Poezie
Aur rece
...si daca dragoste nu e...
1 min lectură·
Mediu
Pare ciudat ce singur ești pe lume
Cuprins de grija zilei zilei ce-o să vină...
Te strângi în carapacea ta meschină,
Străin îmi ești,când te mai strig pe nume.
Din viața ta de cifre-mpovărată
Te mai desprinzi din când în când,o clipă,
Dar nu prea mult,ți-e frică de risipă
Și când iubești,parc-ai plăti o rata.
Parc-ai plăti un preț pe fericire,
Nu-ți poți permite luxul de-a trăi,
Alergi spre-nchipuite bogății,
Îți numeri banii plin de mulțumire.
Pare ciudat cât suntem de aproape
Și cât de rar de fapt ne intalnim,
Ce-nstrăinați și singuri ne găsim,
Ca două punți pe-nvolburate ape...
Aș vrea să știu ce calcule ciudate
Mai faci în ziua asta când te strig,
Când mi-este dor de tine și mi-e frig
Și liniștea la poarta serii bate...
Mă-ntreb ce mai gândești despre iubire
Și cât de profitabilă o crezi,
De vrei să pleci,ori vrei să te așezi,
Plătindu-ți prețul tău pe fericire.
Ai să-nțelegi vreodată,cine știe,
Că aurul nu este-o bucurie
Când ai în piept o inima pustie...
012.809
0
Din toata poezia, m-a urmarit acest vers, mi s-a lipit de degete si am tinut sa-ti spun asta.
Continua sa scrii, sigur e loc de mai bine si sa incerci, de asemenea, sa elimini balastul repetitiilor, redundant.
Atentie la \"aerisirea\" textului, prin folosirea unui spatiu dupa virgule; ar face lectura mai usoara.
cu bine si succes,
Dana