e doar o parere.


cu tot binele,
Dana

gramatica, bat-o vina!

dragă Mona Iuliana Mihalcea, ce-ai facut cu limba română??
pune mâna frumușel pe manuale, începând probabil cu cel de clasa a doua și repară ce mai poți repara.

remarc versul:
\"o sculptură abstracta-i ținea umbră\"
precum si ultima strofa :
\"țintuit de capcana lutului galben
în tabloul ființei nu mai încăpea
decât talpa solitudinii
cu care pășea alene prin vreme\"

ai realizat o constructie extrem de plastica a acestui \"el\", folosesti deopotriva culori dar si materiale, intr-o imbinare potrivita, as indrazni sa spun.
dar cine-s eu sa comentez atat?:)
eu doar citesc.

cu tot binele,
Dana

Adrian, cu atat mai pretioase sunt cuvintele tale cu cat sunt rupte dintr-un timp care nu are liniste.
Multumesc pentru pretuire.

Lucian, multumesc pentru apreciere.

cu tot binele,
Dana

De corectat o greseala de tastare, probabil:
\"de altadata\" nu \"dealtadata\"

Inainte de \"si negre\" nu trebuie pusa virgula, e in plus.

e deoesebita, poezia aceasta, Ovidiu, si sunt convinsa ca stii si tu acest lucru.
e o maraiala, e un tipat, e o galagie, e o agitatie, e o revolta, e o apatie, e o batranete, e o copilarie, e intelepciune, e superficialitate, e... e totul de pana la 33 de ani.
pentru ca te-am inteles, pentru ca , sper, vor intelege si altii, vreau sa las semnul celor treizecisiceva ai mei pe aici :).

Ici-colo ai niste greseli de tastare pe care te-as ruga sa le corectezi, sigur le vei dibui la o recitire atenta.
La fel, prea multe puncte de suspensie, e suficient sa pui doar trei si efectul e acelasi, pe cuvant :)

cu bine si succes la scris in continuare,
Dana

\"Și când iubești,parc-ai plăti o rata.\"

Din toata poezia, m-a urmarit acest vers, mi s-a lipit de degete si am tinut sa-ti spun asta.
Continua sa scrii, sigur e loc de mai bine si sa incerci, de asemenea, sa elimini balastul repetitiilor, redundant.
Atentie la \"aerisirea\" textului, prin folosirea unui spatiu dupa virgule; ar face lectura mai usoara.

cu bine si succes,
Dana

deosebita ideea ta, Adrian.
cinci cercuri suprapuse, impiedicandu-ti moartea spirituala mai cu seama, dar de care ti-ai dori sa dispui liber, in orice moment.
fain spus.

cu bine,
Dana

remarc a treia strofa, mai cu seama.
prima mi s-a parut rigida, prea mult abstract, nu stiu sa definesc foarte bine, eu scriu ce am simtit la lectura.
in a treia, insa, ai versul acesta: \"cu inima scăpându-și flautul pe scenă\", prin care m-ai \"prins\" :)

cu bine,
Dana

am recitit poezia si comentariul meu.
am uitat sa scriu si o mica observatie, de care poti sa nu tii cont :)
as inlocui cuvantul \"medicament\" cu un cuvant cu o nuanta mai arhaica, ceva de genul \"leac\".

cu acelasi bine,
Dana

Desi cea mai simpla in formulare, ultima strofa m-a \"izbit\" cel mai tare:
\"uneori deghizat rupe bilete la intrare
Bine-ai venit! zice măsurându-te din ochi
50, 100 poate și-un pic de metri cubi
pentru soclu

dar inima?\"

Inima, Vasile. ce facem cu inima. buna intrebare. ce mama ma-sii facem cu inima. bate ea in dorul lelii acolo, in stanga, dar cine o mai baga in seama?
Imi asum riscul unei naivitati la care nu vreau sa renunt nici moarta si sa sper.
Ca inima. Da.

Ar trebui sa comentez si primele strofe. Le simt imaginile, sunt clare :
inimi de poeti ca fructe nascute cu greu, crescand intr-o gradina a statuilor (hmmm..ridicate de noi? ridicate de ceilalti?);
maruntii care suntem si ieftinii care suntem (pitici de gradina..de ipsos) aducand laude dar si veninul necesar unei supravietuiri;
hehehe..in strofa a treia imi intinzi o marunta \"capcana\" - aceeasi piatra zici? dar ipsosul e un material ignobil, Vasile, chiar daca are aceeasi aparenta consistenta, e atat de casant si de neperen, poate de aceea se zbantuie si mai usor prin cea gradina;
in penultima strofa vrei sa amintesti musai ca suntem intr-o gradina a vanzarii, o gradina in care ce are pruncutul mai de pret este purtat pe o tava, in vazul tuturor, dar ca jertfa, aici ma doare , sa stii. intotdeauna m-au durut imaginile cu prunci.

mai e nevoie de comentarii? nu cred. nu pentru tine.
pentru tine mai am doar o plecaciune. pentru poezie.

cu tot binele,
Dana

remarc imaginile deosebite:
\"orașul se umpluse deodată de străzi
ploua intermitent cu tramvaie\"

\"dimineața mă aștepta in papucii de casă
liniștea a închis ușa in urma mea \"

\"soarele mi-a răsărit în aceeași fereastră
până și inima bătea la fel de egal\"

ultima strofa insa a venit prea \"moale\" fata de primele doua, in care ai reusit sa construiesti frumos o stare de spirit, folosind tablourile acelea urbane.

cu tot binele,
Dana