Poezie
Manunchi de chei
..deschide-ti sufletul...
2 min lectură·
Mediu
Mă-ntorc din drum,cu o mirare parca
Și pentru prima oară-n viaț-am timp s-aștept
O cheie-n ușa vieții să se-ntoarcă
Și-n urma ei,să aflu drumul drept...
Și-ncerc să îmi aduc din nou aminte,
Să scot imagini clare din abis
Și să mă regăsesc copil cuminte,
Luptandu-ma cu zmeii rai din vis...
De-as fi-nteles de fapt ca viata asta
Nu e un vis cu zane si cu zmei,
Nu e o stea,nu e o zare albastra
Ci poate doar un trist manunchi de chei...
O cheie care sa deschid-o usa
Sau sa o-nchida poate-n urma ta,
O cheie ca sa nu ramai pe tusa,
Sau sa n-astepti la usa altcuiva.
O cheie pentru orice imprejurare,
O cheie la momentul potrivit,
O cheie mica sau o cheie mare,
S-o folosesti in scopul amintit;
Si pentru ca de scop venise vorba,
Nu strica sa mai ai in buzunar
O cheie hoata zisa si \"speraclu\"
De care ignorantii n-au habar;
O cheie de rezerva,va sa zica,
Atunci cand toate cheile dau gres,
Sa poti deschide-o usa zavorata,
Sa nu ramai afara pe un pres...
O cheie sa deschizi o broasca simpla
Sau lacatele usilor de fier,
O cheie ce te-a scos de dupa gratii
Sau iti deschide portile spre cer...
De cate chei am mai avea nevoie
Sa ne deschidem sufletele larg?...
La fiecare suflet cate-o cheie,
Sa trecem peste fiecare prag...
Si-abia acum cand imi aduc aminte
Si cand ma regasesc copil cuminte
Cu cheile de gat plecand la scoala,
(O,cate chei pierdut-am,Doamne Sfinte
cu teama ca ma cearta vre-un parinte!)
Acuma vad cum cheile pierdute
Copilarind pe cine stie unde,
Imi vor lipsi de-aicea inainte,
Usi zavorate pentru chei pierdute,
Zavoare,imbatabile redute,
Pierdute chei si lacatele sute,
Imi vor lipsi de-aicea inainte...
002.255
0